Cantu duodecimu

../11 ../La visioni IncludiIntestazione 21 maggio 2023 75% Da definire

11 La visioni
[p. 285 modifica]

CANTU DUODECIMU.


ARGUMENTU.

     Pri magica di chiàcchiari potenza
Don Chisciotti diventa un picuruni;
Soffri in paci di Sanciu la sintenza;
E aguanta, e suda sutta lu zappuni
Mentri lu munnu d’aggiustari penza,
Guasta se stissu, e crepa stu campiuni;
Sanciu lu chianci, e cu bontà inaudita
Documenti cci dà pri l’autra vita.
1
     L’omu soli a lu spissu giudicari
Da la sula apparenza, e quannu vidi
Catastrofi di cosi singulari,
Causi e motivi granni affirma e cridi;
Ma si putissi a funnu scannagghiari
Li cosi, e avissi senzi acuti e fidi,
Truviria ’ntra li testi a middi a middi,
O purci, o granci, o puramenti griddi.
2
     E purci, e granci, e griddi chi truvannu
Circustanzi opportuni ed adattati,
Rivotanu li regni, e ponnu, e fannu,
Cosi inauditi, grandi, inaspettati;
Cussì accadi in meccanica, chi quannu
Cci sunnu argani esatti, e ben muntati,
C’un filu di capiddu in una manu
Si spinci in autu un massu enormi e stranu.
3
     Lu stissu anchi in politica: la sorti
Scherza cu lu capricciu e l’accidenti,
E ’ntra purci, e ’ntra griddi d’ogni sorti
Opera cosi strani e sorprennenti;
Chi all’occhi ancora di li genti accorti
Parinu aviri vasti appidamenti...
Jamu a lu nostru ca lu tempu passa,
Ripigghiamu lu filu a la matassa.

[p. 286 modifica]

4
     L’oceddu chi a lu celu fa la spia,
E a all’operi richiama li murtali,
Gravu e sonoru annunciatu avia
Lu novu jornu a tuttu lu casali;
Lu viandanti già si metti in via,
Li strumenti di Cereri, e di Pali
Tratta l’agricolturi, e ’ntra lu scaru
Scinni l’armiggi soi lu marinaru.
5
     Già s’anima e risona la marina,
Cui cu li spaddi la varcuzza vara,
Cui chianta scarmi, cui rimi strascina,
E cui li nassi a puppa si pripara;
Cui lenzi annisca, o cogghi trimulina,
Antri in dui fila di cuncertu e a gara,
Vannu ’nnarrerri, e appizzanu, com’api,
’Ncruccannu di la sciàbbica li capi.
6
     Tutta è in motu, ed in traficu la genti;
Li suli Don Chisciotti e Sanciu Panza,
Stracchi e abbattuti da li patimenti,
Dorminu ancora chiusi ’ntra ’na stanza;
Ma quannu lu pianeta risplendenti
Versu di lu meriggiu s’avanza,
Ficca di la finestra ’ntra la ’ngagghia
L’acuti raggi, e all’occhi cci li scagghia.
7
     E li sforza ad aprirsi, ed a lascari
Di la Cimmeria Dia la negghia opaca:
L’eroi cu tutti li soi peni amari
Spija si Dulcinia forsi si placa;
Sanciu si stira, e metti a sbadagghiari,
E rispunni a lu stornu: pappannaca,
Grida l’autru, e mi tratti di stu modu,
Sù patruni, a la fini parra sodu.
8
     Rispunni Sanciu: chista è questioni,
Chi si bisogna discifrari beni:
Patruni chi nun paga razioni,
È servu di li servi, e di li peni,
O almenu almenu è contradizioni;
Senza li patti lu cuntrattu ’un teni;
