Cantu nonu

../8 ../10 IncludiIntestazione 8 marzo 2023 75% Da definire

8 10
[p. 266 modifica]

CANTU NONU


ARGUMENTU

     Sanciu da eroi all’autru eroi raccunta
L’astuzii di un lascivu negromanti,
Chi tinni di diavuli ’na giunta,
Pr’ingannari li donni cchiù custanti;
Ch’incantau Dulcinia; chi poi pri junta
La fici vecchia stolita, e trimanti;
La visita l’eroi cu cori castu;
Di poi si affida a ’na testa di crastu.
1
     Donni, mi nni dispiaci, ed iu sò quantu!
Ma l’obbligu d’istoricu m’imponi,
D’essiri esattu; oimè! chi tra stu cantu
Timu, chi Sanciu scappi e vi la soni:
Autru fari ’un pozz’iu da lu miu cantu,
Chi protestari, chi vui siti boni,
Saggi ed onesti, e di poi multu cchiui
Chiddi, chi áju presenti... jamu a nui.

[p. 267 modifica]

2
     Tacianu tutti attenti, allura quannu
Sanciu intunau nell’enfasi cchiù granni:
A chi mi sforzi a ghiri rinuvannu.
O Cavaleri, li mei crudi affanni,
La dulurusa istoria raccuntannu
Di la perdita mia, di li mei danni?
Puru pri lu disiu di sudisfarti,
Li mei guai cuntirò di parti in parti.
3
     E prima ti dirrò d’un magu astutu
Li stratagemmi, e li lascivi incanti,
E li mutati formi, unn’è vinutu
A fari tanti latrucinii, e tanti;
Poi (casu orrennu, e mai ’ntisu, o vidutu!)
Di una soru, dirrò, vaga e galanti,
Chi pri l’onesta sua saggia cundutta,
Fu trasmutata in una vecchia brutta.
4
     Pirchì semu ridutti, amari nui!
In certi tempi accussì scostumati,
Chi la virtù, e l’onuri tutti dui
Si posponnu a li favi caliati;
Nè nni putemu, oimè! priggiari cchiui,
D’essiri boni genti, ed onorati;
Pirchì st’espressioni in oggi vali
Lu stissu, chi chiamarinni minnali.
5
     Ma tu curtisi, e saggiu Cavaleri,
Chi ái datu provi d’onestà, e valuri,
Si la mia causa è giusta, e sù sinceri
L’acerbi peni mei, li mei duluri,
Prumetti d’impiegari tutti interi
La forza e lu coraggiu in miu favuri.
(Don Chisciotti promisi, e lu jurau,
E lu gran Sanciu Panza ripigghiau):
6
     A li pedi di un munti supra un lagu
Dintra di ’na caverna ávi lu giuccu
Un immenzu ociddazzu ornatu, e vagu,
Chi sbulazza ’ntra l’umbri comu un cuccu;
Chistu è un sollenni, e portentusu magu,
Chi chiamari si fa Mustamacuccu;
Fu conceputu dintra ’na vaddata
Da un Satiru lascivu e d’una fata.
7
     Ereditau, nascennu, da lu patri
Lu focu ardenti, e la lussuria immenza;
Nutritu, ed educatu da la matri
Nni apprisi tutti l’arti e la scienza;
Criscíu lu capu-birbu di li latri;
Ma supra tuttu poi senza licenza
