Cantu decimu

../9 ../11 IncludiIntestazione 18 marzo 2023 75% Da definire

9 11
[p. 273 modifica]

CANTU DECIMU


ARGUMENTU

     Sanciu, da multi genti attorniatu,
Cunta favuli, e và moralizzannu,
Prima àvi omaggi doppu è invidiatu,
Torna in creditu, e gran cera cci fannu;
Tri spiriti bizzarri all’àutru latu
L’Eroi curcatu a ritruvari vannu,
Facennu provi accussì strani, e matti,
Chi Don Chisciotti nun stà cchiù a li patti.

[p. 274 modifica]

1
     Nessunu nasci dottu ’ntra stu munnu,
Nessunu scaltru, nessunu prudenti,
Ma scola li pazii, scola cci sunnu
Li spropositi, o nostri, o d’autri genti,
Ch’appocu appocu un ciriveddu tunnu
Lu riducinu quatru, e risplendenti,
E chiddi, chi ’un si quatranu a sta scola,
Nu’ li quatra lu ferru, nè la mola.
2
     Don Chisciotti è lu primu ’ntra sta classi,
Chi di la testa sua ’ntra li confini
A so capricciu un novu munnu fassi,
E lascia lu reali a l’induvini,
Lu popula d’idei nun vili, e bassi,
Ma tutti gigantischi, e pilligrini,
E nun cridi a li sensi, si non quannu
Cu li sistemi soi d’accordu vannu.
3
     Pertantu cchiù, ch’osseva, e cchiù chi vidi,
Cchiù chi penza, chi studia e chi rifletti,
Cchiù si trova ’mbrugghiatu, e nun s’avvidi,
Chi sù ’ntra la sua menti li difetti;
Sanciu però a l’oppostu la sua fidi
Tutta intera a li senzi la summetti,
Pirchì à imparatu a spisi di stu mattu,
Chi li sistemi sù varva di gattu.
4
     Cu sti principii soi saggi e maturi
Profitta di la propria esperienza,
E li pazzii di l’àutru, e l’avventuri
Sù lezioni pr’iddu di prudenza;
Cussì di tempu in tempu a lu favuri
D’una indefessa, e lunga esperienza
Sanciu, bench’iddu appena si nn’adduna,
E nàutru novu Socrati in persuna.
5
     Era intantu la notti, e paria impressu
Lu celu in funnu a lu tranquillu mari,
Vidiasi di la luna lu riflessu
In lunga striscia luciri, e trimari;
Pirdiasi di lu lumi ’ntra l’eccessu
’Na varcuzza luntana di piscari,
Ed ogni rimu pri l’undusi campi
Fa vortici d’argentu, e manna lampi.
6
     Di chiddi ameni prai l’abituaturi,
Giuvini, e vecchi, e genti d’ogni etati
Guardanu tutti a Sanciu cu stupuri
Pri li discursi, e li prodigii oprati;
Cui l’avi pri un astrologu, e dutturi,
Cui dici: ch’è lu re di li sciancati,
Cui pensa: ch’è un filosofu affamatu,
Cui lu cridi un profeta sfortunatu.
7
     Comu, quannu si vidi ’ntra l’invernu