Ma pirchì v’áju affettu dispuniti
Di mia cu quali titulu vuliti.
9
     Chistu è un pensari bassu e assai mischinu,
Ripigghia Don Chisciotti, l’almi granni
Sù nati a cumannari; e lu destinu
Di l’autri è di serviri in tutti i banni;
Sanciu si spinci supra di lu schinu,
E dici: l’almi nun sù tili o panni,
Chi si vinninu a palmu, e unni attruvati
Sti misuri, chi ad iddu sù adattati?
10
     Lu coraggiu, ripigghia, lu valuri,
Lu sangu priziusi di li vini,
Sunnu li gran cumpassi e li misuri
Di l’almi granni e di li paladini,
Dunca, interrumpi Sanciu, a un malfatturi,
Chi á fattu centu milia assassini,
Cu la regula vostra misurannu,
Cci tocca un veru drittu a lu cumannu!
11
     Di cchiù vurria sapiri: chi sintiti
Pri stu sangu gentili e priziusu?
Si mai cc’è razza di Preadamiti,
Jeu vi l’accordu, pirchì va cchiù ’nsusu,
Si poi cu chistu spiegari vuliti
La progenii d’un omu virtuusu,
Jeu trovu in Marcu Aureliu e Ciciruni
Dui rari Eroi cu figghi bistiuni.
12
     Giacchì nun cc’è pri l’armi ’na misura,
Nè a a figghi, nè a niputi si tramanna
Lu meritu di l’avi e la bravura,
Si bisogna circari a ’nautra banna
La ragiuni di sta scavigghiatura,
Chi un omu servi, e ’nautru cumanna;
Cui servi o servi a forza o vuluntariu;
Dunqui è la prepotenza, o lu salariu.
13
     La prima fa li schiavi, e li tiranni,
Lu secunnu li servi, e li patruni;
Sti cosi l’aju apprisu, e sù mult’anni
Da vui propria ’ntra voschi, e ’ntra vadduni;
Pirchì dunqui sti massimi ammiranni,
Quannu li circustanzi sù oportuni,
Li posponiti a chiddi strammi, o fatti
Pri li casi luntani, o meri astratti?
14
     Ma chistu siti vui; forsi anchi sunnu
Simili a vui li dotti, e l’eruditi,
Pri cui la viritati ’ntra lu munnu
Nun è chi simineriu di liti,
E mentr’idda si stà ’ntra nu puzzu funnu
Scavàti pri circarla; ma s’aviti
Qualchi barlumi, l’occhiu vi s’appanna,
E curriti ascavari a ’nautra banna.
15
     A forza Don Chisciotti avia frinatu
Sin ora lu so sdegnu, e la sua stizza;
Finalmenti proruppi: a malunatu!
Ah servu vili, ed ái tanta arditizza?
Olà, rispusi, eu parru da ispiratu;
Mi si divi rispettu, e placidizza,
Giacchì mi renni a vui superiuri
’Na gran putenza d’ordini maggiuri.
16
     Tali mentri gunciata stà ’na vozza,
Fattucci un pirtusiddu, si allascisci,
O comu quannu a un tauru s’accozza,
Chi cci passa la furia e tramurtisci;
O puru cu jitaricci dui tozza,
Chi un canazzu feroci, si ammanzisci;
Cussì l’Eroi dall’ira fulminanti
Passa a la placidizza in un istanti.
17
     E dici: oh fati! oh maghi! oh gran potenzi!
Scusatimi, vi pregu, sta mancanza,
Giacchì li miserabili mei senzi
Cridianu di parrari a Sanciu Panza;
E tu, Sanciu, pri mia dignu d’incenzi,
Organu di un’incognita possanza,
Guidami a to piaciri, chi addrittura
Sarrai la stidda mia, la cinosura.

