Pagina:Poesie siciliane.pdf/289

551 d. chisciotti e sanciu panza 552

46
     E approvannu a se stissu, in se dicìa:
Nun sugnu cchiù di pisu a li viventi;
Fazzu a lu munnu la figura mia,
E forsi megghiu assai di li potenti;
Ch’eu cu lu fruttu di la mia fatia
Sugn’utili a me stissu, e ad autri genti;
Giacchì li re, li papi e imperaturi
Campanu tutti cu lu zappaturi.
47
     Ogni statu consisti d’artigiani,
Di la genti di foru e cuddaretti,
Di baruni, dutturi, e ciarlatani,
Preti suldati, monaci, architettu;
Tutti chisti però vonnu lu pani;
Lu viddanu è lu sulu chi lu metti
E si d’un statu fa decima parti,
Lu so pani cu deci si lu sparti.
48
     Chi dirrò poi quann’iddu di lu statu
Fa millesima parti, e menu ancora?
Lu so tozzu, a suduri travagghiatu,
Lu sparti a milli, ed iddu resta fora;
Cussì pr’autru lu voi porta l’aratu,
L’apa fa meli ed autru lu divora,
La pecura e la crapa, o nigri o biunni,
Porta li lani, ed autru si li tunni.
49
     Ma non ostanti tutti st’angarii,
Non ostanti la bassa opinioni,
Chi ànnu avutu a li rustici fatii
Li seculi di gran corruzioni,
Tuttu chistu un pò fari chi nun sii
Gloriusa la mia professioni;
Chi la gloria, e l’onuri li dispenza
Non cui vegeta e mancia, ma cui pensa.
50
     Cu sti riflessioni alligiria
Sanciu li soi lodevoli travagghi,
Don Chisciotti però pri Dulcinia
Zappa tantu chi ’un trova cui l’uguagghi;
La sira ancora doppu la chiaria
Si otteni a stentu chi riposi o stagghi;
E turnatu cu Sanciu a lu casali
Senti anchi gustu a cibi senza sali.
51
     E dda Sanciu rallegra li brigati
Cu sentenzi, e cu mutti allegri e dotti,
Cuntentu chi li menzi avìa truvati
Di fari stari a frenu a Don Chisciotti;
Quali s’alzava sempri all’alburati,
Jeva a lu campu, e dda finu a la notti
Travagghiava cu tali speditizza,
Ch’era pri ddi campagni ’na ricchizza.
52
     Ed arriccheva insemi a Sanciu Panza,
Chi esiggeva per iddu la jurnata,
A signu chi nni mancianu e nni avanza,
Da tinirni ’na summa cunsirvata;
Ma la sorti chi vidi sta valanza
Pri la menti di Sanciu equilibrata,
Si mùzzica pri raggia e di poi jura
Contra d’ddi ’na barbara congiura.
53
     S’unisci a lu Capricciu, e all’Accidenti,
E dici, o mia famigghia, o cosi cari,
Sacciàti chi lu zoppu impertinenti
La mia rota à pretisu d’inchiuvari;
Ed à fissatu cu li soi talenti
L’omu lu cchiù bizzarru e singulari,
Dunqui avirremu nui stomacu tali,
D’agghiuttirni sta pinnula fatali?
54
     Chi si dirrà di nui? cui cchiù in appressu
Timirà l’Accidenti, e la Furtuna?
A scornu nostru rignirà indefessu
L’omu dunqui, chi pensa, e chi ragiuna?
No no si abbatta tuttu, e resti oppressu
Lu progettu, e l’oturi anchi in persuna.
Tutti applauderu, e fattu lu cumblottu
Addivintaru pruvuli di bottu.
55
     Ora di’, o musa, d’unni incominciaru
Li sconcerti, li cabali, e li trami?
Dimmi cu quali menzi poi truncaru
L’utili e lu pacificu ligami?
Aimè! chi cchiù lu sonu nun è chiaru;
Nè la trumma rispunni a li mei brami!
L’estru si nega a tanti idei funesti,
E ’na gramagghia lu miu cori vesti!
56
     Cc’era ’mmenzu a lu chianu accantu a un ortu
Un arvulu di zorbu aspru affucusu,
Chi siccu pri vicchiaja e quasi mortu,
Sulu un vrazzu avia virdi, e vigurusu;
Lu grossu truncu assai curvatu e tortu
Stenni a lu muru di cui l’ortu è chiusu,
A cui pari chi occurra e si avvicini,
Quasi per impedirni li ruini.
57
     All’umbra di li pampini, e lu muru,
Nell’ura chi lu Suli percutia,
Stancu lu nostru Eroi di lu lavuru
A respirari sulu nni vinia;
L’indefessu travagghiu ed aspru, e duru
A lu spissu talmenti l’abbattia,
Chi quasi quasi si sintia mancari,
Si nun curria ’ntra st’umbri a ripusari.
58
     Ripusava lu corpu, ma la menti
Nun trova pausa mai, nun trova paci,
Pirchì ultra a li pretisi incantamenti
Pensa a tant’autri guai certi, e veraci;
Si rapprisenta tutti ddà presenti
La società di l’omini rapaci,
L’ingiustizii, li furti e prepotenzi,
L’oppressioni, stupri, e violenzi.
59
     Fremi, chi da li satrapi giuristi
Multi casi intricati, e ruinusi
Nun foru da li codici previsti,
E ch’ànnu datu locu a tanti abusi,
Pri cui scappanu spissu li cchiù tristi
A li giusti castighi, e docerusi;
E chisti pri l’intrichi, e tradimenti,
Sù rivutati supra l’innoccenti.