Un galofaru menzu arripuddutu,
Ma chi fratantu esala da l’internu
’N’oduri suavissimu, ed acutu,
Cussì a guardari Sanciu ’ntra l’esternu
Sciancatu, senza nasu, spruvidutu,
Fa pena, e insiemi meravigghia granni
L’intrinsica virtù, ch’esala, e spanni.
8
     Tutti cci fannu rota; ed iddu sedi
Supra d’un scogghiu, chi la vista appaga,
A lu quali vagnannucci lu pedi,
L’unna di sutta si cci rumpi, e fraga;
Un zefirettu tepidu possedi
L’imperiu di lu mari, e cci propaga
Un motu accussì placidu, e lascivu,
Chi pari un fonti di cristallu vivu.
9
     Sanciu estaticu guarda li biddizzi,
Lu pateticu fastu, ma sublimi,
Li portenti mirabili, e grannizzi,
Ch’una notti serena in mari esprimi;
E prova ’ntra lu cori ddi ducizzi,
Ch’a spiegarli, ’un cci sù prosi, nè rimi,
Nun ciata, nè fa nuddu movimentu,
Pri ’un perdiri ddu gratu sentimentu.
10
     Doppu un pezzu si scoti; e interrumpennu
Lu cursu a li graditi soi pinseri,
Torna a l’astanti, e cu maturu sennu
Discurri di l’erranti cavaleri;
Nun vi scannalizzati, và dicennu,
Di l’inventati chiàcchiari, e chimeri,
Nè criditi, ch’eu burli un sfortunatu,
Pirchì àvi l’intellettu scuncirtatu.
11
     Lu foddi intantu cumparisci tali,
Pirchì nun pensa, ed opra comu nui,
Ma tra nui stissi pinsaturi eguali
Criju, chi mancu nni attruvati dui;
Perciò ogn’omu all’autr’omu pari armali,
O puru foddi, cui menu, e cu cchiùi,
Ma la quadara, ch’à fattu li sfinci,
Pò diri a la padedda: tu mi tinci?
12
     Quanti fisonomii, tanti pinseri
Diversi, e chi s’opponnu tra certuni,
Ma chi ogn’unu li soi li cridi veri,
E a sustinirli trova li ragiuni,
Chi contra di l’opposti arditi, e feri
Luttanu a gara, a modu di squatruni,
Perciò cu li ragiuni, anchi probabili,
Si pò essiri foddi a l’incurabili.
13
     Si sintiti parrari a lu suggettu,
Chi all’opri aviti vistu quant’è mattu,
Criditi un omu di finu intellettu,
Un Ciceroni, un Seneca ben fattu,
Di quantu à studiatu, e quantu à lettu,
Si nni vuliti un argumentu esattu,
Guardati a mia, chi mai lessi, nè scrissi
E sugnu un squarciu di quant’iddu dissi.
14
     A tanti lumi, ch’aju avutu d’iddu,
Nun cci àju agghiuntu da la parti mia,
Ch’applicarli a li fatti, ed unni chiddu
Cridi lu munnu comu lu disia;
Jeu lu criju com’è, criju ch’è friddu
Lu jazzu, e chi lu focu ardi, e quadia;
Sicchè li stissi idei cu divers’usu
Vi fannu un pazzu, ed un giudiziusu.

