Pagina:Poesie siciliane.pdf/286

545 cantu duodecimu 546

4
     L’oceddu chi a lu celu fa la spia,
E a all’operi richiama li murtali,
Gravu e sonoru annunciatu avia
Lu novu jornu a tuttu lu casali;
Lu viandanti già si metti in via,
Li strumenti di Cereri, e di Pali
Tratta l’agricolturi, e ’ntra lu scaru
Scinni l’armiggi soi lu marinaru.
5
     Già s’anima e risona la marina,
Cui cu li spaddi la varcuzza vara,
Cui chianta scarmi, cui rimi strascina,
E cui li nassi a puppa si pripara;
Cui lenzi annisca, o cogghi trimulina,
Antri in dui fila di cuncertu e a gara,
Vannu ’nnarrerri, e appizzanu, com’api,
’Ncruccannu di la sciàbbica li capi.
6
     Tutta è in motu, ed in traficu la genti;
Li suli Don Chisciotti e Sanciu Panza,
Stracchi e abbattuti da li patimenti,
Dorminu ancora chiusi ’ntra ’na stanza;
Ma quannu lu pianeta risplendenti
Versu di lu meriggiu s’avanza,
Ficca di la finestra ’ntra la ’ngagghia
L’acuti raggi, e all’occhi cci li scagghia.
7
     E li sforza ad aprirsi, ed a lascari
Di la Cimmeria Dia la negghia opaca:
L’eroi cu tutti li soi peni amari
Spija si Dulcinia forsi si placa;
Sanciu si stira, e metti a sbadagghiari,
E rispunni a lu stornu: pappannaca,
Grida l’autru, e mi tratti di stu modu,
Sù patruni, a la fini parra sodu.
8
     Rispunni Sanciu: chista è questioni,
Chi si bisogna discifrari beni:
Patruni chi nun paga razioni,
È servu di li servi, e di li peni,
O Almenu almenu è contradizioni;
Senza li patti lu cuntrattu ’un teni;
Ma pirchì v’áju affettu dispuniti
Di mia cu quali titulu vuliti.
9
     Chistu è un pensari bassu e assai mischinu,
Ripigghia Don Chisciotti, l’almi granni
Sù nati a cumannari; e lu destinu
Di l’autri è di serviri in tutti i banni;
Sanciu si spinci supra di lu schinu,
E dici: l’almi nun sù tili o panni,
Chi si vinninu a palmu, e unni attruvati
Sti misuri, chi ad iddu sù adattati?
10
     Lu coraggiu, ripigghia, lu valuri,
Lu sangu priziusi di li vini,
Sunnu li gran cumpassi e li misuri
Di l’almi granni e di li paladini,
Dunca, interrumpi Sanciu, a un malfatturi,
Chi á fattu centu milia assassini,
Cu la regula vostra misurannu,
Cci tocca un veru drittu a lu cumannu!
11
     Di cchiù vurria sapiri: chi sintiti
Pri stu sangu gentili e priziusu?
Si mai cc’è razza di Preadamiti,
Jeu vi l’accordu, pirchì va cchiù ’nsusu,
Si poi cu chistu spiegari vuliti
La progenii d’un omu virtuusu,
Jeu trovu in Marcu Aureliu e Ciciruni
Dui rari Eroi cu figghi bistiuni.
12
     Giacchì nun cc’è pri l’armi ’na misura,
Nè a a figghi, nè a niputi si tramanna
Lu meritu di l’avi e la bravura,
Si bisogna circari a ’nautra banna
La ragiuni di sta scavigghiatura,
Chi un omu servi, e ’nautru cumanna;
Cui servi o servi a forza o vuluntariu;
Dunqui è la prepotenza, o lu salariu.
13
     La prima fa li schiavi, e li tiranni,
Lu secunnu li servi, e li patruni;
Sti cosi l’aju apprisu, e sù mult’anni
Da vui propria ’ntra voschi, e ’ntra vadduni;
Pirchì dunqui sti massimi ammiranni,
Quannu li circustanzi sù oportuni,
Li posponiti a chiddi strammi, o fatti
Pri li casi luntani, o meri astratti?
14
     Ma chistu siti vui; forsi anchi sunnu
Simili a vui li dotti, e l’eruditi,
Pri cui la viritati ’ntra lu munnu
Nun è chi simineriu di liti,
E mentr’idda si stà ’ntra nu puzzu funnu
Scavàti pri circarla; ma s’aviti
Qualchi barlumi, l’occhiu vi s’appanna,
E curriti ascavari a ’nautra banna.
15
     A forza Don Chisciotti avia frinatu
Sin ora lu so sdegnu, e la sua stizza;
Finalmenti proruppi: a malunatu!
Ah servu vili, ed ái tanta arditizza?
Olà, rispusi, eu parru da ispiratu;
Mi si divi rispettu, e placidizza,
Giacchì mi renni a vui superiuri
’Na gran putenza d’ordini maggiuri.
16
     Tali mentri gunciata stà ’na vozza,
Fattucci un pirtusiddu, si allascisci,
O comu quannu a un tauru s’accozza,
Chi cci passa la furia e tramurtisci;
O puru cu jitaricci dui tozza,
Chi un canazzu feroci, si ammanzisci;
Cussì l’Eroi dall’ira fulminanti
Passa a la placidizza in un istanti.
17
     E dici: oh fati! oh maghi! oh gran potenzi!
Scusatimi, vi pregu, sta mancanza,
Giacchì li miserabili mei senzi
Cridianu di parrari a Sanciu Panza;
E tu, Sanciu, pri mia dignu d’incenzi,
Organu di un’incognita possanza,
Guidami a to piaciri, chi addrittura
Sarrai la stidda mia, la cinosura.