[p. 287 modifica]

18
     Ma, si mai fussi licitu, disiu
Sapiri supra tuttu chi vidisti
Quannu l’enormi incantu s’eseguiu,
E comu infusa la scienza avisti?
E dimmi a quali magu, a quali Diu,
O a quali Fata divi tanti acquisti?
Cu quali metamorfosi e strumenti
S’ànnu adopratu tutti sti portenti.
19
     Acciò l’auturi, chi ànnu a tramannari
A la posterità sta granni storia,
Nun avissiru nenti a mendicari
Di sti aneddoti digni di memoria;
E putissi tu ancora meritari
Un locu ’ntra li noti pri tua gloria;
Acciò di tia pur’anchi si dicissi:
E cci fu Sanciu, quali fici e dissi.
20
     Benissimu, rispusi, e ’ntra li tanti
Sanci, chi cci sù stati, cci sarrannu,
Cui m’assicura pri certu e custanti,
Chi li posteri a mia distinguirannu?
Ma ripigghia l’Eroi, tu sempri avanti
Metti dubbii pri jiri alluntanannu
Lu nostru oggettu! di’ zoccu vidisti?
Chi appressu parriremu poi di chisti.
21
     Vitti, rispunni, e viju tuttavia
Alcuni laberinti assai ’ntricati,
Unni triunfa sempri la bugia,
Ed è cchiù accetta di la viritati;
E provu un gran constrastu ’ntra di mia,
Chi l’una e l’autra fannu a capiddati;
Ma l’una passa, e l’autra trova ’ntoppi,
Ed eu ’ncanciu d’aremi jettu coppi.
22
     Mentri si fannu sti discursi, arriva
Lu pastureddu, chi s’è fattu zitu;
E s’introduci cu la cumitiva
Di li novi parenti ben pulitu;
E gratu a Sanciu, in cera assai giuliva,
L’abbrazza, presentannucci l’invitu,
Vi viniri in sua casa, o di cunsari
La tavula dda stissu pri manciari.
23
     Sanciu accetta l’invitu: o Cavaleri,
Poi dici, stu pasturi cca davanti;
Si tu ben ti ricordi, jorna arreri
Fu di li Mammalucchi lu regnanti,
Ed àvi la rigina so mugghieri,
Ch’è di la razza di li Fioravanti:
Sù turnati pasturi ’nautra vota,
Cchiù chi ’un si dici, chi lu munnu è rota.
24
     Sanciu, dici l’Eroi, teni a la menti
Sta massia, e sculpiscila ’ntra l’alma,
Un omu generusu veramenti,
Si vidi un granni, chi lu fastu sparma,
Vota la facci, e nu’ lu cura nenti;
Ma vidennulu affabili si carma;
Si poi l’incontra afflittu, o in bassu statu
Allura si cci inchina umiliatu.
25
     A lu pasturi poi si vota e dici:
Sovranu, nelli perditi anchi invittu,
Chi di l’avversa sorti ed infelici
Susteni curaggiusu lu conflittu,
Ti juru chi si mai li celi amici
Mi dànnu (com’eu speru e cci àju un drittu)
Di vinciri l’incantu e l’autri impegni,
Juru ristabiliriti a li regni.
26
     E nun dimannu pri mercedi, e paga
Chi la grazia sula d’inchinari
La sovrana ch’eu criju multu vaga,
E d’una gran saggizza singulari;
Stu miu discretu desideriu appaga,
Chi si in statu fuss’iu di caminari,
Pri procurarmi sti superbi vanti,
Jirria fina a lu Caucasu e l’Atlanti.
27
     Appena sti paroli avia finutu,
Chi si presenta in sforgiu pasturali
La zita cu cuntegnu assai pulitu,
E tutta china di scocchi e di gali;
Chi sapennu l’idia di so maritu
Avia purtatu dda sinu a lu sali,
Carricannu dui fimmini e un garzuni
Di pani, vinu, carni e maccarruni.
28
     Sanciu scaccia l’occhiu e inginucchiatu
Cci dici: o serenissima Cassandra,
Chi ti trovi ridutta in bassu statu,
E posi a terra comu ’na calandra,
Mancu d’un guardu ti avirria dignatu
Si di lu tronu ’un passavi a la mandra;
Ma comu chi di Colloandru abbunnu,
Tu cchiù t’abbassi, ed eu cchiù mi sprofunnu.
29
     La pasturedda la sua frunti abbassa,
Tincennusi di purpura lu visu;
Modestamenti li saluta e passa,
Si vota un pocu, e fa la vucca a rissu;
Lu nostru Eroi di cotemplarla ’un lassa,
E resta un pezzu estaticu e suspisu,
Cci leggi ’ntra lu frunti epilugati
Regni, grandizzi, feudi e citati.
30
     E vidennula insemi bella e frisca,
Saggia modesta affabili e galanti,
Chi porta dui ricotti ’ntra na cisca,
Cci pari Erminia ’ntra l’umbrusi pianti;
Ah nuddu mai di sustiniri ardisca,
Dissi chi sia cchiù bella la sua amanti,
Nni darrà cuntu a mia giacchì in natura
Sustegnu chi ’un cc’è megghiu criatura;
31
     E lu sustegnu cu la spata in manu
A frunti di l’Orlanni, e Rodomunti,
Cu’ àvi coraggiu vegna ’ntra lu chianu,
Ch’eu dari a terra cci farrà la frunti:
Nni menti pri la gula, o gran viddanu,
Ripigghia Sanciu; e cu dui manu junti
Spinci ’na mazza, e dici: eu provu a tia
Chi cchiù bella nun cc’è di Dulcinia.