Di patri e matri, di frati e mariti,
Rubbava li picciotti sapuriti.
8
     Ora ci li strappava a forza aperta,
Mutatu in ociddazzu di rapina;
Ora canciatu in musca, ed in lucerta,
A porti chiusi trasi, e fa ruina;
E quannu li parenti misi all’erta,
Stannu in guardia di un purci chi camina,
Iddu li muta in pezzi di ricotta,
E resta sulu poi cu la picciotta.
9
     Ma un vecchiu, un latru, un mostru, un negromanti
Putia spirari mai, chi da li beddi
Fussi trattatu d’amicu, e d’amanti?
Anzi in locu di manzi picureddi
Trova tigri di rabbia fumanti,
Chi cu l’ugna cci tiranu a la peddi,
Si torcinu, e cu tutti li minacci,
Di raru cci surtíu, guardarli in facci.
10
     Vidennu dunca: chi la vijulenza,
La forza, li minacci, lu tirruri
Nudda amicizia, e nudda conuscenza
’Annu pututu fari cu l’amuri;
E chi senza l’amuri, e cumpiacenza
Nun cc’è piaciri mai, chi ávi sapuri,
Penza pri via d’incanti, ed autri ’mbrogghi
Soggiogari l’amuri a li soi vogghi.
11
     A stu fini intimau giunta sollenni,
Chiamannu li diavuli cchiù dotti,
Chi a li paroli magici e tremenni
Ogn’unu cursi, comu megghiu potti;
Iddu la virga supra tutti stenni,
E poi cumincia: oh figghi di la notti,
Chi mantiniti lu munnu in scumpigghiu,
’Aju bisognu d’un vostru cunsigghiu.
12
     Già lu sapiti, ca jeu sugnu liccu,
E chi cci tiru a la carni munnana,
E cchi tant’è lu forti, chi m’addiccu,
Cchiù nun cc’è cosa poi, chi mi aluntana,
E chi di cca e di dda fazzu lu sbriccu,
Comu si fussi ’na musca tavana;
Ma nudda, oimè! cu mia cci voli patti,
E trovu tanti tigri e tanti gatti.
13
     V’áju vattu chiamari a stu congressu,
Pirchì vogghiu da vui truvatu un menzu,
Pri essiri ben vulutu da lu sessu,
Pri cui mi sentu l’animu propenzu;
Vogghiu chi m’offerisca amuri stessu
Li frutti di un reciprocu consenzu,
Pri pruvari lu veru, e dilicatu
Gustu esquisitu di l’amanti amatu.
14
     E si mai cc’è tra vui, cui teni a menti
Di Aduni li biddizzi immenzi, e rari,
Mi nni fazza un ritrattu cca presenti,
Pirch’eu mi vogghiu in iddu trasfurmari;
Jeu vogghiu chi pri mia tutti li genti
Avissiru pri amuri a smaniari,
Ch’ogni donna s’inciammi a la mia vista,
Nè cci sia bedda cchiù, chi mi resista.
15
     Dissi, e un oscuru ciarmulíu s’intisi
’Ntra tutta dd’accademia curnuta;
Comu quannu li vespi sù surprisi
Dintra la tana da una serpi astuta;
Ma supra tuttu spiccanu li risi
Di un farfareddu di tagghia minuta,
Chiamatu Catapocchiu all’autru munnu,
Chi sona in nostra lingua, Pisca-a-funnu.