[p. 275 modifica]

15
     Da sti riflessioni ogn’unu vidi,
Quantu sennu abbisogna, a cui cumparti
Stu titulu di pazzu, e cui decidi
E sempri, o pri lu cchiù, judici, e parti;
Jeu poi cci agghiunciu: chi cchiù, chi nun si cridi
Sunnu utili li pazzi, si cu l’arti
Dda stissu, unni li porta la pazzia,
Cci apriti versu l’utili ’na via.
16
     Cussì l’industria umana li turrenti,
Benchì rapidi, vasti, e impetuusi,
Pri via d’ordigni, machini, e strumenti,
Utili renni a li vantaggi, e all’usi;
Ora forma funtani, ora cu denti
Li roti adatta attornu a li soi fusi;
Ch’ammuttanu àutri roti cchiù vicini,
Movinu massi, e giranu mulini.
17
     E chistu è chiddu, ch’eu disiu di fari,
Si lu celu mi duna in curtisia
Sennu, quant’iu nni pozza ad àutru dari,
E mi nni arresti bona parti a mia;
Ed a vui tutti pregu d’ajutari
St’opra, ch’è veramenti un’opra pia,
Chi ad un omu ’un si fa megghiu serviziu
Chi cu faricci mettiri giudiziu.
18
     Cussì dissi: e ddi genti l’acclamaru
Pri l’omu lu cchiù saggiu, e cchiù perfettu
Eccettu alcuni, chi pri un casu raru
Sapianu appena leggiri currettu;
Chisti, mentri fu Sanciu in statu amaru,
Mustraru pr’iddu gentilizza, e affettu,
Ora chi già lu vidinu in figura,
Timinu in iddu un chiuppu, chi l’oscura,
19
     Pertantu lu sdilliggianu, dicennu,
Chi li soi studii ’un eranu profunni,
Ch’avia memoria sì, ma ’un avia sennu,
Chi li periodi ’un eranu rotunni;
E ch’era un saltabancu, chi scurrennu
Jeva lu munnu pri fini secunni,
E chi si divi ’ntra li scecchi ascriviri
Unu chi ’un sapi leggiri, nè scriviri.
20
     E chi li gran sentenzi, chi spacciava
Eranu assai prolissi, e pedantischi,
E chi lu sulu oturi, chi citava,
Era un foddi, e nni avianu provi frischi;
Chi ’un avia gravitati, chi trattava
Li scienzi cu frasi buffunischi,
E chi l’essiri zoppu, e senza nasu,
’Neranu signi da nun farni casu.
21
     Cc’è cui lu metti allatu di Maumettu,
Nun sulu pirchì è barbaru a la forma,
Ma pri li vasti idei chi chiudi in pettu,
Chi traspiranu un quartu di riforma;
Ch’è francu, intraprendenti, ed è un perfettu
Sedutturi, chi l’animi trasforma,
E chi li soi concetti speciusi
Chiudianu senzi assai perniciusi.
22
     Chisti, e tant’autri critici, e suspetti
Jianu spargennu ’ntra ddi genti boni
A signu tali, chi ugnunu si metti
In dubbiu di la propria opinioni;
E tra li dubii, e fausi concetti,
Fra cabali, imposturi e invenzioni
Sanciu traballa, e pari già vinuta
L’ura di la fatali sua caduta.
23
     Nun giuvanu a salvarlu, e a darci pani,
Nè lu so garbu, nè la sua manera,
Nè li costumi simplici, ed umani
Nè la ragiuni, chi a li menti impera;
Anzi, si cu li soi potenti arcani
Prontu in so ajutu l’accidenti ’un era,
Sanciu avirria d’allura conosciutu,
Chi cu’ à talentu divi starsi mutu.
24
     Lu salva dunqui un pregiudiziu vanu,
Chi cu la sorti àvi armi cchiù potenti
Di la virtù, e l’onuri. Oh fastu umanu,
Quantu sù vili li toi fundamenti!
Guarda, cu quali menzi da lu chianu
T’inalza, e ti sublima l’accidenti!
Scioccu murtali, e tu t’insuperbisci!
E a fu meritu to l’attribuisci!
25
     A modu d’un misteriu profunnu
’Ntra tri testi bizzarri s’aggirava
Un pregiudiziu senza capu, e funnu,
Una cridenza vana, chi regnava;
Cridianu, chi scurrissiru lu munnu
Dudici gran filosofi, in cui stava
Lu segretu, e di farsi indestrudibili,
La cabala, l’archimia, e l’onniscibili,
26
     E chi chisti scurrianu stracanciati,
Disprizzannu lu fastu e li ricchizzi;
E chi duvianu pri l’antichitati
Cumpariri midagghi abbruscatizzi;
Tali cci parsi Sanciu; e in veritati
Guardannu lu so corpu e li fattizzi
Unu paria, chi s’era fattu forti
A pugna e a punta-pedi cu la morti.
27
     Lu guardanu pertantu attentamenti,
Nutannu l’atti, li paroli e gesti,
Lu sennu, la vivizza di la menti,
E la semplicitati di li vesti;
Conferiscinu ’ntriddi unitamenti
In segretu truzzannusi li testi;
Chinchiudinu, chi cui vannu circannu,
In carni e in ossa dda presenti l’annu.
28
     La prima di sti testi scavigghiati
Era statu un riccuni arrennatariu;
Chi avia ’ntra l’arma certa infirmitati
Chi lu purtava a l’estraordinariu;
Capitau ’ntra li granfi d’un abati,
Chi fu garzuni d’un aromatariu;
Cussì pigghiau lu gustu a li furneddi,
A li storti, lammichi e pignateddi.

[p. 276 modifica]