[p. 288 modifica]

32
     Stunau; scagghiau l’Eroi; ’na pena immenza
Senti ’ngastari supra di l’erruri;
Si chiama reu, si accusa, si sentenza,
Si cundanna a un perpetuu duluri;
Aimè! dici, nun meritu clemenza,
Sanciu ti l’addimannu pri favuri,
Dammi ssa mazza in testa, e leva tunnu,
Leva stu delinquenti da lu munnu.
33
     L’ammazzari li rei, Sanciu ripigghia,
È parti di carnifici e di boja;
Pri un omu onestu chista è ’na cavigghia,
Chi multu lu pregiudica, ed annoja;
Cui poi cu l’innoccenti si la pigghia,
È un mostru, pirchì a nui leva ’na gioja;
Sicchè nun cc’è mutivu, nè pretestu,
Pri cui l’omu pò all’omu essiri infestu.
34
     Almenu, l’Eroi dissi, pri pietati
Prescrivi tu ’na pena competenti
A la mia summa, e immenza reitati,
Acciò si purghi in mia lu delinquenti,
Viju ch’è giustu zoccu dumannati,
Ripigghia Sanciu, e l’avirrò presenti;
Ma prima chi la pena sia intimata,
Manciamu ca la tavula è cunzata.
35
     Cussì manciaru tutti allegramenti;
Lu sulu Don Chisciotti è adduluratu
Cchiù da l’erruri, chi da li tormenti
Di lu so pedi offisu, ed abbruscatu;
Si doli, oimè! si doli amaramenti,
Chi parrannu di beddi, avia scurdatu
Pri Dulcinia, la cara sua pupidda,
’Na parentasi apriri apposta pr’idda.
36
     Pertantu ’ntra la tavula l’Eroi
Pascennu cchiù lu cori d’amarizza,
Chi di sustanza li vudedda soi,
Stavasi mestu immenzu a l’alligrizza;
Ma quannu finalmenti vidi poi
Chi di lu vinu ’un cci nn’è cchiù ’na stizza,
E lu pranzu è sbrigatu, a tutti prega
’Na benigna udienza, e poi si spiega.
37
     Summu monarca, ed inclita regina,
E vui curtisi, e virtuusi genti,
Testimonii vi vogghiu sta matina
A lu cchiù granni di li giuramenti;
Tu, Sanciu, la profetica tua vina
Sciogghi, e prescrivi a mia sollennementi
La pena, ch’eu di tutti a la prisenza
Giuru stari a la tua saggia sintenza.
38
     Dissi, e si misi attentu ad ascutari
L’oraculu di Sanciu: Sanciu intantu,
Finutusi lu mussu di stujari,
Si susi in pedi, e dici: un veru incantu
È chistu, chi mi sforza a turmintari
Chiddu, ch’eu vogghiu beni ed amu tantu,
Ma lu bonu chirurgu a manu franca
Tagghia lu pedi pri salvari l’anca.
39
     Pertantu apri l’oricchi, o cavaleri,
Senti la tua sentenza: non cchiù guerra;
Spogghia l’armi, e per anni ed anni interi
Suda a zappari la gran matri terra;
Statti a criatu cu lu to scuderi;
Rispetta in iddu un lumi chi nun erra;
Nun ti pigghiari ’mpacci, taci e fida
In chiddu chi ti regula e ti guida.
40
     E si teni a vergogna lu zappari,
Umilia, o superbu lu to cornu,
E pensa chi l’armenti a pasculari
Fu vistu Apollu patri di lu jornu;
Chi a Cadmu bisugnatu la terra arari,
E siminari in tuttu ddu cuntornu
Li denti di un gran serpi, e nni spuntaru
Omini armati, chi si sbintricaru.
41
     E pensa chi lu granni Cincinnatu,
Or era a frunti di li legioni,
Sustinennu di Roma lu Senatu
Contra l’interni rivoluzioni;
Or era in campu apertu destinatu
A soggiogari genti e nazioni;
Ed ora era vidutu ’ntra lu chianu
Simplici e sulu cu l’aratru in manu.
42
     E pensa chi l’aratru, e chi la zappa
Sunnu l’arti cchiù antica, e la cchiù granni;
Pirchì è la prima chi nni duna pappa,
E da la terra ogni ricchizza spanni,
E chi la genti suldatisca e vappa
Spopula li citati, e apporta danni:
Quannu la zappa l’omini susteni,
Li multiplica e abbunna d’ogni beni.
43
     Don Chisciotti a st’èsterni viritati
Stupisci e quasi estaticu l’ammira;
E vidi in Sanciu certa deitati,
Chi cci movi la lingua, e cci la gira;
A lu fini cu multa gravitati
’Nchina l’Eroi la frunti e poi suspira,
E jetta la curazza, e poi la spata,
Chi a lu capizzu so stava appizzata.
44
     E dumanna la zappa; nè l’offisu
Pedi cchiù cura, e sauta a rumpicoddu;
Ma Sanciu gravementi l’à riprisu,
Dicennu: pedi a lettu, e vrazzu ’ncoddu;
Cussì l’Eroi, chi docili s’è risu,
Ristau ’ntra un situ ripusatu e moddu,
Sin’a tantu chi l’arti, e la natura
Cci guareru la gravi scuttatura.
45
     Sanciu fratantu in so profittu misi
’Na cugnintura, chi cci vinni a tagghiu;
Cuncirtau sutta manu c’un burgisi
D’iddu, e di Don Chisciotti lu travagghiu,
E a tenuri di l’opri, e li maisi
Esigirni lu prezzu, cioè a stagghiu;
E cu st’onestu menzu e stu cuncertu
Si misi di la fami a lu cuvertu.

