Pagina:Poesie siciliane.pdf/290

553 cantu duodecimu 554

60
     Fremi, chi ’ntra li codici legali
Nun sia prescrittu un premiu pri li boni;
Giacchì l’omu da se tendi a lu mali,
E l’innocenza è pura eccezioni;
E ch’è cchiù seducenti un criminali
Prosperu a cui la liggi ’un si cci opponi,
Chi centu mila giusti e virtuusi
Poveri, disprezzati, e bisugnusi.
61
     Chisti, e tant’autri torbidi e scuncerti
Si cci fannu presenti in fantasia,
E cci pari vidiri ad occhi aperti,
Triunfari la frodi, e la bugia;
Pensa di riparari, e insemi avverti,
Chi la memoria è fimmina, e putia
Falliri, comu spissu a tanti inganna;
Perciò risolvi farni una notanna.
62
     E mancannu la carta, e li strumenti,
Pensa imitari Angelica e Medoru,
Ed Erminia, chi scrissi li lamenti
’Ntra la quercia, lu platanu, e l’alloru:
Perciò a lu zorbu, ch’avia dda presenti,
Scorcia lu truncu, e poi c’un puntaloru,
O sia, com’autri vonnu, con un chiovu
Scrissi progetti per un munnu novu.
63
     Annullau di l’intuttu la milizia,
Pisu a lu statu, e fonti di disgrazii;
E voli chi la liti, e ’nnimicizia
Si decida da pochi, e in brevi spazii,
Cu menu sangu e forsi cchiù giustizia,
A modu di l’Orazii e Curiazii,
Cussì pri sua difisa e bastiuni
Bastanu ad ogni regnu tri campiuni.
64
     Avia pinsatu ancora stabiliri
Un augustu e supremu tribunali,
Chi duveva in valanza trattiniri
Li regni ’ntra una paci universali,
E quannu nun putevasi otteniri
D’una liti l’accordiu totali,
Si mittianu da l’una e l’autra parti
Li tri campiuni, e decideva Marti.
65
     E pr’essiri fidili, e cchiù pacificu
Ogni abitanti voli incardinatu
A la patria cu feudu onorificu,
O con un campu d’iddu coltivatu;
O menu, o cchiù, secunnu lu specificu
Meritu, o la larghizza di lu statu;
E di la zappa poi l’uri intermenzi
Voli applicati all’arti e li scienzi.
66
     ’Ntra lu ripartimentu di li beni
Voli l’inegguagghianza, ma discreta;
Pirchì da troppu e nenti poi nni veni
Troppu cràpula, o eccessu di dieta;
Dda spassa l’oziu, cca suduri e peni
Accurzanu la vita aspra inquieta;
’Nzumma voli ’ntra poviri, e potenti
Certa proporzioni cchiù prudenti.
67
     Un tribunali ancora avia pinsatu
Ch’autr’oggettu ’un avissi, ch’indagari,
Si tutti l’individui di lu statu
Avissiru manera di campari;
Ed a cui nun nni avissi, sia assignatu
Un menzu, un’arti, o un modu a travagghiari
E cui poi si negassi a li fatighi,
Fussi soggettu a carceri, e a castighi.
68
     Cussì di tempu in tempu cunsignannu
A lu truncu insensatu li pinseri,
Lu jiu tuttu di cifri disignannu,
E nni avia chini li facciati interi;
Stava all’opera intentu, allura quannu
Sanciu cci suprajunci pri darreri,
Non osservatu osserva in tonu seriu,
E s’ingegna a capirni lu misteriu.
69
     Smiccia, stenni lu coddu, sgargiulia,
Ma nun cumprendi cifri, nè scrittura;
Si smidudda in sè stissu, e sfirnicìa;
E tanti stravaganzi si figura;
Finalmenti si scopri;e poi cci spia:
Si forsi si diletta d’incisura?
E si mai ddi figuri soi gruttisci
Fussiru veri littiri, o rabischi?
70
     Senti, l’Eroi rispusi, virrà un jornu,
Chi vinti già l’ostacoli, e l’incanti,
Mi truvirò di la mia gloria adornu,
O Re in pirsuna, o allatu a li Regnanti,
Allura in terra Astria farà ritornu,
Occupannu la sedi ch’avia avanti;
La Barbarii, l’Accidia, l’Ingannu
Allura di la terra sbignirannu.
71
     E la virtuti, chi a l’età presenti
Nun è chi di tri sillabi lu sonu,
Usatu pri addurmisciri li genti,
E dari a li discursi un maggiur tonu,
Vistennu allura simplici ornamenti,
Avrà ’mmenzu a li cori lu so tronu,
Diffundendu di dda li chiari lumi
Supra l’affetti l’indoli e costumi.
72
     Ma tutti sti riformi e canciamenti:
St’ordini, e st’armunìa cussì perfetta
Nun s’ottennu a miraculi, e a portenti,
Nè si fannu ’ntra un atomu, oa l’infretta;
Supponnu di li lunghi pensamenti,
Esperienza, intenzioni retta,
Industria, ardiri, sofferenza, sennu,
Iri sempri nutannu e riflettennu.
73
     Cussì supra stu truncu sù nutati
Li causi principali, pri cui sunnu
Li seculi currutti e scelerati,
E la virtuti è confinata in funnu;
Quannu chisti sarrannu alluntanati,
C’un ciusciu allura addrizzirò lu munnu;
Nè pò falliri, chi, si ben rifletti,
Senza li causi mancanu l’effetti.