Pagina:Poesie siciliane.pdf/287

547 d. chisciotti e sanciu panza 548

18
     Ma, si mai fussi licitu, disiu
Sapiri supra tuttu chi vidisti
Quannu l’enormi incantu s’eseguiu,
E comu infusa la scienza avisti?
E dimmi a quali magu, a quali Diu,
O a quali Fata divi tanti acquisti?
Cu quali metamorfosi e strumenti
S’ànnu adopratu tutti sti portenti.
19
     Acciò l’auturi, chi ànnu a tramannari
A la posterità sta granni storia,
Nun avissiru nenti a mendicari
Di sti aneddoti digni di memoria;
E putissi tu ancora meritari
Un locu ’ntra li noti pri tua gloria;
Acciò di tia pur’anchi si dicissi:
E cci fu Sanciu, quali fici e dissi.
20
     Benissimu, rispusi, e ’ntra li tanti
Sanci, chi cci sù stati, cci sarrannu,
Cui m’assicura pri certu e custanti,
Chi li posteri a mia distinguirannu?
Ma ripigghia l’Eroi, tu sempri avanti
Metti dubbii pri jiri alluntanannu
Lu nostru oggettu! di’ zoccu vidisti?
Chi appressu parriremu poi di chisti.
21
     Vitti rispunni, e viju tuttavia
Alcuni laberinti assai ’ntricati,
Unni triunfa sempri la bugia,
Ed è cchiù accetta di la viritati;
E provu un gran constrastu ’ntra di mia,
Chi l’una e l’autra fannu a capiddati;
Ma l’una passa, e l’autra trova ’ntoppi,
Ed eu ’ncanciu d’aremi jettu coppi.
22
     Mentri si fannu sti discursi, arriva
Lu pastureddu, chi s’è fattu zitu;
E s’ntroduci cu la cumitiva
Di li novi parenti ben pulitu;
E gratu a Sanciu, in cera assai giuliva,
L’abbrazza, presentannucci l’invitu,
Vi viniri in sua casa, o di cunsari
La tavula dda stissu pri manciari.
23
     Sanciu accetta l’invitu: o Cavaleri,
Poi dici, stu pasturi cca davanti;
Si tu ben ti ricordi, jorna arreri
Fu di li Mammalucchi lu regnanti,
Ed àvi la rigina so mugghieri,
Ch’è di la razza di li Fioravanti:
Sù turnati pasturi ’nautra vota,
Cchiù chi ’un si dici, chi lu munnu è rota.
24
     Sanciu, dici l’Eroi, teni a la menti
Sta massia, e sculpiscila ’ntra l’alma,
Un omu generusu veramenti,
Si vidi un granni, chi lu fastu sparma,
Vota la facci, e nu’ lu cura nenti;
Ma vidennulu affabili si carma;
Si poi l’incontra afflittu, o in bassu statu
Allura si cci inchina umiliatu.
25
     A lu pasturi poi si vota e dici:
Sovranu, nelli perditi anchi invittu,
Chi di l’avversa sorti ed infelici
Susteni curaggiusu lu conflittu,
Ti juru chi si mai li celi amici
Mi dànnu (com’eu speru e cci àju un drittu)
Di vinciri l’incantu e l’autri impegni,
Juru ristabilirti a li regni.
26
     E nun dimannu pri mercedi, e paga
Chi la grazia sula d’inchinari
La sovrana ch’eu criju multu vaga,
E d’una gran saggizza singulari;
Stu miu discretu desideriu appaga,
Chi si in statu fuss’iu di caminari,
Pri procurarmi sti superbi vanti,
Jirria fina a lu Caucasu e l’Atlanti.
27
     Appena sti paroli avia finutu,
Chi si presenta in sforgiu pasturali
La zita cu cuntegnu assai pulitu,
E tutta china di scocchi e di gali;
Chi sapennu l’idia di so maritu
Avia purtatu dda sinu a lu sali,
Carricannu dui fimmini e un garzuni
Di pani, vinu, carni e maccarruni.
28
     Sanciu scaccia l’occhiu e inginucchiatu
Cci dici: o serenissima Cassandra,
Chi ti trovi ridutta in bassu statu,
E posi a terra comu ’na calandra,
Mancu d’un guardu ti avirria dignatu
Si di lu tronu ’un passavi a la mandra;
Ma comu chi di Colloandru abbunnu,
Tu cchiù t’abbassi, ed eu cchiù mi sprofunnu.
29
     La pasturedda la sua frunti abbassa,
Tincennussi di purpura lu visu;
Modestamenti li saluta e passa,
Si vota un pocu, e fa la vucca a rissu;
Lu nostru Eroi di contenplarla ’un lassa,
E resta un pezzu estaticu e suspisu,
Cci leggi ’ntra lu frunti epilugati
Regni, grandizzi, feudi e citati.
30
     E vidennula insemi bella e frisca,
Saggia modesta affabili e galanti,
Chi porta dui ricotti ’ntra na cisca,
Cci pari Erminia ’ntra l’umbrusi pianti;
Ah nuddu mai di sustiniri ardisca,
Dissi chi sia cchiù bella la sua amanti,
Nni darrà cuntu a mia giacchì in natura
Sustegnu chi ’un cc’è megghiu criatura;
31
     E lu sustegnu cu la spata in manu
A frunti di l’Orlanni, e Rodomunti,
Cu’ àvi coraggiu vegna ’ntra lu chianu,
Ch’eu dari a terra cci farrà la frunti:
Nni menti pri la gula, o gran viddanu,
Ripigghia Sanciu; e cu dui manu junti
Spinci ’na mazza, e dici: eu provu a tia
Chi cchiù bella nun cc’è di Dulcinia.