[p. 289 modifica]

46
     E approvannu a se stissu, in se dicìa:
Nun sugnu cchiù di pisu a li viventi;
Fazzu a lu munnu la figura mia,
E forsi megghiu assai di li potenti;
Ch’eu cu lu fruttu di la mia fatia
Sugn’utili a me stissu, e ad autri genti;
Giacchì li re, li papi e imperaturi
Campanu tutti cu lu zappaturi.
47
     Ogni statu consisti d’artigiani,
Di la genti di foru e cuddaretti,
Di baruni, dutturi, e ciarlatani,
Preti, suldati, monaci, architettu;
Tutti chisti però vonnu lu pani;
Lu viddanu è lu sulu chi lu metti
E si d’un statu fa decima parti,
Lu so pani cu deci si lu sparti.
48
     Chi dirrò poi quann’iddu di lu statu
Fa millesima parti, e menu ancora?
Lu so tozzu, a suduri travagghiatu,
Lu sparti a milli, ed iddu resta fora;
Cussì pr’autru lu voi porta l’aratu,
L’apa fa meli ed autru lu divora,
La pecura e la crapa, o nigri o biunni,
Porta li lani, ed autru si li tunni.
49
     Ma non ostanti tutti st’angarii,
Non ostanti la bassa opinioni,
Chi ànnu avutu a li rustici fatii
Li seculi di gran corruzioni,
Tuttu chistu 'un pò fari chi nun sii
Gloriusa la mia professioni;
Chi la gloria, e l’onuri li dispenza
Non cui vegeta e mancia, ma cui pensa.
50
     Cu sti riflessioni alligiria
Sanciu li soi lodevoli travagghi,
Don Chisciotti però pri Dulcinia
Zappa tantu chi ’un trova cui l’uguagghi;
La sira ancora doppu la chiaria
Si otteni a stentu chi riposi o stagghi;
E turnatu cu Sanciu a lu casali
Senti anchi gustu a cibi senza sali.
51
     E dda Sanciu rallegra li brigati
Cu sentenzi, e cu mutti allegri e dotti,
Cuntentu chi li menzi avìa truvati
Di fari stari a frenu a Don Chisciotti;
Quali s’alzava sempri all’alburati,
Jeva a lu campu, e dda finu a la notti
Travagghiava cu tali speditizza,
Ch’era pri ddi campagni ’na ricchizza.
52
     Ed arriccheva insemi a Sanciu Panza,
Chi esiggeva per iddu la jurnata,
A signu chi nni mancianu e nni avanza,
Da tinirni ’na summa cunsirvata;
Ma la sorti chi vidi sta valanza
Pri la menti di Sanciu equilibrata,
Si mùzzica pri raggia e di poi jura
Contra d’iddi ’na barbara congiura.
53
     S’unisci a lu Capricciu, e all’Accidenti,
E dici, o mia famigghia, o cosi cari,
Sacciàti chi lu zoppu impertinenti
La mia rota à pretisu d’inchiuvari;
Ed à fissatu cu li soi talenti
L’omu lu cchiù bizzarru e singulari,
Dunqui avirremu nui stomacu tali,
D’agghiuttirni sta pinnula fatali?
54
     Chi si dirrà di nui? cui cchiù in appressu
Timirà l’Accidenti, e la Furtuna?
A scornu nostru rignirà indefessu
L’omu dunqui, chi pensa, e chi ragiuna?
No no si abbatta tuttu, e resti oppressu
Lu progettu, e l’oturi anchi in persuna.
Tutti applauderu, e fattu lu cumblottu
Addivintaru pruvuli di bottu.
55
     Ora di’, o musa, d’unni incominciaru
Li sconcerti, li cabali, e li trami?
Dimmi cu quali menzi poi truncaru
L’utili e lu pacificu ligami?
Aimè! chi cchiù lu sonu nun è chiaru;
Nè la trumma rispunni a li mei brami!
L’estru si nega a tanti idei funesti,
E ’na gramagghia lu miu cori vesti!
56
     Cc’era ’mmenzu a lu chianu accantu a un ortu
Un arvulu di zorbu aspru affucusu,
Chi siccu pri vicchiaja e quasi mortu,
Sulu un vrazzu avia virdi, e vigurusu;
Lu grossu truncu assai curvatu e tortu
Stenni a lu muru di cui l’ortu è chiusu,
A cui pari chi occurra e si avvicini,
Quasi per impedirni li ruini.
57
     All’umbra di li pampini, e lu muru,
Nell’ura chi lu Suli percutia,
Stancu lu nostru Eroi di lu lavuru
A respirari sulu nni vinia;
L’indefessu travagghiu ed aspru, e duru
A lu spissu talmenti l’abbattia,
Chi quasi quasi si sintia mancari,
Si nun curria ’ntra st’umbri a ripusari.
58
     Ripusava lu corpu, ma la menti
Nun trova pausa mai, nun trova paci,
Pirchì ultra a li pretisi incantamenti
Pensa a tant’autri guai certi, e veraci;
Si rapprisenta tutti ddà presenti
La società di l’omini rapaci,
L’ingiustizii, li furti e prepotenzi,
L’oppressioni, stupri, e violenzi.
59
     Fremi, chi da li satrapi giuristi
Multi casi intricati, e ruinusi
Nun foru da li codici previsti,
E ch’ànnu datu locu a tanti abusi,
Pri cui scappanu spissu li cchiù tristi
A li giusti castighi, e docerusi;
E chisti pri l’intrichi, e tradimenti,
Sù rivutati supra l’innoccenti.

[p. 290 modifica]

