Don Chisciotti e Sanciu Panza/La visioni

La visioni

../12 ../Poesie siciliane/Indice IncludiIntestazione 14 giugno 2023 75% Da definire

12 Poesie siciliane - Indice
[p. 293 modifica]

LA VISIONI


1
     Dica sonnu cui voli, eu juriria
Chi appi sta notti vivu ’ntra la stanza,
Da facci a facci parrannu cu mia
Lu fu bona-memoria Sanciu Panza,
Chi vai facennu, eu dissi, salvi a tia?
Vegnu, rispusi, a fari ’na crianza,
Un ringraziu ben giustu e doverusu
A cui mi à risu celebri e famusu.
2
     E di unni veni? Vegnu, riplicau,
Da l’elisj campagni, chi Minossu
Dignu di stu compensu mi trovau,
Pri avirmi in terra rusicatu l’ossu,
Li ricchi mi fuïanu pri babbau,
Tocca ora ad iddi stari ’ntra lu fossu,
Sta sorti d’ingiustizj dda ’un cci sunnu,
Ch’unu patiscia in chistu e all’autru munnu.
3
     Dda tuttu si equilibra, amicu caru,
Non rispetti di titulu e di sangu;
Nun cc’è riguardi d’impegni e dinaru,
L’almi dda vennu nudi e senza rangu,
Pri scansari lu fossu autri riparu
Nun cc’è chi un vijuleddu largu un spangu,
D’unni passanu a stentu, e a la sfuggita
Virtù meriti, e affanni di la vita.
4
     L’omu ch’è di una razza d’animali
Di mistu foru (e chistu voli diri,
Ch’è fisicu metà, metà morali)
Divi pri essenza di natura aviri
L’idia distinta di lu beni e mali,
Chist’ultima si acquista cu patiri;
E quannu ’un si à saldatu la partita,
L’equilibriu si fa ’ntra l’autra vita
5
     Ben veru chi s’ammetti e si rapporta
L’omu, chi à avutu onesti godimenti,
L’istintu di natura cci lu porta,
Nè chistu cci fu datu inutilmenti,
Ma lu morali so cci apri ’na porta
Ad aviri un’idia di li turmenti
In persuna di l’autri, ed a sti provi
Meritu acquista quannu si commovi.
6
     Ma chistu è pocu pri aviri un cantiddu
Dintr’a l’Elisi; si però succurri,
Ajuta l’infelici, oh beat’iddu!
Cui cc’è tra nui, chi ad abbrazzarlu ’un curri?
Ma lu numeru è troppu scarsuliddu
Di benefici ricchi, e raru occurri
Di vidirni a di campi qualchedunu;
Lu saturu nun cridi a lu dijunu.
7
     Ora conusciu, eu dissi, ca sì Sanciu,
Manifestu si fa lu to parrari,
Cci àju fattu l’oricchia, e nun ti scanciu
Li mutti antichi nun li poi scurdari,
Mi arriminu, ripigghia, com’un granciu,
Ma nun sù chiddu cchiù di tri dinari;
Guardami di ’nautru occhiu, comu esenti
Di carni e di ossa, ora sù tuttu menti.
8
     E agghiunci chi sta menti si la spassa
Cu Virgiliu, cu Oraziu, e Ciciruni,
Di Socrati e di Esopu nun si arrassa,
E spissu stà cu Seneca e Platuni.
Nui dda ’ntra ddi vuschitti, parti a massa,
Parti a dui, parti a tri, supra un vadduni
Scurremu, comu fussimu incantati,
’Ntra un mari di delizii e veritati.

[p. 294 modifica]

