Pagina:Poesie siciliane.pdf/291

555 d. chisciotti e sanciu panza 556

74
     Ripigghia Sanciu: vui faciti un sbraccu
Da truncu a munnu, e poi da munnu a truncu,
Nun capi sta lavornia lu miu saccu;
Nè mancu pozzu agghiuttiri stu gruncu;
Criditi ch’è pigghiata di tabaccu,
O forsi ’ntaviddari un vrazzu ciuncu,
L’addrizzari lu munnu? e chi jucati?
Scummettu ca stu truncu ’un l’addrizzati.
75
     Stu truncu tortu, chi pri vui cunteni
Causi ed effetti, si figuri un munnu,
Vi l’accordu pirchì s’adatta beni,
Addrizzatilu via da capu a funnu.
Sì, ripigghiau l’Eroi, travagghi e peni,
Spassi, e piaciri a lu miu cori sunnu;
Ti vogghiu dari sta minuta prova
Acciò la grossa nun ti juncia nova.
76
     Cussì dicennu, subitu si slancia
Supra lu truncu comu un capriolu;
Lu strinci formenti e l’attapancia,
Comu lu sbirru acciurra un mariolu;
Poi cu li pedi l’autru ramu aggrancia,
Ch’inclina versu di l’oppostu polu,
Ed iddu ’mmensu a li dui trunchi strammi
S’ajuta cu li manu, e cu li gammi.
77
     E tenta a sforzi granni avvicinari
A li manu li gammi, e chisti a chiddi,
Pri putirisi insemi carriari
Li trunchi carcerati immenzu d’iddi:
Ma nè chistu, nè chiddu abbandunari
Voli lu propriu situ, chi a li stiddi
’A mustratu per anni ed anni interi,
Nè voli iri ’nnavanti, nè ’nnarreri.
78
     Replica li soi sforzi e setti
Ed ottu, e novi, e deci voti inutilmenti;
Si fa la facci, comu vinucottu,
Pri lu situ assai scommodu, e pendenti;
Tistija Sanciu, e dici: un omu dottu,
Chi pinnulìa, di l’arvulu! Oh portenti!
O tirrenu biatu, chi produci
L’omini dotti, comu ficu, e nuci!
79
     Lassatisi li musculi a la fini,
Stracchi già da la lunga vijulenza,
L’Eroi batti lu solu cu li rini,
E prova di li petri la putenza,
Ma novu Antèu risurgi da li spini,
Curri a lu truncu, ed eccu chi accumenza
Un novu assaltu, già lu cinci e afferra
Forti li pedi appuntiddannu ’nterra.
80
     E appuntidda la testa, e ad ogni costu
Cu sforzi granni, forti e poderusi
Tenta sbutarlu ’ntra lu latu oppostu;
Ma li sforzi sù vani, e infruttuusi,
Lu truncu ’un voli cediri lu postu;
Simili a chiddi fimmini ’mprisusi.
Ch’in attistari, cchià nun li smuntati,
Quann’anchi in pezzi minimi l’ascati.
81
     L’Eroi dintra se stissu smaniannu
Di tanta resistenza inaspittata:
Dunqui, dicia, potti scippari Orlannu
L’ulmi, e li querci, comu l’insalata?
Ed eu cu tanta mia virgogna e dannu
’Na torta rama nun farrò addrizzata?
Resisti un vili truncu a tanti impegni?
Ed eu lu soffru? Ah duvi siti, o sdegni?
82
     Dissi, e assuldannu sutta li banneri
Di la stizza e lu sdegnu furibunnu
Li spiriti, e li forzi tutti interi,
Sdraricarlu pensau da capu a funnu;
Duna ’na scossa, e di poi ’nautra arreri,
Cridennu anchi di scotiri lu munnu;
Ma trova tanta resistenza in chiddu,
Chi lu sforzu ribatti, e torna in iddu.
83
     Va ’narreri lu sforzu, e in vrazza e in rini
Scinni, e l’apri e la ventri cci sconquassa;
E fa sotari fora l’intestini,
Chi ’nautra ventri formanu cchiù bassa,
Chi penni, e va criscennu senza fini,
Nè spaziu cchiù ’ntra li dui gammi lassa;
Ma l’occupa e dilata in strani formi,
Machina ria, voluminusa, enormi.
84
     Fama nun cchiù, nun cchiù la Grecia vanti
Erculi cu lu globu ’ntra la spadda;
Nè cchiù lu grossu Mauritanu Atlanti
’Ntra li tarocchi ostenti la sua badda;
Chi a sti superbi e gloriusi vanti
L’Eroi pri certu nun cci cedi gadda;
’Ntra tutti tri la differenza è pocu,
Poichì nun è chi di lu sulu locu.
85
     Ma di punti acutissimi e di dardi
Armati si cci scagghianu improvisi
Li duluri cchiù acerbi, e cchiù gagghiardi,
Strazzannucci li visceri divisi;
Pirduti cu li senzi li riguardi,
Versu di Sanciu li soi vrazza stisi;
Desisti da l’imprisa e cadi a terra,
Pirchì àvi dintra una cchiù cruda guerra.
86
     Sanciu precipitusamenti occurri
Cu lu cori scasatu e palpitanti;
Chiama ajutu a li genti di la turri,
Vidennu lu periculu pressanti:
Ecculi tutti dda cui grida e curri,
Cui si metti alluccutu pri davanti,
Cui si stira lu coddu, e l’autri ammutta
Pri guardari la machina costrutta.
87
     Doppu varii pariri, ditti a coru,
Chi di luntanu cumparianu sciarri,
Tutti cuncordi finalmenti foru,
Di spincirlu ’ntra l’aria pri li garri,
L’Eroi dici pateticu: Jeu moru..,
M’ammutisciu pri sempri... Fama parri...
Oh Munnu.. Oh Dulci. Intantu a pinnuluni,
Nesci lu nia cunfusu ’ntra un gurgiuni.