29
     Leggi, e rileggi li librazza antichi;
E trova scritti a granfa di diaulu,
Junti a signi celesti, cifri, e intrichi,
Chi mancu l’induvina lu ciràulu;
Cca cci trova una panza, e dui viddichi,
Chi poi si spiega l’essenza d’un caulu;
Dda cc’è lu dragu; appressu cc’è na scimia
E tutti sunnu emblemi di l’archimia.
30
     Ciùscia mantaci, e scurri unitamenti
Da li storti acqua, e da la vurza l’oru;
Iddu lu vidi, e avanza li strumenti,
Chi già cridi vicinu lu rostoru;
Tenta novi maneri, finalmenti
Ristau poveru e pazzu: ma cci foru
Chiddi, ch’indovinaru lu vijolu,
Mittennuci la vurza a lu gurgiolu.
31
     Pri sfuiri ogni affruntu, ogni rimproveru
Di li parenti, e di li boni amici,
Lasciau la patria, e si circau ricoveru
’Ntra stu casali, e cca si assuefici,
Duvi, pri quantu sia mischinu e poveru,
E riputatu l’omu cchiù felici;
Pirchì cca si riguarda pri grannizza
Qualchi miseru avanzu di ricchizza.
32
     Lu secunnu era un vecchiu uffiziali,
Chi avia multu sirvutu a la marina;
Era omu, chi sapia lu beni e mali,
E studiava di sira e matina,
Ma ’ntra ’na cosa sula era minnali
Chi crideva a la cabala Rabbina;
Situannu lu numeri a pittini,
Cridia, chi divintassiru induvini.
33
     E chi ognunu pri certa simpatia,
Chi regna occulta in tutta la natura,
Lu so graditu numeru attraìa,
E cuncirtava assemi ’na figura;
E da stu matrimoniu nni nascìa
Un terzu, chi attaccava dda scrittura
Cu la magghia cchiù certa, chi strascina
Di tuttu lu futuru la catina.
34
     E pirchì cu pittini, e cu quatrati
Nisceva fora di lu siminatu,
Cadennu spissu in qualchi asinitati,
Da lu so reggimentu fu cacciatu,
E unitu a li dui testi scavigghiati,
’Ntra stu casali s’era ritiratu:
Unni cu l’aria di misteriu imponi
Supra ddi genti simpliciuni e beni.
35
     Lu terzu si cridia fari miraculi
Cu li spirdi, chì stannu ’mmenzu all’aria;
Liggìa di Salamuni li pentaculi,
E autri cosi da farni luminaria;
Tineva conservati, comu oraculi,
Di Petru Bajalardu li lunaria;
E una vusciula vecchia, chi cumpratu
Avia da un pellegrinu rinigatu.
36
     Avia accattatu quattru mila pauli
’Na vusciula, chi ’un jeva tri bajocchi;
Cridia, chi dintra cc’eranu diauli,
E la tineva forti, e cu li crocchi:
E dannu intera fidi a tanti fauli,
Nun l’apri, e nun cc’è modu chi la tocchi;
Pirchì di ddi diavuli sarvati
Trema, pinsannu a li primi scappati.
37
     Pri tantu si l’ammuccia, e la cunserva
Pri li nicissitati li cchiù granni:
Cerca intantu un scunciùru, o ’na preserva
Ad evitari l’insolenzi e danni;
A st’oggettu, circannu ’na cert’erva,
Capitau ’ntra sti rustici capanni;
Unni cu li fanatici cullega
Pri simpatica liggi fici lega.
38
     E pirchì facilmenti si dà fidi
A chiddu, chi si brama e si disia,
Ciascunu d’iddi in Sanciu Panza vidi
La cabala, o l’alchimia, o la maggia;
Ed eccu, d’unni menu si lu cridi,
Sanciu incontra favuri, e curtisia;
E l’autri, mossi da l’autoritati,
A l’anticu rispettu sù turnati.
39
     Sanciu fratantu ’un cumprinnia capazza
Di sta timpesta, chi lu circundava;
Ma s’addunau dipoi ’ntra la bunazza,
Chi lu creditu so s’aumentava;
Ognunu dava locu, e facia chiazza,
Appena ch’iddu lu passu avanzava;
E a tali illusioni eranu junti,
Chi cc’è cui dici: chi àvi raggi in frunti.
40
     Comu currinu a fudda li fidili
Ad un otaru, ch’è miraculusu,
O pri grazii, o pri scrupuli suttili,
O pri affari, o pri casu dubbiusu;
Cussì incantati di lu bonu stili
Di Sanciu, chi s’è già fattu famusu,
Sti genti, o pri cunsigghi o questioni
Stannu tutti a la sua decisioni.
41
     ’Ntra l’autri alcuni giuvini, allettati
Di la bella alligria di lu zitaggiu;
E vista già la summa abilitati
Chi Sanciu avia mustratu pri stu ’nguaggiu
Lu imploranu per essiri accasati;
Sanciu, ch’è divinutu accorta e saggiu,
Cci leggi in frunti, chi sta fantasia
Era ’na vanità, ’na bizzarria.
42
     E comu chi sapia, chi senza sàusa
La verità è ’na piatta, chi disgusta,
E multu cchiù a li giuvini pri causa
Chi ’un ànnu quasi mai la testa giusta;
Pertantu dopu un’ali-quali pausa,
Chi la materia cci disponi, e aggiusta,
Incomincia: Sintiti stu successu,
Chi fa a lu casu vostru, anzi è l’istessu.