9
     Seguita, cci diss’iu, dammi un’idia
Cchiù estisa di l’Elisi godimenti;
Chi t’aju a diri? rispusi iddu a mia,
Nun si ponnu adattari a la tua menti;
Pirchì a lu munnu ’un cc’è ’na qualsisia
Cosa, chi cci assimigghi picca e nenti,
Ed iu stissu pri farimi capiri
Divu li mei concetti anchi avviliri.
10
     Li gusti di vuautri viventi
Cunsistinu o in parentisi di mali,
O stannu addossu di li patimenti.
La rugna, chi arraspàti è un gustu tali,
E si prima la fami nun si senti
Lu manciari un è gratu, e sensuali;
Lu tediu vi fa amari li spettaculi,
E guditi vincennu intoppi, e ostaculi.
11
     S’ultra di chisti in vui cc’è qualchi idia
D’autri piaciri, è chista tutta vana,
Pirchì appujata è supra la bugia,
Chi tantu regna ’ntra la razza umana,
Ch’alza teatri ’ntra la fantasia,
Duvi l’illusioni si cc’intana,
E ’ntra li lampi di sapuni vasti
Presenta pompi, e ambiziusi fasti.
12
     E datu un omu esenti di ogni mali
Cridi pri tantu sia felici chissu?
Si guardi a funnu ’ntra lu so morali
Cci trovi ch’è in discordia cu se stissu;
Qualunqui beni avissi nun è tali
Di appagarlu, e di dari un puntu fissu
A li tanti disii, Idri perfetti.
Trunchi ’na testa, e nascinu autri setti.
13
     Ultra di chisti (soffri ch’eu lu dica,
Pirchì nui pari spiriti scupremu
’Ntra l’interna di l’omu ogni muddica,
E l’istinti cchià occulti cci leggemu)
Ora sacci ch’in chisti si cc’intrica
Un certu istintu dilicatu estremu,
Ch’è un puntu metamaticu, ma chissu
Tira tutti li linei a se stissu.
14
     E quantu cc’è d’attornu in celu, in terra,
’Ntra lu mari, ’ntra l’aria, e lu criatu,
Tuttu lu voli, e quantu pò si afferra
Si nun veni rispintu, e rintuzzatu.
Eccu chi campa ’ntra perpetua guerra
O cu se stissu, quann’è raffrenatu
Da ragiuni, o impotenza; o chi si vara
Ed a la propria specii la dichiara.
15
     Addunca posta sta mala simenza,
Chi cci àvi l’omu dintra lu so cori,
O si diporta mali e ad evidenza
Campa infelici, e dispiratu mori
Si si raffrena soffri vijulenza,
E si beni raggiuni lu ristori
Di li soi sforzi, è chistu un linimentu,
Ma nun si pò chiamari godimentu.
16
     Ma in nui di mali mancu cci nn’è idia,
Li beni sunnu tutti positivi
Tutti riali, ma la fantasia
Di l’omu nun li capi, nè ricivi.
Figùrati la bella Poesia,
L’immagini cchiù allegri, e cchiù giulivi,
La musica cchiù grata, e insinuanti,
Chisti pri nui sù inezii tutti quanti.
17
     Ridirai si tu senti unni cunsisti
Lu godimentu, chi nni fa beati,
Pirchì scopriri ’un ponnu li toi visti
Li gran biddizzi di la viritati,
Li veri essenzi di li corpi misti,
Di cui li munni surginu criati,
Quali forza, o putenza, e quali liggi
Nell’ordini li regula, e diriggi?
18
     L’osservari, e cunusciri in se stissa
La materia, chi forma suli ed astri,
Cos’è la luci, e si nni resta fissa,
Dintra li corpi, o torna a roti mastri?
E di sta terra, chi cc’è suttamisa,
E di li soi vicenni, e li disastri
Li causi conuscirni e l’oggettu,
E lu tuttu vidirinni di nettu?
19
     Lu comprendiri cui nell’animali
Fa la vitalità, fa lu moturi,
Cui fa lu sensu; e chistu pirchì è tali
Chi vi distingui in vucca lu sapuri,
L’oggettu ’ntra li tubi visuali,
’Ntra l’oricchi li soni, in nasi oduri,
E ’ntra la peddi, e la periferia
Si un corpu o duru, o moddu, o lisciu sia.
20
     Lu cumprenniri, e vidiri distintu
Cui dintra l’omu pensa, ed opra, ed unni?
E comu in iddu si svegghia l’istintu.
Cos’è in se stissu e duvi si nascunni?
Comu da l’intricatu laberintu
D’un corpu organizzatu si diffunni
Lu sensu, e comu in celu ’ntra momenti
Da lu locu, unni stà, scurra la menti?
21
     Chisti cognizioni chiari, e netti
E autri chi lungu sarria dirli a tia,
Fannu dda verità, chi l’almi eletti
’Ntra l’Elisi felicità, e ricria.
Cci nn’è cchiù estisi poi, chi in vista metti
A nui lu celu quannu cci carria
’Ntra novi munni, chi nun ànnu fini
Tutti di forma novi, e pilligrini.
22
     Chist’è pri nui l’ambrosia dilicata,
La vivanna celesti, ed immortali,
Tantu da li poeti celebrata,
Ma d’iddi stissi conosciuta mali.
Nun si mancia, nè vivi, ma è gustata
Da l’almi puri cu trasporti tali,
Chi tra piaciri ogni piaciri eccedi,
E lu celu pri grazia lu cuncedi.

