Pagina:Poesie siciliane.pdf/285

543 d. chisciotti e sanciu panza 544

62
     Curri a la porta, e trova ch’è stangata;
Osserva la finestra, e l’ascia chiusa;
Cerca sutta lu lettu allurtimata
Guarda tutti li ’gnuni, e li pirtussa;
Attenta, e ’un senti nudda rimurata;
L’Eroi cu cera brusca, e timpistusa,
Grida: è un’armata, chi nni cinci intornu,
E Sanciu ’mbistialutu: è un cornu, è un cornu.
63
     Durmiti, è nun sturbati cchiù lu munnu;
Nun cc’è un’ura d’abbàcu ’un cc’ un momentu!
Sempri li votri sensi intenti sunnu
A nun darimi mai spaziu d’abbentu!
L’Eroi ripigghia accisu, e furibunnu:
Già vicinu all’oricchia mi lu sentu,
E tu ti stizzi? e tu vidi la vista?
Sanciu nun cchiù, chi stulidizza è chista!
64
     Ancora dormi? ancora si sturdutu?
Rispigghiati, rispigghiati, ’na vota,
Tu ora mancu senti stu liutu?
Nun senti stu mulinu comu rota?
Jeu nenti sentu e sugnu ’nsallanutu,
Ripigghia Sanciu, e la testa mi sbota;
Armata cu liutu, e cu mulinu?
Comu accorda la guerra e lu fistinu?
65
     Jeu mi viju ’mbrugghiatu; multu cchiui,
Chi nun sentu nemmenu pipitari;
E conuscennu poi cui siti vui,
Dicu: ch’è fantasia particulari,
O sonnu ad occhi aperti, o tutti dui;
Chi lu celu vi pozza pirdunari
Stu scantu, e l’autri chi m’aviti datu,
Si tratta, chi chiuvìu ’ntra lu vagnatu.
66
     Ma, Sanciu, dici l’autru, cridi a mia,
Chi a stu puntu nun dormi, e avvertu a tuttu;
Sentu fracassi, e nun è fantasia:
E lurumuri è ’ntra l’oricchia ’ncuttu:
Chiddu alluccutu, e attentu lu talìa;
Pigghia lu lumi, e senza fari muttu,
Si cci accosta vicinu, guarda, e acchicchia
Giustu ’ntra lu tammuru di l’oricchia.
67
     E trova un purci dintra ’ncrafucchiatu,
Comu appontu cci avvisi a cunfidari
’N’arcanu ad iddu sulu riservatu,
E chi di nuddu cchiù putia fidari;
Sanciu a sta vista resta stralunatu,
E si metti pri un pezzu a tistiari;
Guarda lu celu, poi dici: o Dei clementi,
Nun mannati sti purci a li potenti.
68
     Cui ’ntisu avissi tutti sti ruini,
Dittu avirria: cci sù motivi granni,
Quantu li toi giudizii sù mischini,
O menti umana, oimè, comu t’inganni!
Cussì Sanciu dimennu detti fini
A l’avventura, causa di l’affanni;
Scacciatu lu purci, e fatta sta prodizza,
Summersi ’ntra lu sonnu la sua stizza.

  1. St. 65 c. 14.

CANTU DUODECIMU.


ARGUMENTU.

     Pri magica di chiàcchiari potenza
Don Chisciotti diventa un picuruni;
Soffri in paci di Sanciu la sintenza;
E aguanta, e suda sutta lu zappuni
Mentri lu munnu d’aggiustari penza,
Gausta se stissu, e crepa stu campiuni;
Sanciu lu chianci, e cu bontà inaudita
Documenti cci dà pri l’autra vita.
1
     L’omu soli a lu spissu giudicari
Da la sula apparenza, e quannu vidi
Catastrofi di cosi singulari,
Causi e motivi granni affirma e cridi;
Ma si putissi a funnu scannagghiari
Li cosi, e avissi senzi acuti e fidi,
Truviria ’ntra li testi a middi a middi,
O purci, o granci, o puramenti griddi.
2
     E purci, e granci, e griddi chi truvannu
Circustanzi opportuni ed adattati,
Rivotanu li regni, e ponnu, e fannu,
Cosi inauditi, grandi, inaspettati;
Cussì accadi in meccanica, chi quannu
Cci sunnu argani esatti, e ben muntati,
C’un filu di capiddu in una manu
Si spinci in autu un massu enormi e stranu.
3
     Lu stissu anchi in politica: la sorti
Scherza cu lu capricciu e l’accidenti,
E ’ntra purci, e ’ntra griddi d’ogni sorti
Opera cosi strani e sorprennenti;
Chi all’occhi ancora di li genti accorti
Parinu aviri vasti appidamenti...
Jamu a lu nostru ca lu tempu passa,
Ripigghiamu lu filu a la matassa.