60
     Fremi, chi ’ntra li codici legali
Nun sia prescrittu un premiu pri li boni;
Giacchì l’omu da se tendi a lu mali,
E l’innoccenza è pura eccezioni;
E ch’è cchiù seducenti un criminali
Prosperu a cui la liggi ’un si cci opponi,
Chi centu mila giusti e virtuusi
Poveri, disprezzati, e bisugnusi.
61
     Chisti, e tant’autri torbidi e scuncerti
Si cci fannu presenti in fantasia,
E cci pari vidiri ad occhi aperti,
Triunfari la frodi, e la bugia;
Pensa di riparari, e insemi avverti,
Chi la memoria è fimmina, e putia
Falliri, comu spissu a tanti inganna;
Perciò risolvi farni una notanna.
62
     E mancannu la carta, e li strumenti,
Pensa imitari Angelica e Medoru,
Ed Erminia, chi scrissi li lamenti
’Ntra la quercia, lu platanu, e l’alloru:
Perciò a lu zorbu, ch’avia dda presenti,
Scorcia lu truncu, e poi c’un puntaloru,
O sia, com’autri vonnu, con un chiovu
Scrissi progetti per un munnu novu.
63
     Annullau di l’intuttu la milizia,
Pisu a lu statu, e fonti di disgrazii;
E voli chi la liti, e ’nnimicizia
Si decida da pochi, e in brevi spazii,
Cu menu sangu e forsi cchiù giustizia,
A modu di l’Orazii e Curiazii,
Cussì pri sua difisa e bastiuni
Bastanu ad ogni regnu tri campiuni.
64
     Avia pinsatu ancora stabiliri
Un augustu e supremu tribunali,
Chi duveva in valanza trattiniri
Li regni ’ntra una paci universali,
E quannu nun putevasi otteniri
D’una liti l’accordiu totali,
Si mittianu da l’una e l’autra parti
Li tri campiuni, e decideva Marti.
65
     E pr’essiri fidili, e cchiù pacificu
Ogni abitanti voli incardinatu
A la patria cu feudu onorificu,
O con un campu d’iddu coltivatu;
O menu, o cchiù, secunnu lu specificu
Meritu, o la larghizza di lu statu;
E di la zappa poi l’uri intermenzi
Voli applicati all’arti e li scienzi.
66
     ’Ntra lu ripartimentu di li beni
Voli l’inegguagghianza, ma discreta;
Pirchì da troppu e nenti poi nni veni
Troppu cràpula, o eccessu di dieta;
Dda spassa l’oziu, cca suduri e peni
Accurzanu la vita aspra inquieta;
’Nzumma voli ’ntra poviri, e potenti
Certa proporzioni cchiù prudenti.
67
     Un tribunali ancora avia pinsatu
Ch’autr’oggettu ’un avissi, ch’indagari,
Si tutti l’individui di lu statu
Avissiru manera di campari;
Ed a cui nun nni avissi, sia assignatu
Un menzu, un’arti, o un modu a travagghiari
E cui poi si negassi a li fatighi,
Fussi soggettu a carceri, e a castighi.
68
     Cussì di tempu in tempu cunsignannu
A lu truncu insensatu li pinseri,
Lu jiu tuttu di cifri disignannu,
E nni avia chini li facciati interi;
Stava all’opera intentu, allura quannu
Sanciu cci suprajunci pri darreri,
Non osservatu osserva in tonu seriu,
E s’ingegna a capirni lu misteriu.
69
     Smiccia, stenni lu coddu, sgargiulia,
Ma nun cumprendi cifri, nè scrittura;
Si smidudda in sè stissu, e sfirnicìa;
E tanti stravaganzi si figura;
Finalmenti si scopri;e poi cci spia:
Si forsi si diletta d’incisura?
E si mai ddi figuri soi gruttisci
Fussiru veri littiri, o rabischi?
70
     Senti, l’Eroi rispusi, virrà un jornu,
Chi vinti già l’ostacoli, e l’incanti,
Mi truvirò di la mia gloria adornu,
O Re in pirsuna, o allatu a li Regnanti,
Allura in terra Astria farà ritornu,
Occupannu la sedi ch’avia avanti;
La Barbarii, l’Accidia, l’Ingannu
Allura di la terra sbignirannu.
71
     E la virtuti, chi a l’età presenti
Nun è chi di tri sillabi lu sonu,
Usatu pri addurmisciri li genti,
E dari a li discursi un maggiur tonu,
Vistennu allura simplici ornamenti,
Avrà ’mmenzu a li cori lu so tronu,
Diffundendu di dda li chiari lumi
Supra l’affetti l’indoli e costumi.
72
     Ma tutti sti riformi e canciamenti:
St’ordini, e st’armunìa cussì perfetta
Nun s’ottennu a miraculi, e a portenti,
Nè si fannu ’ntra un atomu, oa l’infretta;
Supponnu di li lunghi pensamenti,
Esperienza, intenzioni retta,
Industria, ardiri, sofferenza, sennu,
Iri sempri nutannu e riflettennu.
73
     Cussì supra stu truncu sù nutati
Li causi principali, pri cui sunnu
Li seculi currutti e scelerati,
E la virtuti è confinata in funnu;
Quannu chisti sarrannu alluntanati,
C’un ciusciu allura addrizzirò lu munnu;
Nè pò falliri, chi, si ben rifletti,
Senza li causi mancanu l’effetti.

[p. 291 modifica]