[p. 295 modifica]

23
     Chista cc’è data tra la circustanza
Chi l’omini di alcuni di nui fannu
A lu munnu onorata rigurdanza
Pri qualchi dittu, o fattu memorannu.
Sta grazia da lu celu mi si accanza
Per opra tua, chi spissu anchi jucannu
Cui leggi la mia storia in poesia
Approva, e cita qualchi specia mia.
24
     Sta grazia, chi eu trovu consolanti,
Mi obliga a tia, mi attacca eternamenti.
Basta, diss’iu, gradisciu, pass’avanti,
Comu muristi? Rispusi: Eccellenti;
Comu in regni corrutti, ed ignoranti,
Mori lu saggiu, e giust’omu saccenti,
Vali a diri: finiu la mia tragedia
Tra guai, vudedda fradici, e inedia.
25
     E sta morti eccellenti tu la chiami?
Sì, rispusi, pirchì fu gloriusa,
E da li duri terrestri legami
Mitigau la ruttura dulurusa.
Si cci pò aviri attaccu cu la fami?
Cu li guai, cu la vita turmintusa?
A chisti tali in odiu di la sorti
Morti cc’è vita, e cc’è la vita morti.
26
     Dunca, ripigghiav’eu, la tua sciagura,
Mortu lu tò patruni, ’un ti lassau?
Anzi, mi rispus’iddu, sin d’allura
A mia cu filu duppiu si attaccau,
E sulu nni spartiu la sipultura;
Partennu ’ntra sti sensi mi parrau:
Ora chi fazzu la mia ritirata
Vogghiu essiri da tia ringraziata.
27
     Jeu sù, soggiunsi, accusata da pazza,
Pirchì cumpartu grazj, e favuri,
A li demeritati mala-razza,
Chi fannu a la sua specj disonuri;
E tegnu sempri attaccati li vrazza
A la genti di meritu, e di onuri;
È in parti veru, ma lu pazzu è l’omu,
Chi decidi, nè sà lu chi, nè comu.
28
Nun ti pozzu diri autru e lasciu a tia
Stu casu da decidiri: si centu
Figghi àvi un patri, e sù ’ntra sta jinia
Sciocchie scaltri, gnuranti e di talentu,
Quali ’ntra chisti cchiù riguardiria
Quann’iddu avissi a fari testamentu?
Lu patri per istintu naturali
È sempri patri, ed ama a tutti uguali.
29
     Conusci, chi lu scioccu e l’ignuranti
Da se nun ponnu farisi fortuna,
Perciò a chisti cchiù veni e cchiù cuntanti
S’àvi sennu e giudiziu, cci duna:
S’iddu però voli purtari avanti,
Pri li niputi li boni vuccuna,
Li lascia a un figghiu scaltru chi li guarda,
E l’accrisci liccannusi la sarda.
30
     A lu cuntrariu poi ben conuscennu,
Chi lu giudiziu è cchiù di li dinari
A chiddi figghi di talentu, e sennu
Li lassa da se stissi industriari:
O a jiri di saggizza percurrennu
Li strati non battuti, e sigulari,
Cussì tu conuscisti quali sunnu
Li basi, unni s’aggira oggi lu munnu.
31
     Conoscisti pri mia, chi lu potenti
È l’omu snaturatu, impiu, e crudili;
Conoscisti pri mia, chi li talenti
Pri lu munnu sù l’arti infami e vili;
Conoscisti pri mia, chi sù apparenti
Li beni, in cui fortuna alza li vili;
Pri mia campasti virtuusu e saggiu,
E a l’immortalità farrai passaggiu.
32
     Ma mi dirrai: Dunca lu vulgu tuttu,
Tutti li vacabunni, e spirlacchiuni,
’Annu a l’Elisi lu salvu-conduttu?
Passannu dda pri Socrati, e Platuni?
Mi spiegu: cui a stu statu s’è riduttu
Pirchì fu viziusu, o fu mandruni
Chistu nun trasi tra li pochi e rari,
Ch’eu mettu a la cuppella a depurari.
33
     Accussì dittu, spirìu la furtuna
Pirchì a ddi lochi nun cci àvi ingerenza:
Quannu già l’alma lu corpu abbanduna
Resta scuverta, e a nudu la cuscenza;
E l’idei ’ntra la menti ad una ad una
Leggiri in nui si ponnu di presenza,
E di la verità li rai lucenti
Cci tennu ’ntra un oceanu di cuntenti,
34
     E dimmi, replicai, lu to patruni
Unni fu situatu? Oh! mi rispusi,
Cci foru attacchi ’ntra ddi piluccuni
Di judici tremenni, e rigurusi;
Cci fu cui pri li soi grandi-fudduni,
Tantu a lu munnu celebri e famusi,
Lu vuleva pri sempri cunnannari
Li venti cu ’na riti a carcerari.
35
     Ma poi riguardu all’animu curtisi,
A lu bon cori, e retta intenzioni,
Nni vulevanu menzu ’ntra l’Elisi;
Ma stu tali progettu si cci opponi,
Chi l’omini ’un ponn’essiri divisi;
Perciò si fici sta decisioni:
Stia ’ntra l’Elisi la mità di l’annu,
L’autra vaja li venti assicutannu.
36
     E si la passau liscia povir’omu
In grazia di la sua menti non sana,
Pirchì cci stava preparatu un tomu
Di un processu, ch’è misu in quarantana,
Unni veni accusatu lu so nomu
Pri corrutturi di la specii umana,
Avennu misu cu sciocchi avventuri
In cappa-e-spata la virtù ed onuri.