[p. 268 modifica]

16
     Era chistu cchiù vecchiu d’una cucca,
Ma cchiù assai d’una lesina suttili;
Trasi dintra li cori, e si cci aggiucca,
Spiannu li malizii fimminili,
E li genii unni cchiù la donna abbucca;
Chistu dunqui parrannu a lu so stili,
Dissi: o magu, t’inganni, si tu pensi,
Chi la biddizza fa conquisti immensi.
17
     Jeu, chi sù anticuliddu, ti cunfessu,
Chi a lu munnu áju assai vidutu, e ’ntisu;
Tanti brutti di l’unu, e l’autru sessu
Sù stati accetti cu festa, e cu risu;
Siccomu poi pri l’ordini sconnessu
Multi beddi, e pri meriti, e pri visu,
Fannu sempri badagghi; e li mischini
Sù canciati pri scorci di luppini.
18
     Lu bellu è riserbatu pri li Dei,
D’iddi sulu è distintu, ed è vulutu;
Pirchì ánnu in menti li sublimi idei,
E pir chistu fu Aduni ben vidutu;
Ma li donni murtali all’atti mei
Nun ánnu autru principiu conosciutu
Chi lu capricciu, quali è cecu in tutti,
Nè discerni li beddi, nè li brutti.
19
     Dissi, e l’autri applauderu a lu so diri,
Cui calannu la cuda, e cui li corna;
Ma lu magu gridau: vogghiu sapiri
Si stu capricciu è fissu, o parti, e torna,
Ed unni ’nfini vannu a conferiri
Li capricci di donna bella, e adorna?
Di’ tu, diavulazzu jimmurutu,
Nesci ’mmenzu, o ti sonu lu tabbutu.
20
     A sti paroli si aggiusta e si addobba
Lu spiritu, e poi ’mmenzu si cafudda,
Dicennu: benchì dintra la mia gobba
Cci áju cinquanta lemmi di midudda,
Puru nun è bastanti tanta robba,
A scannagghiari li cori a cipudda
Di li fimmini, e ’mmenzu a tanti fogghi,
Dimmi, la verità comu si cogghi?
21
     Del restu pri la lunga esperienza,
Dicu, chi li capricci sù infiniti;
Sù varii sempri, e, in nostra confidenza,
Cchiù strammi di stu jimmu, chi viditi;
Di Pasifi nun parru, la decenza
Da nui si salva cchiù, chi nun criditi,
Mancu di Semiramidi rigina,
Nè di Flora, di Fulvia, e Messalina.
22
     Ma dicu in generali, ca sù tanti
Li soi capricci, e sù cussì diversi
Ch’eu nun mi fidu di tirari avanti,
Nè mancu di citari capiversi;
Parri lu meu collega, ch’è galanti,
Lu gran Ciciamiciacia; tu cunversi
Cu brillanti e bizzarri, addunca dicci
Quali sù di li donni li capricci?
23