74
     Ripigghia Sanciu: vui faciti un sbraccu
Da truncu a munnu, e poi da munnu a truncu,
Nun capi sta lavornia lu miu saccu;
Nè mancu pozzu agghiuttiri stu gruncu;
Criditi ch’è pigghiata di tabaccu,
O forsi ’ntaviddari un vrazzu ciuncu,
L’addrizzari lu munnu? e chi jucati?
Scummettu ca stu truncu ’un l’addrizzati.
75
     Stu truncu tortu, chi pri vui cunteni
Causi ed effetti, si figuri un munnu,
Vi l’accordu pirchì s’adatta beni,
Addrizzatilu via da capu a funnu.
Sì, ripigghiau l’Eroi, travagghi e peni,
Spassi, e piaciri a lu miu cori sunnu;
Ti vogghiu dari sta minuta prova
Acciò la grossa nun ti juncia nova.
76
     Cussì dicennu, subitu si slancia
Supra lu truncu comu un capriolu;
Lu strinci formenti e l’attapancia,
Comu lu sbirru acciurra un mariolu;
Poi cu li pedi l’autru ramu aggrancia,
Ch’inclina versu di l’oppostu polu,
Ed iddu ’mmensu a li dui trunchi strammi
S’ajuta cu li manu, e cu li gammi.
77
     E tenta a sforzi granni avvicinari
A li manu li gammi, e chisti a chiddi,
Pri putirisi insemi carriari
Li trunchi carcerati immenzu d’iddi:
Ma nè chistu, nè chiddu abbandunari
Voli lu propriu situ, chi a li stiddi
’A mustratu per anni ed anni interi,
Nè voli iri ’nnavanti, nè ’nnarreri.
78
     Replica li soi sforzi e setti
Ed ottu, e novi, e deci voti inutilmenti;
Si fa la facci, comu vinucottu,
Pri lu situ assai scommodu, e pendenti;
Tistija Sanciu, e dici: un omu dottu,
Chi pinnulìa, di l’arvulu! Oh portenti!
O tirrenu biatu, chi produci
L’omini dotti, comu ficu, e nuci!
79
     Lassatisi li musculi a la fini,
Stracchi già da la lunga vijulenza,
L’Eroi batti lu solu cu li rini,
E prova di li petri la putenza,
Ma novu Antèu risurgi da li spini,
Curri a lu truncu, ed eccu chi accumenza
Un novu assaltu, già lu cinci e afferra
Forti li pedi appuntiddannu ’nterra.
80
     E appuntidda la testa, e ad ogni costu
Cu sforzi granni, forti e poderusi
Tenta sbutarlu ’ntra lu latu oppostu;
Ma li sforzi sù vani, e infruttuusi,
Lu truncu ’un voli cediri lu postu;
Simili a chiddi fimmini ’mprisusi.
Ch’in attistari, cchià nun li smuntati,
Quann’anchi in pezzi minimi l’ascati.
81
     L’Eroi dintra se stissu smaniannu
Di tanta resistenza inaspittata:
Dunqui, dicia, potti scippari Orlannu
L’ulmi, e li querci, comu l’insalata?
Ed eu cu tanta mia virgogna e dannu
’Na torta rama nun farrò addrizzata?
Resisti un vili truncu a tanti impegni?
Ed eu lu soffru? Ah duvi siti, o sdegni?
82
     Dissi, e assuldannu sutta li banneri
Di la stizza e lu sdegnu furibunnu
Li spiriti, e li forzi tutti interi,
Sdraricarlu pensau da capu a funnu;
Duna ’na scossa, e di poi ’nautra arreri,
Cridennu anchi di scotiri lu munnu;
Ma trova tanta resistenza in chiddu,
Chi lu sforzu ribatti, e torna in iddu.
83
     Va ’narreri lu sforzu, e in vrazza e in rini
Scinni, e l’apri e la ventri cci sconquassa;
E fa sotari fora l’intestini,
Chi ’nautra ventri formanu cchiù bassa,
Chi penni, e va criscennu senza fini,
Nè spaziu cchiù ’ntra li dui gammi lassa;
Ma l’occupa e dilata in strani formi,
Machina ria, voluminusa, enormi.
84
     Fama nun cchiù, nun cchiù la Grecia vanti
Erculi cu lu globu ’ntra la spadda;
Nè cchiù lu grossu Mauritanu Atlanti
’Ntra li tarocchi ostenti la sua badda;
Chi a sti superbi e gloriusi vanti
L’Eroi pri certu nun cci cedi gadda;
’Ntra tutti tri la differenza è pocu,
Poichì nun è chi di lu sulu locu.
85
     Ma di punti acutissimi e di dardi
Armati si cci scagghianu improvisi
Li duluri cchiù acerbi, e cchiù gagghiardi,
Strazzannucci li visceri divisi;
Pirduti cu li senzi li riguardi,
Versu di Sanciu li soi vrazza stisi;
Desisti da l’imprisa e cadi a terra,
Pirchì àvi dintra una cchiù cruda guerra.
86
     Sanciu precipitusamenti occurri
Cu lu cori scasatu e palpitanti;
Chiama ajutu a li genti di la turri,
Vidennu lu periculu pressanti:
Ecculi tutti dda cui grida e curri,
Cui si metti alluccutu pri davanti,
Cui si stira lu coddu, e l’autri ammutta
Pri guardari la machina costrutta.
87
     Doppu varii pariri, ditti a coru,
Chi di luntanu cumparianu sciarri,
Tutti cuncordi finalmenti foru,
Di spincirlu ’ntra l’aria pri li garri,
L’Eroi dici pateticu: Jeu moru...
M’ammutisciu pri sempri... Fama parri...
Oh Munnu.. Oh Dulci. Intantu a pinnuluni,
Nesci lu nia cunfusu ’ntra un gurgiuni.

[p. 292 modifica]