[p. 296 modifica]

37
     Chi dall’epoca in poi chi fama sparsi
D’essiri a stravaganzi accumpagnati
L’onuri, e la virtù, tutti, com’arsi;
Cci ànnu li spaddi l’omini vutati;
D’allura in poi cchiù in terra nun apparsi
Nè probità né fidi, nè onestati,
Foru avviliti a via di frizzi e botti,
Cu diri a cui li vanta: è un Don Chisciotti.
38
     Tu, in un seculu a nui posteriuri,
Nni ài vidutu li tristi conseguenzi;
Senza la probità, senza l’onuri
L’omini a sistemari ’un cci sù menzi;
Perpetui guerri, ingiusti pretensuri,
Tradimenti, e ingratissimi compenzi,
’Nsumma, mancanu sti punti di appoggiu,
Sfirrau, nè cchiù si accurdirà stu roggiu.
39
     Avogghia a fari liggi boni e santi,
Regulamenti saggi; è tempu persu,
Chi, o vennu spirtusati tutti quanti,
O sunnu interpetrati a lu riversu:
Senza costumi ’un si pò jiri avanti;
Comu la navi, chi ’un pò jiri avversu
Senza timuni, ancorchì fussi chista
Di vili e sarziami ben provista.
40
     Scervantes, chi pretisi sbarbicari
Lu pregiudiziu dominanti allura
Di l’erranti bravuri militari,
Nun conusciu di l’omu la natura,
Chi ’ntra lu menzu nun cci sà marciari;
Pigghia sempri un estremu, chi l’uscura;
E si da chisti si distacca e sposta,
Sauta, e sbatti l’estrema parti opposta.
41
     Ddocu l’interrumpj: sbagghia cui cridi,
Ch’eu mi prefissi ’ntra l’istoria mia
Di ripistari li guerri, e disfidi
Di l’erranti, già fu, cavallaria;
O seguitari a la ceca li guidi
Di Scervantes, battennu la sua via;
Ma sulu m’ideai, sul’iu pretisi
Li toi progressi mettiri in palisi.
42
     Fari vidiri comu un ignoranti,
Ma di bon sensu, ed adequata menti,
Quant’àvi chista cchiù netta e vacanti,
Quantu ricivi cchiù li documenti,
Chi cci arrivanu lucidi, e lampanti
Da guai, da traversj, da patimenti;
Ma cui d’erruri l’àvi china, ddocu
La verità nun pò truvari locu.
43
     Cussì si scrivi francu in carta bianca
Qualunqui saggia e dota lezioni;
Ma lu locu, unni scriviri vi manca
S’è scritta tutta senza eccezioni.
Ti misi a dritta esperienza, e a manca,
Un pazu, chi ’mmiscava a cosi boni
Li stravaganzi, acciocchì tu putissi
Esaminari e scegghiri fra chissi.
44
     Basta, ripigghia Sanciu, non occurri
Chi ripitissi quantu in sensi chiari
Dintra l’istoria mia spieghie discurri
Tutti sti verità pri dimustrari.
Ma si cc’è cui liggennula la scurri
Senza avvertirci supra, e meditari,
Saccia chi Don Chisciotti ad iddu lumi
Puru pò darci intornu a lu costumi
45
     Non a casu li Dei m’ànnu accurdatu
Di presentarmi a tia, ed isvelari
Quantu ’ntra l’autru munnu s’è passatu
Pri causa di chist’omu singulari,
E di Scervantes, chi l’à celebratu
Cu ’na certa ironia, chi fa spiccari
Lu ridiculu ancora da li boni
Tratti d’iddu curtisi ed azioni.
46
     Pirchì ’un cc’è statu nuddu sinu ad ora,
Chi cci à saputu fari li commenti,
E la moralità cacciarni fora,
Chi stà chiusa in ridiculi accidenti.
Dirremu: per esempiu, chi ’un ristora
Lu bonu vinu, e chi nun vali a nenti,
Pirchì in locu di un vasu riccu e adornu
Posa, o si vivi in ciotula di cornu?
47
     Dirremu: chi un diomanti ’un à valuri,
Pirchì è statu ’ngastatu ’ntra lu chiummu?
Accussì puru la virtù e l’onuri
Cunservanu lu so meritu summu
O sù ’ntra li miserj e li sciaguri,
O sù di li pazzj ’ntra lu ribummu;
Lu saggiu scegghi lu diomanti allura,
E lu chiummu lu jetta e nun lu cura.
48
     Li stravaganzi alludinu a ddi tali
Pocu saggi, ed assai prosuntuusi,
Chi cridevanu aviri multu sali
Pri aviri lettu romanzi amurusi,
E chi si reputavanu anchi uguali
A Licurgu, a Soluni, e autri famusi,
Presumennu perciò di sistemari
Regni provingj celu terra e mari.
49
     Chisti sù stati misi in cappa-e-spata
Cu l’avventuri li cchiù stravaganti.
Ma nighiremu: ch’è cosa onurata
L’essiri in amicizia custanti?
Lu sodisfari a la parola data?
Cunsirvari la fidi a la sua amanti?
L’essiri di l’oppressi difensuri?
E nun macchiari mai lu propriu onuri?
50
     Dirremu: chi nun sia santu, nè bonu,
Lu disiu di riduciri lu munnu
Organizzatu tuttu supra un tonu
Da fari onuri a chiddi, chi cci sunnu,
Nè di guerri sintirni cchiù lu sonu?..
Mi un’incaricu beni, e leva tunnu
Lu diri: chi un progettu accussì vastu
L’omini esiggi fatti d’autru impastu.

