Nuovo vocabolario siciliano-italiano/MB

MB

../MA ../ME IncludiIntestazione 8 febbraio 2023 75% Da definire

MA ME

[p. 582 modifica] ’Mbabbaniri. V. abbabbiri.

’Mbaciliri. v. a. Si dice dello intelletto quando si ottenebra e non discerne: abbacinarsi. (Quasi vacillare).

’Mbadagghiari. V. imbadagghiari.

’Mbaddari. V. imballari.

’Mbadduccari. V. allucchiri e simili. || rifl. V. agghiummararisi.

’Mbadducchiri. V. allucchiri.

’Mbaddunari. V. invaddunari.

’Mbagasciri. v. intr. Diventar bagascia.

’Mbaittari. v. a. Dicesi de’ panni, trar fuori loro il pelo: arricciare, accotonare.

’Mbalatari. V. abbalatari.

’Mballari. V. imballari.

’Mbalucchiri. V. allucchiri.

’Mbaravalli. (Pasq.). Nella frase irisinni ’mbaravalli, andar in malora: andar a maravalle.

’Mbardari. V. ’mmardari.

’Mbargari. v. a. Porre ostacoli, impedire: attraversare.

’Mbargu. s. m. Ostacolo. (Sp. embargo).

’Mbarraccusu. add. (Mal.). Rozzo, ruvido, ignorante.

’Mbarrari. V. ’mmarrari.

’Mbarunari. V. abbarunari.

’Mbarvari. v. intr. ass. (Mal.) Metter la barba.

’Mbarvateddu. V. varvuteddu.

’Mbarvatu. V. varvutu.

’Mbarvulari. V. abbarbicari.

’Mbasciaria. V. ’mmasciaria e seguenti.

’Mbastardiri. V. imbastardiri.

’Mbastiri. V. ’mmastiri.

’Mbastu. s. m. Urtata: urto.

’Mbàtula. V. ammatula.

’Mbausari. v. a. Legare. || intr. pass. Del bestiame che resta rinchiuso fra scoscese e balze senza poterne uscire. (da vàusu).

’Mbazari. (An. M.). Stringere, afferrar in pugno: impugnare.

’Mbersa (a la. V. riversa (a la.

’Mbestialiri. V. imbestialiri.

’Mbiancari, 'Mbianchiari. V. abbianchiari.

’Mbianchiri. V. imbianchiri.

’Mbiciari. V. lusingari. (Scob.).

’Mbiddari. V. ’ncuddari.

’Mbiliri. V. machinari.

’Mbilliri. V. abbilliri.

’Mbirrittari. V. imbirrittari.

’Mbirtulari. V. imbisazzari. || ’mbirtularisi d’unu: innamorarsene.

’Mbisazzari. V. invisazzari.

’Mbiscari. V. ’mmiscari. || Per colpire: imberciare.

’Mbiscuttari, V. mmiscuttari.

’Mbisitari. v. a. Dar il lutto: abbrunare. || rifl. Vestirsi a bruno: abbrunarsi P. pass. ’mbisitatu: abbrunato.

’Mbistèriu. V. misteriu.

’Mbistialiri. V. imbestialiri.

’Mbistinu. V. ’mmistinu.

’Mbistiri. V. ’mmèstiri. || Operar alla rinfusa: abborracciare.

’Mbittari. v. intr. Far di nuovo: reiterare.

’Mbizzari. V. insignari.

’Mbizzigghiari. V. ’mminzigghiari e simili.

’Mbluccari. V. bluccari.

’Mbracari. V. imbracari.

’Mbrazzari. V. abbrazzari. (Vicino al Fr. embrasser: abbracciare).

’Mbrazzulata. s. f. Sorta di pane: bracciatello.

’Mbriacamentu. s. m. L’imbriacarsi: imbriacamento, ubbriacamento.

’Mbriacari. v. a. Far divenire briaco: imbriacare, ubbriacare. || ’mbriacari ad unu, aggirarlo con parole e con lusinghe per modo da fargli fare il piacere proprio: imbriacare (Fanf. Voci ecc. d. parlar Tosc.). || rifl. Divenir ubbriaco: imbriacarsi. || ’mbriacarisi di bonu vinu, determinarsi per un oggetto però utile. P. pass. ’mbriacatu: imbriacato, ubbriacato.

’Mbriacarìa. V. ’mbriachizza.

’Mbriacatòria, 'Mbriacatura. s. f. Ubbriachezza: briaca, imbriacaggine.

’Mbriacazzu. pegg. di ’mbriacu: ubbriacaccio.

’Mbriacheddu. V. ’mbriaculiddu.

’Mbriachitutini. V. sotto.

’Mbriachizza. s. f. Stato di chi è ubbriaco: imbriachezza, ubbriachezza.

’Mbriacu. add. e s. Alterato dal vino: ubbriaco. || menzu ’mbriacu, un po’ cotto: cotticcio. || ’mbriacu comu un porcu, o comu ’na signa: cotto come una monna, briaco fradicio. || Prov. ’mbriachi e picciriddi Diu ’ajuta, gli ubriachi e i ragazzi pare siano sempre fortunati mentre non si fiaccan il collo a ogni piè sospinto.

’Mbriàcula. s. f. T. bot. Arboscello ramoso; foglie ovate-bislunghe, seghettate, lisce, coriacee, picciolate; fiori bianchi, in grappoli corti, pendenti; le bacche rosse, tonde, scabre, simili ad una fragola: corbèzzolo. Il frutto: corbèzzola. Arbutus unedo L.

’Mbriaculiddu. dim. di ’mbriacu: ubbriachello.