     Ciciamiciacia è un terminu infernali,
Chi voli diri, amanti di li donni;
Chistu tineva sempri un arsenali
Di cunticeddi, favulicchi, e sonni,
La materia di scufii, di gali,
Pittinaturi a kappa, o ad ypsilonni,
’Nsumma l’usi galanti e li gran modi
Iddu li spira, si nni applaudi e godi.
24
     Usava in facci lu bianchettu, e avía
Una gamma pustizza, ma pulita;
Aveva un occhiu a sguinciu, ma vidía
Pri menzu di una lenti favurita;
Nun avía denti, ma si li facía
D’avoliu, e li ’ncruccava cu la sita;
Era tignusu, e finta e ’mpruvigghiata
Tinía ’na bella zázzara ’ngrifata.
25
     Annacannusi tuttu niscíu in menzu,
Comu strúmmula, ch’á lu pizzu tortu,
Poi si cuncerta languidu e melenzu,
Odorannu un’essenza pri cunfortu;
Fici ’na rivirenza, e dissi: eu penzu
Chi pri una donna si vistiti un mortu
Di sfrazzi e gali, chista in un istanti
Farrà pr’iddu la pazza e spasimanti.
26
     Quannu di poi cc’intoppa un smorfiusu,
Chi si annaca, e chi va tuttu affitatu,
Chi si munci, e chi fa lu spasimusu,
Chi cci metti ’ncostu appittimatu,
È un mobili per iddi priziusu,
Lu guardanu cu l’arma, e cu lu ciatu...
Ma Carrittigghiu, o sia tra nui Smargiazzu,
’Nterrumpi: cui si alliscia è putrunazzu.
27
     Chiddu, ch’in locu d’essiri virili,
Curri appressu li smorfii e li gali,
Si cunta da lu sessu fimminili
Pri ’nautra donna all’autri donni eguali,
Lu trattanu a tutt’usi, e l’ánnu a vili,
Pirchì l’omu lu vonnu marziali;
In effettu cu cui sempri li carti
’Mbrugghiava la Dia Veneri? cu Marti.
28
     Ti basta, a fari cu li donni scasciu,
Un uniformi, e ’na spatazza allatu,
Chi ogni turri diventa un muru vasciu,
Appena chi l’assaltu cci sia datu;
Erculi, chi facía d’ogni erba fasciu,
Vacabunnu, e smargiazzu sparaggiatu,
Vistía ruvida peddi, ed appi amanti
Onfali, Joli, e di poi tanti e tanti.
29
     Autri tempi, autri stili (declamannu
Dissi Tizzuni cu gran fumu, e boria)
La donna in oggi va sempri spusannu
L’ofanitati cu la vana gloria;
Un vecchiu, un bruttu, un barbaru, un tirannu,
S’avi gran circustanzi, avrà vittoria;
Tantu è veru, chi da iddi s’abbannia,
Chiddu è lu beddu, chi fa bedda a mia.

[p. 269 modifica]