[p. 277 modifica]

43
     Un certu surciteddu arditu arditu
Pri lu disiju di liccumiari
Nisciu da la sua tana, ed attrivitu
Tutti li ’gnuni misi a firriari,
Ciàura cca... licca dda.. junci ’ntra un situ,
Senti un oduri, e metti a naschiari,
Pirchì ad un nasu dicinu surcignu
Lu furmaggiu è lu ciàuru lu cchiù dignu.
44
     S’accosta, e vidi tra firrati, e sticchi
Penniri certa cosa bianculidda,
Eccu cci fa la gula nnicchi-nnicchi:
O beni meu! nni avissi ’na scardidda!
Dissi: affilannu li soi fauci licchi,
S’alliffa tuttu, e movi la cudidda,
Ed accumincia a fari passagagghi,
Circannu un’apirtura ’ntra ddi ’ngagghi.
45
     La guarda e squagghia, la cuntempla e smiccia,
E si nni senti jiri duci duci.
Ogni difficultà cchiù lu ’ncapriccia,
Nè si cueta, si nun introduci;
Trasi a la fini, tasta, si scapriccia;
Ma ’ntra lu megghiu, chi la fera luci,
Senti un scrusciu, si jetta a manu manca,
E lu stomacu, oimè! si cci sbalanca.
46
     Curri di cca di dda, cerca scappari,
E vidi chiusi tutti li spiragghi,
Torna a vidiri, rotorna a tentari,
Ma ’un trova menzu comu si la sgagghi;
’Na negghia all’arma si senti calari,
Presaggiu infaustu di li soi travagghi,
Passìa, e lu furmaggiu disiatu
Cci sbatti mussu mussu, e ’un è ’nnigatu.
47
     Cc’è passata la fami, e lu pitittu;
Lu furmaggiu cci pari cantunera,
Si mai lu ’mmesti, vota, o tira drittu,
Senza mancu guardari ’ntra la cera;
Poi sclama: libertati, e pani schittu,
Oh chi turnassi ad essiri, com’era!
Chi mi servi la piatta dilicata?
La vucca di lu stomacu è attuppata.
48
     Miseru, oimè! pri un pezzu di furmaggiu
’Aju persu la cosa la cchiù cara!
A lu so gustu, appena chi l’assaggiu,
Quantu cc’è di livaricci di tara?
Si masticassi un carduni sarvaggiu,
Nun avirria la vucca accussì amara
Arrinegu li gusti, e li sapuri,
Libertà, libertati, e tozza duri.
49
     Mentri l’afflittu pensa a li soi guai,
Tant’àutri surciteddi a lu so rastu
Sunnu arrivati, e stannu a li talài,
Innamurati di ddu bellu pastu,
Fannu lu cannarozzu longu assai,
Pirchì la porta chiusa cc’è d’immastu,
E intantu a lu scuvertu allampatizzi
Stannu a lu ciàuru, e apparanu li sbrizzi.
50
     Unu ci passa, e spassa pri davanti,
’Nautru tenta la porta, o la suffitta,
Cui si cuntenta tuccarlu un istanti
Cu la cudidda pri ’na ingagghia stritta;
Cui licca li muddichi di li canti,
Cui s’increpa, e bestemia la sua sditta,
Cc’è cui suspira, cc’è cui spinna, e mori,
Cc’è cui guarda cu l’occhiu di lu cori.
51
     Poi vidennu vicinu a lu tumazzu
Stari un surciddu cu lu mussu asciuttu;
Talè, dicianu, chi gramagghiunazzu!
Fa badagghi, e lu beni arresta tuttu!
’Nautru dicia: s’in locu di stu pazzu
Fuss’iu di lu furmaggiu accussì ’ncuttu,
O chi bella scialata! ’ntra stu casu
Mi nni vurria jittari pri lu nasu.
52
     Ripigghiava poi ’nautru a vuci forti:
Diàscacci! sti belli cugninturi
Sù pri li babbi, e pri li juga-torti!
Pr’iddi sù fatti li megghiu sapuri!
E a mia nudda di chissi? o sorti! o sorti!
Nun pozzu aviri mai di tia un favuri?
Nun distingui nè meriti, nè ranghi,
Duni viscotta a cui nun àvi ganghi!
53
     ’Nautru diceva: unn’iddu àvi li pedi,
Disiiriìa d’aviricci la facci,
Nun conusci la gioja, chi pussedi
St’armali, e ’un sa godirni li procacci,
Avi tantu chi fari, ed iddu sedi!
S’iddu nun pò, mi dica almenu, vacci:
Ch’è tintu! ch’è sdisèrramu! e mandruni!
Mancu conusci li boni vuccuni!
54
     Ripigghia ’nautru: va rusica l’ervi,
Ca sti boni vuccuna ’un sù pri l’orvi;
Cu’ àvi la cugnintura, e ’un si nni servi,
Nun trova cunfissuri chi l’assorvi,
Chi cci aduri tu ora? chi cunservi?
Sparagni pri li cani, o pri li corvi?
Giacchì tu nu’ lu ’nninghi, nè cci dici,
Almenu fanni parti pri l’amici?
55
     Lu surci, chi si senti dari liti,
Pri mettiri a chidd’àutri ’ntra l’affannu
Cci dici: stu furmaggiu chi viditi,
Mi lu sparagnu pri li festi granni;
Del restu, si vuàtri nni vuliti
Iti avanti; circati a tutti banni;
Si viditi casuzzi cu firrati,
Trasiticci, e sarriti cunsulati.
56
     Li surci nni accattaru di ssa stuppa,
E ’mpanniddaru filici, e fistanti,
Vannu ’ntra ’nàutra stanza tutti a truppa
Unni cc’era ’na trappula a li canti;
Ora vennu a lu pettini li gruppa;
Eccu, chi lu cchiù sgherru si fa avanti,
Già trasi, vidi, tasta, resta prisu,
E lu destinu so eccu è decisu.