88
     Poi ’nautru, ’nautru appressu, e ’nautru doppu,
Tantu chi l’alma ’ntra li labbri è impinta,
La lingua di la vucca nesci troppu,
E la sua facci è già di sangu tinta;
Vidennu chiddi, chi a tuttu galoppu
Vinia la morti cu la fauci spinta.
Lu posanu di novu, cunsultannu
Novi menzi ed ajuti; Ahi comu! e quannu!
89
     Intantu l’occhi tristi, e ’nvitriati,
L’estremi friddi, e lu sugghiuzzu spissu,
Li vomiti frequenti e replicati
Aprianu di la morti lu subissu;
L’assistenti, di già disanimati,
Stannu a guardarlu con occhiu dimissu;
Sanciu a la manu la frunti appujata,
Ripeti sulu: è fatta la frittata.
90
     Cussì passau l’Eroi, l’Eroi famusu,
Chi sudau pri li palmi, e pri l’allori,
Finalmenti pri un zorbu ’ntussicusu
A la stranìa miseramenti mori;
Regna attornu un silenziu dulurusu,
Mentri Sanciu chiancìa di veru cori,
Pirchì miseria l’amicizii attacca,
Morti e prosperitati li distacca.
91
     Dati li primi sfoghi a lu duluri,
Sanciu cu l’occhi lagrimusi, e tristi;
Anima bona, esclama, tutta ciuri,
Chi mai ficu, nè pira producisti,
Chi ’mmenzu a li miserii, e li sciaguri
In te stissa di tia sempri gudisti,
Accetta, sii ’ntra l’aria, o ’ntra li sferi,
L’ultimi uffizii di lu to scuderi.
92
     Qualunqui sia lu locu unni ti trovi,
(Ch’eu ti criu a mezz’aria certamenti,
Pri li fumi e fantastici toi provi)
Sti mei sinceri avvisi teni a menti:
O friddu, o caudu, o sia bon tempu, o chiovi,
Tu lassa fari e ’un ti ’mmiscari a nenti,
Li cosi comu sù lassali stari,
Nè ti pigghiari gatti a pittinari.
93
     E si lu munnu ti pari sgarbatu,
Chinu di mali, e in tanti erruri immersu,
O cridi, l’occhiu to sii limitatu,
Chi ’un discerni lu drittu e lu riversu;
O chi si ’un piaci, a cui l’à fabbricatu,
Pinsirà da se stissu a darci versu;
O cci metti a la testa di l’affari
Cu’ àvi talenti e menzi d’aggiustari.
94
     Pensa, chi la tua morti fu immatura,
Pri aviriti pigghiatu troppu ’mpacci;
Morti, chi’ntra li morti ’un fa figura,
Pirchì nun cc’è un Eroi, pri quantu eu sacci,
Chi fussi mortu cu ’na cripatura,
Puru spincianu vàusi, e grossi tacci,
E nemmenu si leggi ’ntra l’annali
Paladinu chi avissi lu vracali.
95
     Da sta morti vulgari dunqui impara,
A rispettari l’usi d’unni vai;
Pirchì ogni nuvitati custa cara,
E nenti strinci, quann’abbrazzi assai;
Pisa prima li forzi, e poi ti vara;
Pensa la cosa avanti chi la fai;
’Nsumma si tu d’emenda sì capaci,
Ascuta, vidi, taci, e resta in paci.
96
     Dissi, ed all’autri uffizii pietusi,
Cci agghiunciu certa pompa funerali,
Ch’era adattata a li costumi e all’usi,
E a l’angustia d’un poviru casali,
La spata, l’elmu, e l’armi rancitusi
Cci li vistìu di supra tali quali;
Cun iddi ’ntra lu tumulu l’esposi;
E chista iscrizioni cci disposi.
97
     La cinniri ch’è sutta sta balata
Fu spogghia d’un Eroi di desideriu;
Chi mai sappi cunzari ’na ’nsalata,
Non ostanti pretisi in tonu seriu
Di cunzari lu munnu; allurtimata
La Parca esercitannu lu so imperiu,
Don Chisciotti ristau cripatu e mortu,
Sanciu zoppu, e lu munnu ancora è tortu.
98
     Dispostu l’epitafiu, stetti incertu
Di lasciarlu accussì lisciu, e sinsigghiu,
Di st’arti cunuscevasi inespertu,
E timia di li critici l’artigghiu,
Pensa un pocu, poi dici; àju pri certu,
Ch’è inutili sta pena, ch’eu mi pigghiu;
Qualunqui lima, ch’eu cci avissi a dari
Cu’ è criticu àvi sempri a criticari,
99
     Pirchì annu menti, ed arma chisti tali,
Comu li vucchi di li spitittati;
Cci parinu li suppi senza sali,
E li pitaggi mali assassunati;
Dicinu chi lu sfogghiu è triviali:
L’intinguletti nun sù dilicati;
E lu difettu di lu so palatu
A lu poveru cocu è incaricatu.
100
     Poi da genti chi ostentanu scienza,
Sperari applausi è un desideriu vanu,
Anzi si mustra poca conoscenza
Di l’amur propriu di lu cori umanu;
Si a na donna spijati anchi in coscenza,
Si la tali sia bedda, è un casu stranu,
Chi vi dica di sì ben chiaru e nettu;
Ma sempri cci àvi a scòpriri un difettu,
101
     Da sti riflessioni fattu arditu
Sanciu, lu so epitafiu lassa intattu;
Chi cu lu tempu poi cci fu sculpitu
’Ntra la balata sutta lu ritrattu;
Iddu poi canciau clima, e canciau situ;
Sempri poviru e saggiu, e sempri esattu;
Fu sempri ben vulutu, e ricercatu,
Ma da nessun mai gratificatu.

[p. 293 modifica]

102
     Fu spissu ricircatu da li Granni,
Ma sulu pri conuscirlu; poi vistu,
Chi la sua fama vola a tutti banni,
Ed iddu è curtu, laidu, e sprovistu,
Dicevanu: sta fama chi si spanni,
O nun è vera, o sedi mali in chistu;
Cussì lu maggiur numeru dicìa;
Qualch’unu raru poi lu distinguia.
103
     Ch’in un paisi, eccettuati dui,
Quattru cincu, a lu cchiù setti persuni,
Chi pensanu aggiustati, lu dicchiui
Tuttu è populu, e va ’ntra lu comuni
Curri appressu di l’autri, ne cc’è cui
Saccia far’usu di la sua ragiuni;
Ma, natu a fari numeru, nun servi,
Chi a consumari carni, frutti ed ervi.
104
     Perciò Sanciu nun appi in so retaggiu,
Chi chiddu, chi malgradu lu livuri,
Sorti nun pò negari all’omu saggiu,
Cioè campari cu lu so suduri;
Soffri l’umili statu cu coraggiu,
E fatiga indefessu di tutt’uri,
Ma non ostanti chi travagghia e stenta
Appena vusca quantu si alimenta.
105
     Pirchì sennu e fortuna sù dui cosi,
Chi uniri mai si ponnu in un mortali;
Cussì lu giustu Giovi li disposi,
Pri equilibrari la valanza eguali;
L’onestu e virtuusu avrà ’na dosi
Di paci, chi cci mitiga li mali;
Beni e ricchizzi nun avrà a catasta
Ma anchi lu pocu all’omu saggiu basta.