30
     Vurpigghiuni diavulu spatatu
In malizia, in astuzia, in frodi, e ingegnu,
Chi avia scrittu un lunghissimu trattatu
In scannagghiari lu femineu regnu,
Pri cui ’ntra l’accademia ripurtatu
Nni avia lu premiu, dissi cu cuntegnu:
Avugghiáti di diri, è tempu persu,
La donna nun á drittu, nè riversu,
31
     È gran temerità, curnuti Eroi,
Lu riduciri in classi, ed in sistemi
Li capricci dunnisci, nè tu poi,
Magu, aviri da nui sti provi estremi;
L’impossibili cerchi, si tu voi,
Cuntirò di l’oceanu, quannu fremi,
Li stizzi d’acqua, ma a la tua dimanna
La potenza diabolica si azzanna.
32
     Fila-mecci pedanti senza paru,
Ripigghia e dici: oh beni! oh bravu! oh viva!
Aviti ben parratu, e avirria a caru,
Chi stu vostru discursu oggi si scriva;
Jeu sacciu di quannu era anchi scularu,
Chi pri donna si senti cosa viva;
In summa dicu, chi la donna è un enti,
Chi esisti, e vi lu provu cu argumenti.
33
     Chi costa di materia e di forma,
Ch’è stata ’ntra l’archetipi pinseri...
Ma lu magu gridau: chi vaja a dorma,
E si chiuda la vucca stu sumeri,
Si fa lu mastru, si cci dia la ’nnorma;
Iddu chi cridi, chi per anni interi
Vogghia sintirlu diri e disputari
Di cosi, chi nun áju chi nni fari?
34
     Basta basta, per ora jitivinni,
Resti lu Catapocchiu mariolu;
Si una donna mi piaci, tu cci scinni
Dintra lu cori, e cci lu metti a solu;
A st’oggettu ti scelsi e ti trattinni,
Pirchì sì scaltru, e cci spari e lu volu,
Sì suttili, e trasennu pri li pori,
Vidi zoccu ánnu in menti, e ’ntra lu cori.
35
     Scopri qual’è l’oggettu, chi ad amari
O la natura, o lu capricciu impegna
Rivelami qual’iu divu pigghiari
Forma ch’esprima l’idolu, chi regna,
Cioè l’oggettu a cui divi abbuccari
La donna la cchiù saggia, chi si tegna;
Chiddu pri cui la sorti è già decisa,
Nè cci resta cchiù arbitriu di difisa.
36
     Accussì stabilisci, e scurri attornu
Cu lu spiritu so familiari,
Girannu ogni paisi, ogni contornu,
Trasformatu in oceddu singulari;
Li cchiù beddi picciotti, chi lu jornu
Cu lu so raggiu veni a illuminari,
Scopri, ed è tanta la putenza, chi ávi,
Chi scopri chiddi chiusi sutta chiavi.
37
     Manna lu spirdu, e ’ntra li cori spia
L’arcana irresistibili tendenza,
Scopri cui nn’è l’oggettu, e pri magia
Nn’imita li maneri e la prisenza;
Vidi in iddu lu beni, chi disia
Ogni donna ingannata, e cci dispenza
Li carizzi cchiù teneri ed ardenti,
Li cchiù cari favuri e complimenti.
38
     La virginedda, e la cchiù casta donna,
Ch’è stata specchiu d’onestà e custanza,
Chi sempri risistiu, comu culonna,
All’oru, a li biddizzi, all’eleganza,
Si vidi, quannu menu si lu sonna,
Tutta la sua virtù misa in valanza,
Pirchì lu cori a scumpigghiu cci metti
L’oggettu di li soi segreti affetti.
39
     Vidi in iddu la tenera sua vampa
La ziticedda spusata di friscu,
Cci curri a brazza aperti, adduma, avvampa,
E cadi da se stissa ’ntra lu viscu;
In iddu la matrona ávi la stampa
Di ddu bizzarru giuvini fuddiscu,
Chi cci scappau cchiù voti, ora chi veni
Cunsidirati comu si lu teni.
40
     È cosa da notari, chi ’ntra tanti
Cori dunnischi unni squatrau l’affetti,
Rari voti successi chi pri amanti
Cci truvau lu maritu ’ntra li petti:
Rari voti truvau l’omu custanti;
Ma li bizzarri, e li cchiù strani oggetti,
Anzi a lu spissu si vidi riduttu,
Vulennu cumpiacirli a farsi bruttu.
41
     Ora si trova canciatu in Colossu;
Ora in un mascaruni di taverna;
Ora spurpatu, e siccu comu un ossu,
Cu pettu a botta, e stomacu a lanterna;
Ora cu gran mustazzu e nasu grossu;
Ora la forma di un rumitu esterna,
E ’ntra li tanti formi, chi á mutatu,
Di raru un bell’aspettu cci á tuccatu.
42
     Multu menu cc’è occursu di duviri
Imitari costumi, e modi onesti,
Nè saviizza, nè virtù, o sapiri,
Ma modi strani e carricati gesti;
Cussì currennu appressu a li piaciri
L’infami magu pri cità e foresti,
Un gornu pri disgrazia fici posu
Ad un casteddu meu dittu Tobbosu.
43
     Unni cc’era ’na soru mia diletta,
Ch’era chiamata donna Dulcinia,
La prima criatura cchiù perfetta,
Donna non era no, ma vera Dia;
Li Grazii si l’avevanu già eletta
Pri la sua vaga e bedda Citeria,
E di gigghi, e di rosi assemi junti,
La facci cci adurnavanu e la frunti.