’Mbriacunazzu. acc. Ubbriaconaccio.

’Mbriacuneddu. dim. di ’mbriacuni.

’Mbriacuni. accr. Ubbriacone, briacone. || Che si ubbriaca per abito: briacone. || lu ’mbriacuni sempri è spicciulatu, perchè tutto spende in vino. || lu ’mbriacuni è chiacchiaruni, il vino fa ciarlare.

’Mbrigghiari. V. imbrigghiari.

’Mbrignari. V. ’mmrignari.

’Mbròcculi. V. ’mminzigghi.

’Mbrògghiu. V. imbrogghiu.

’Mbrucari. v. a. Infinocchiare. || Far una cosa malamente: acciarpare.

’Mbruccateddu. V. bruccateddu.

’Mbruccatu. V. bruccatu.

’Mbruccatura. s. f. Nel giuoco delle carte, è il prender tosto la carta dell’avversario. [p. 583 modifica]

’Mbrucchiari. V. mprucchiari.

’Mbrucculari, 'Mbrucculiarie derivati V. ’mmrucculiari.

’Mbrudazzari. V. imbrudazzari.

’Mbruddari. v. a. T. agr. Rimondar le pianticine levando loro i rami inutili: scacchiare.

’Mbruddu. V. bruddu.

’Mbrugghiari e derivati. V. imbrugghiari.

’Mbruinari. v. a. Tinger bruno: abbrunare (Caruso).

’Mbruniri. V. imbruniri.

’Mbrusciuniari. (Mal.) V. ’nchiappari.

’Mbucca. V. ’mmucca e seguenti.

’Mbuccagghiari. v. a. Metter un freno, rattenere: frenare. (Da bucca, quasi forzare, rattener la bocca, come fa il freno ai cavalli).

’Mbuccaminnuna. add. e s. Uomo dappoco: moccicone, bambagione.

’Mbuccari. V. imbuccari. || V. ammaccari.

’Mbuccatu. add. Detto di biada guasta da volpe: volpato.

’Mbucculari. v. a. Arricciar ad anelli (bucculi) i capelli: inanellare. || Per affibbiare.

’Mbudda. V. cianciana. (An. M.). V. ’mpudda.

’Mbugghiareddu. V. ammugghiareddu.

’Mbugghiuniari. V. ammugghiuniari. || Per beffare, minchionare: canzonare.

’Mbumba. V. ’mprua. I toscani dicono: bomba.

’Mbunazzari. V. abbunazzari.

’Mburbarutu. add. Reso fiero, o anco cruccioso: infierito, incruccito. (Da burbero).

’Mburdari. v. a. Far orli: orlare. (Da bordu per orlo).

’Mbùrdiri. v. a. Legare con cappio, detto delle some: accappiare. || Cucir rozzamente le vesti, operar alla rinfusa: impottinicciare, acciabattare. || Legar fortemente o strettamente: avvincere, avvincolare. || E per imbastire. (Da urdiri: ordire). P. pass. ’mburdutu: accappiato. || Acciabattato. || Avvinto.

’Mburduta. s. f. Lo ’mburdiri: accappiata. || Acciarpata. || Legatura. || L’imbastire: imbastitura.

’Mburgiari. V. abburgiari.

’Mburnimentu. s. m. L’imbrunire: imbrunimento.

’Mburniri. V. imbruniri.

’Mburnituri. s. m. Strumento d’acciajo o altro col quale si bruniscono i lavori: brunitojo. || Colui che brunisce: brunitore. || T. calz. Stecca per lustrar i tacchi: mazza da lisciare.

’Mburracciari. v. a. Involgere nelle uova dibattute le vivande da friggersi. || Rifl. Ubbriacarsi. || Empire zeppo: rimpinzare. P. pass. ’mburracciatu: dorato e fritto. || Ubbriacato. || Rimpienzato. (Sp. borrachear: strabere).

’Mburrari. V. mmurrari.

’Mburrunari. v. a. Far bozza o minuta di scrittura: minutare. (Perez).

’Mburzari. V. imburzari.

’Mbusceddi. s. f. pl. Corde per legare e chiuder le porte della tonnara.

’Mbusciddari. v. a. Chiuder le porte della tonnara colle ’mbusceddi. || Dicesi della ricotta quando è soprabbondante: stramoggiare.

’Mbusciulari. V. imbussulari.

’Mbusunari. V. intr. Detto della biada quando rigoglia e fa gambo. (Da busuni V. nell’Appendice).

’Mbutricari. V. allurdari.

’Mbuttari. V. imbuttari.

’Mbuttumari. V. ammugghiari (Scob.).

’Mbuttunari. V. abbuttunari. || v. a. Metter lardelli nella carne che s’apparecchia: lardare, lardellare. || Andar dietro a chicchessia importunandolo che faccia le nostre voglie: sollecitare. || v. intr. Detto delle piante far la boccia (buttuni): imbocciare. E degli ulivi: mignolare. || T. mur. Intonacare. P. pass. ’mbuttunatu: lardato. || Sollecitato ecc.

’Mbuttunatura. s. f. Il lardare: lardatura.

’Mbutu. V. mutu.

’Mbuzzari. v. a. Rau scrive: ntra lu pettu si veni a ’mbuzzari l’estrema dogghia... si riduce, si accumula. (Forse da vozza V. quasi dire ingozzare).

Supplemento

[p. 1151 modifica] ’Mbalatari. V. abbalatari.

’Mbarvatu, V. varvatu.

’Mbriachedda, ’Mbriacotta. V. ’mbriacula.

’Mbrumari. v. a. Sovrabbondare, sovraccaricare. [p. 1152 modifica] [p. 1153 modifica]