[p. 297 modifica]

51
     Ma non ostanti, tornu a replicari:
Chi lu desiderarlu mustra un’alma
Disposta per istintu a ben oprari,
E cori bonu, e passioni in calma,
’Ntra chisti omini pii e singulari
L’abati di San Pier porta la palma
L’idea di Don Chisciotti si prefissi,
Ma spata nun ’mpugnau, ragiuni dissi.
52
     Chistu troppu fidau su la ragiuni,
Nè calculau l’umani passioni:
Chiddu troppu fidau su lu spatuni,
Nè calculau la sua condizioni.
Però lu funnu e li miri comuni
Nun pò negarsi, chi sù stati boni;
Dunca a chisti inclinati a beni oprari
Nun si cci pò la gloria negari.
53
     Cci sù li pazzi poi perniciusi
A li societati, e chisti sunnu
Chiddi chi, sempri dintra d’iddi chiusi
Fattisi centru di tuttu lu munnu,
Li linei cchiù brillanti e vantaggiusi
Tutti a se si li tiranu d’intunnu,
Cridennu, oh sciocchi! farisi felici
Cu ruinari prossimi ed amici.
54
     Chisti sunnu li tarli, chi suttili
Vannu rudennu a varj riprisi
Di la società li magghi e fili,
Pri cui cadi, nè cchiù reggi a li pisi.
Vistu ài pezza di favi ’ntra l’aprili
Bella e ciuruta? Si mai d’idda a spisi
Nasci un spicuni di lupa e ciurisci,
La gran pezza di favi scarmuscisci.
55
     Tali li società sù ruinati
Quannu surginu varj trafichini,
O prepotenti, tutti dedicati
Ad accrisciri cchiù li soi confini,
O a sodisfari l’intressi privati
O ad appagari li secunni fini.
Junti li cosi, cca battiti l’anca,
La societati è a tagghiu di lavanca.
56
     Ma viju ch’incumincia ad annalbari,
Partu, e lu corpu miu, ch’è d’aria cacciu,
Com’ài campatu ti esortu a campari
Fora d’intrichi, e d’ogni straniu impacciu;
Ti esortu puru a non svintuliari
Li verità, chi ’nterra ’un ànnu spacciu;
Salvu, chi quannu chiusi ’ntra un baullu,
La minsogna cc’imprimi lu so ballu.


LU FINI