[p. 270 modifica]

44
     Si l’aspettu e li modi eranu beddi,
Lu cori certu nun cideva ad iddi;
Era pietusa cu li puvireddi,
E l’onuri purtavalu a li stiddi;
L’eroi di quasi tutti li casteddi
Si struggevanu in cinniri, e in faiddi,
Tutti pri lu so amuri; ma custanti
Idda resta fidili a lu so amanti.
45
     Era l’amanti so l’eccelsu, invittu,
L’insigni Don Chisciotti di la Manzia,
Lu megghiu eroi, chi reggi a lu pitittu;
Lu megghiu eroi, chi strinci spata e lancia,
Chiddu, chi supra tutti á fattu, e dittu
Cosi, chi si la storia nu’ li cancia,
Quannu li cuntirà pri meravigghia,
Inarchirannu l’omini li gigghia.
46
     Amava in chistu Eroi lu gran valuri;
Ma supra tuttu l’animu modestu,
Chi ardia senza conuscirla, e l’amuri
Era veru platonicu, ed onestu;
Godi chi un tali amanti a lu so onuri
Nun putia mai rinesciri funestu;
E affirma chi cu tali innamurati
Fari vutu si pò di castitati.
47
     Lu magu intantu, ch’era dda arrivatu,
Vidennu li biddizzi onesti e santi,
Ristau vintu iddu stissu ed ammagatu,
E divintau lu cchiù pirdutu amanti;
Già cci aveva l’internu esaminatu
Pri virtù di lu spirdu insinuantu;
Unni ’ntra li silenzii di la notti
In forma cci appariu di Don Chisciotti.
48
     La forma sì, ma li costumi saggi
O chi nun potti, o ch’imitari ’un vosi;
Cussì da li rispetti, e da l’omaggi
Passa a l’insulti, e la sua menti esposi;
Sdignata Dulcinia da tali oltraggi
Lu scacciau bruscamenti, e poi cc’imposi,
Chi nun cci cumparissi cchiù davanti,
Giacchì idda si arrussia di un tali amanti.
49
     Torna e ritorna a tentari la sorti
Lu magu, ma truvau ’na vera rocca,
Un scogghiu ed un macignu accussì forti,
Chi prima di piegarisi si stocca;
Lassa li preghi, e ad aspri vuci, e forti
Ora fremi e amminazza, ora tarocca,
Tantu chi all’ira, e a lu smaniari
Pareva un crudu e timpistusu mari.
50
     Pirduti finalmenti li spiranzi
Di putiria adiscari a li soi vogghi,
No, dissi, nun jirrai d’ora ’nnavanzi
Superba di truzzari cu li scogghi;
Assemi c li mei li toi spiranzi
Irrannu a terra, e uniti a li mei dogghi
Sarrannu anchi li toi... accussì dittu,
Fa in terra cu la virga un certu scrittu.
51
     Sputau tri voti in celu murmurannu
Orridi noti in barbaru linguaggiu;
L’Ursa maggiuri s’arristau trimannu,
E di la Luna impallidiu lu raggiu;
A l’antica sua fonti riturnannu,
Suspísiru li ciumi lu viaggiu;
Friscaru li serpenti orrenni e strani,
Urlaru lupi ed abbajaru cani.
52
     Spruzzau di Dulcinia la bella frunti
Cu l’acqua di lu Stiggi ed Acheronti;
Ed eccu (o casu orrennu!) eccu già junti
Li gigghia, e supra poi di rughi un ponti,
Darreri di li spaddi affaccia un munti,
La vucca si fa varca di Caronti,
Lu varvarottu addivintau carozzu,
E in pettu cc’è passatu lu chianozzu.
53
     L’occhi, oimè! l’occhi beddi, e graziusi,
Unni Amuri la ciaccula addumava,
Addivintaru pallidi e micciusi,
E ognunu ’ntra la frunti si cc’incava;
Lu nasu cu la funcia si cci cusi;
La peddi è a conza di peddi di scava;
Parti è arrappata, e parti è scacchi scacchi
L’oricchia penni comu a cani bracchi.
54
     Arrunchiau pri mitati la statura,
E turcíu comu l’arcu di la morti;
La testa pari ciaca liscia e dura,
Unni erva nun cci nn’è di nudda sorti.
Tali la cchiù gintili criatura,
Pri magica virtù putenti e forti
Fu trasmutata (ahi pena!) in un istanti
In vecchia locca brutta e stravaganti.
55
     L’áju purtatu attornu pri la Spagna,
Pri la Lecca e la Mecca a viaggiari,
Pri l’Italia, la Francia e l’Alemagna,
Un eroi paladinu pri truvari
Chi cu lu so valuri e virtù magna
Pozza st’orrennu incantu superari;
Ma l’eroi di sti tempi, o caru amicu,
Si sarvanu la panza pri li ficu.
56
     Si pruvau non ostanti cu stu magu
Lu celebri Don Scumpiu Pimpannacchiu;
Era vinutu da l’Indu e lu Tagu,
E da li gran paludi di Cumacchiu;
Ma poi pricipitatu ’ntra lu lagu,
Morsi annigatu comu un varvalacchiu,
Cci avia dittu un oraculu induvinu:
Fuiri l’acqua, e unirisi a lu vinu.
57
     L’invittu Sbruffa-simula poi vinni
Da li cuntrati unni lu Mauru Atlanti
Servi a lu celu pri puntiddu, e scinni
A bagnarsi ’ntra l’unni auti, e mugghianti;
Juratu avia purtari quattru pinni
Di l’ali di lu magu a la sua amanti,
Ma lu mischinu cci appizzau lu coriu,
Chi lu magu nni fici un crivu d’oriu.

[p. 271 modifica]

58
     Poi vinni di statura gigantisca
Supra di un elefanti machinusu
Alla-catalla di razza murisca,
Chi cu un coriu di dragu aspru e scagghiusu
Si difinnia lu pettu, e la vintrisca;
Vistu lu magu, chi un novu pirtusu
Farci a la peddi indarnu si lusigna,
Lu cogghi unni si metti la siringa.
59
     Appressu chisti Scurmu di Damascu
Vinni spirannu sdegnu ira e ferocia;
Porta pr’insigna un gran cavallu brascu;
Poi vinni Brocca di la Cappadocia,
Struncuni, ch’in Sicilia fa lu vascu,
Cu sti dui gran guerreri anchi si associa;
Ma lu magu, scurciati sani sani,
Li misi a resta comu li giurani.
60
     Rancugghiu, ch’era un omu di tri parmi,
Ma però tuttu spezii, e tuttu pipi,
Chi cu la testa spaccava li marmi,
E cu lu nasu spirtusava stipi,
Vinni cuvertu di brucheri, ed armi
Sin da li regni di lu Missipipi;
Ma lu magu cci duna un sgranfugnuni
Lu vota dintra fora, e fa un guantuni.
61
     Veni poi Sarancuni Paladinu,
Omu di gran valuri, pirchì natu
Cu menzu cudigghiuni ’ntra lu schinu;
Ma lu magu c’un cáuciu smisuratu
Lu caccia in aria: e un algebrista finu,
Chi l’impulsu, e la forza á calculatu,
Prova: chi chistu a cadiri dimura
Milli e cent’anni, undici misi, e un’ura.
62
     Lu gran Caddozzu di la Transilvania
Cu tri figghi bastardi, e dui legitimi
Espugnata la Pugghia, e poi Catania,
Cu tutti quantu li cità maritimi,
Cci vinni contra cu fururi, e smania;
Ma a lu momentu esclama: succurritimi!
Lu magu l’impidugghia, e fa prigiuni
Dintra ’na tila di un tarantuluni.
63
     Sbarratozzi, chi scinni in retta linia
Da li Nini, chi foru in Babbilonia,
Tagghia cu gran valuri la filinia,
Ma fu c’un ciusciu cacciatu in Lapponia,
Duvi chianci la sua cruda ignominia
Sempri ’ngriddutu, e chinu di cimonia;
La matri in tempu, chi lu concepiu,
Avía avutu di jazzi un gran disiu.
64
     ’Nzumma cui pò cuntari quanti Eroi
Sù stati da lu magu, o morti, o prisi?
Cui sa l’inganni, e stratagemmi soi,
Usati a l’ammucciuni, ed in palisi?
Parti l’accozza ’nterra comu voi;
Parti ’mpalati, e parti poi sù ’mpisi,
E qualchi vota l’arrusti, e l’ingrancia,
E comu beccafichi si li mancia.
65
     Anch’iu pruvai la sorti, ó anch’iu tentatu
Di muriri a lu lettu di la gloria;
Di corpu a corpu mi cci sù pruvatu,
E nni portu pri signi, e pri memoria
Un’anca zoppa, e lu nasu tagghiatu.
Finuta è già la dulurusa istoria;
Conchiudu: cui l’á dittu, e fattu diri,
Di mala morti nun pozza muriri.
66
     Cca Sanciu, datu fini a lu raccunti,
Cadiri si lasciau supra li manu
La testa quasi debuli, e compuntu
Da lu duluri lu cchiù acerbu, e stranu.
Don Chisciotti pri fina a certu puntu
Avia ’ntisu cu l’aria da sovranu,
Ma in citarisi appena Dulcinía
S’alza cu furia, e l’occhi sbarrachía.
67
     Poi timennu interrumpiri lu filu
Di la storia, chi stavasi cuntannu,
Torna a sidiri, e mustra summu sfilu
Di sentiri stu casu memorannu;
Quannu s’arriva ad iddu, e senti a pilu
Descrittu lu so geniu, cu l’ingannu
Di lu magu, chi spargi la zizzánia,
Di crepacori, e di dispettu smánia.
68
     Puru si frena, e vinci; ed a gran stentu
Fa vijulenza a lu so giustu sdegnu;
Timi cu qualchi gestu, o qualchi accentu,
Di smentiri lu so gravi contegnu;
Ma, quannu vinni poi lu finimentu,
S’alza severu; e a lu celestu regnu
Tacitu, e mutu, e pi un gran pezzu fissi
Tinni l’occhi vagnati, e di poi dissi:
69
     Ammirannu stupisciu, o summu Giovi,
L’arcani di la tua gran pruvidenza!
Comu disponi saggiamenti, e movi
Di li così di cca la serii immenza!
Pri quantu strani casi fai, ch’eu trovi
Lu filu a la matassa, in tanta urgenza!
E comu pri una fudda di accidenti
Mi vulisti a stu puntu cca presenti!
70
     Riflittennu li così ad una ad una,
Trovu sempri materia di stupiri:
M’imbarcu, e m’abbandunu a la fortuna...
Lu ciumi scurri a tuttu so putiri...
La negghia... l’avventuri... li vadduna...
Ripassu ’ntra la menti cu piaciri;
Mi trovu a mari ’ncostu a ’na balena,
E mi cci ficcu in gula a tutta lena.
71
     Dda cummattu, da caju; ed un varca,
Di cui li marinara, scutulannu
Stavanu l’ervi di la riti, e l’arca,
A ddu locu si veni rimuschiannu;
Vidinu stisu cu la facci zarca
Lu miu corpu; lu vannu esaminannu;
Cci trovanu di vita qualch’indiziu,
E cercanu chiamarla ad eserciziu,

[p. 272 modifica]

72
     M’imbarcanu; ed appena vegnu a terra,
Chi ’na truppa insolenti di picciotti
Cu trunza e petri, m’arma ’na gran guerra;
Jeu mi difisi comu megghiu potti,
A signu chi già scappa ogn’unu, e sferra;
Ed eu sempri incalzannu, e dannu botti,
Mi trovu, seguitannuti, cca juntu...
Providu Giovi! comu vinni appuntu!
73
     Jeu m’inchinu, adurannu rispettusu
Li granni imperscrutabili to’ arcani,
Chi ti degni impiegari a un nobil usu,
Ed in tanta importanza li miei mali.
Tu intantu, o cavaleri generusu,
Ch’ái fattu, e vistu cosi orrenni, e strani,
Guidami a Dulcinìa: fa ch’eu sia pagu
Smitennu l’imposturi di lu magu.
74
     Flemma, ripigghia Sanciu, ajáti flemma
Nun vi criditi chi sta Dulcinia
Sia la cchiù bedda, e priziusa gemma,
Sacciati ch’è la vera fitinzia;
Ultra ch’è vecchia, cci mutau videmma
Lu magu tutta la fisonomia;
Dunca lassati stari, pirchì juntu,
Rinighiriti poi l’ura e lu puntu.
75
     Jiu! esclama l’Eroi, chi dici mai?
Cu sti senzi li visceri mi tagghi;
Comu a li jorna prosperi l’amai,
Accussì l’amirò ’ntra li travagghi;
Vogghiu essiri anchi a parti di li guai,
Cui voli beni ’un senti fetu d’agghi.
Orsù, interrumpi Sanciu, jamuninni,
Veni a guardarla, veni pregatinni
76
     Di lu casali in funnu era una grutta,
Chi avìa ’na gaja allatu di zabari;
’Na rota di mulinu stava sutta
Pri na tavula rustica a manciari;
Era di dintra affumicata tutta
D’un furnu, e di dui rozzi cufulari;
E all’alitu fumanti d’un tizzuni
Stava ’na vecchia misa ’ntra ’na gnuni.
77
     Li cchiù antichi di tuttu ddu casali
Tutti cci fannu fidi, chi d’allura,
Chi ’un distinguianu l’acqua da lu sali,
La sannu vecchia e ’ntra dda positura;
Tantu chi a li scueti e a li cchiù mali
Li parenti pri faricci paura,
Zittu, dicìanu, ammùcciati cca sutta,
Ah ca veni la vecchia di la grutta.
78
     Non occurri circari cchiù difetti,
Nè bruttizzi, nè guai, nè infirmitati,
Nè rughi, e jimmi, e carozzi perfetti,
Unni cc’è cchiù d’un seculu d’etati;
A chisti pri cucucciu si cci metti
La strammizza, li verri e vuciati;
Pirchì era stata ’ntra li jorna virdi
’Na donna, ch’avia in corpu centu spirdi.
79
     A Sanciu parsi chista un midagghiuni,
Dignu di l’antiquarii cchiù dotti;
S’incamina pertantu a lu gruttuni
Allatu di l’invittu Don Chisciotti;
E arrivatu cci dici: o campiuni,
Vidi lu negromanti quantu potti!
Vidi, si ’ntra st’orruri e sta bruttizza,
Poi ritruvari rastu di biddizza
80
     In vidirla l’Eroi, trasiculatu
Pri lu stupuri sbarrachìa li gigghia!
Oh putenza, gridau, d’avversu fatu!
Oh stranu canciamentu! Oh meravigghia!
Oh pupidda d’amuri, e in quali statu
Ti trovu! Oimè, lu cori si assuttigghia!
Quali riu velu li biddizzi appanna?
Ma l’occhiu di un amanti nun s’inganna.
81
     Nuvula nun pò mai; pri quantu denza,
Pri quantu oscura, e torbida chi sia,
Quannu cci sta lu suli di prisenza,
Privarci affattu di la sua chiaria;
Quali artifiziu mai, quali putenza
Occulta purrà teniri una Dia?
Siti vui, vi conusciu, occhi amurusi,
Benchì appariti palidi o micciusi.
82
     Siti vui vi conusciu, o labbri amanti,
Benchì vi vija pennuli a caduti,
O denti, benchì occultu ed ammucciati,
Vi scopri l’occhiu miu perni minuti;
Frunti e masciddi nivuri e arrappati,
Leggiu in vui li gran cifri conosciuti;
Ddi cifri cari a mia cchiù di tesori,
Chi amuri cci sculpiu ’ntra lu miu cori.
83
     Soffri intantu, mia cara, chi un tributu
Di lagrimi jeu paghi a ssi biddizzi;
Biddizzi sfortunati, eu vi salutu,
Gioi un tempu a stu cori, oggi amarizzi;
Intantu cu l’ossequiu dovutu
Si cci jetta a li pedi, e fa spirtizzi;
Ma la vecchia virruta e impertinenti,
Cu un càuciu cci rumpiu cchiù di dui denti.
84
     A tortu, dissi, oimè! la pena eu pagu
Di lu delittu d’autru; ah vita mia,
Guardami beni, ch’eu un sù lu magu,
Iddu rubbau la mia fisonomia,
Iddu canciau la sua peddi di dragu
Cu st’agnidduzzu, chi ora è cca cu tia,
Pri ruinari in tia lu miu cuncettu;
E sfogari lu so lascivu affettu.
85
     La manu intantu ossequiusu afferra,
In attu di vasarl, a la vicchiazza,
Accisa di la solita sua verra,
Ci sgranfugnau lu nasu e li mustazza;
Iddu si jetta longu longu in terra,
Gridannu: o cori miu, firisci ammazza,
Sfoga lu sdegnu; ma pri miu confortu
Chiancimi almenu quannu sarrò mortu.