[p. 278 modifica]

57
     Attentanu a lu scrusciu l’autri attornu,
E vidennu calari un catarrattu,
Si mettinu a gridari: cornu cornu!
Di stu furmaggiu ’un nni vulemu affattu,
Chi s’àvi a stari prisi notti, e jornu,
Senza mancu spiranza di riscattu?
Furmaggiu, sarrai duci, e bellu assai;
Ma a stu gran pezzu certu nun cci vai.
58
     Cussì li surci pensanu; ora vui
Si truvati st’idei sciocchi, ed improprii,
Diciti, qual’è megghiu di li dui:
’Mparari a spisi d’autru, o a spisi proprii?
Nun cc’è bisognu ch’eu mi spieghi cchiui;
Ognunu si la pensi, e si l’approprii;
E vija s’àvi flemma e àvi coraggiu,
Di stari prisu allatu a lu furmaggiu.
59
     Mentri chi Sanciu a li picciotti spiega
Li soi saggi precetti e lezioni,
Lu cabalista e l’autri dui cullega
Avianu fattu a parti un’unioni;
Unni sustennu tutti tri di lega:
Chi li suli scienzi veri e boni
Sunnu l’occulti, in cui cu bagattelli
S’opranu li prodigi li cchiù belli.
60
     E chi la via cchiù brevi a sti purtenti,
Era la vuci viva di lu mastru;
Chi sti mastri sù rari, e a summi stenti
Si cunta un Trimegistu, un Zoroastru,
Cardànu e Lullu, ed autri ottu saccenti:
Eterni ad onta d’ogni riu disastru;
Chi ’un si spieganu mai, ma profittari
Si pò cun iddi a via d’interpetrari;
61
     Conchiudinu, chi Sanciu era di chisti,
Confirmannu lu so primu sospettu,
Chi duvianu perciò stari a li visti,
Pri profittari di stu gran soggettu,
Nutannu l’azioni e boni e tristi,
Chi ognunu duvia essiri un precettu;
Giacchì li dotti parranu in enimma,
Nè basta pri capirli un Ciccu Bimma.
62
     Secunnu sti principii e sti sistemi
Nessuna cosa cc’era indifferenti;
Ogn’unu d’iddi interpetra pri emblemi
L’azioni di Sanciu, e l’andamenti;
E ripitennu, e cunfruntannu assemi
Li cosi di lu jornu precedenti,
Ognunu si li mastica e sviluppa,
E vi trova di faricci gran suppa.
63
     La gran testa di crastu supra un’asta
Cci pari un gran misteru da notari;
Un omu tuttu furia, ma chi basta
Menza cucuzza pri farlu calmari,
E rendirlu cchiù moddu d’una pasta,
È cosa chi cci duna da pinsari;
La stanza e la gradigghia, in cui s’esponi,
Sù portenti per iddi elezioni.
64
     Disposti a profittari di sta scola,
Ritornanu a li casi a providirsi
Di libra, e di strumenti cu parola
Di subitu a la turri riunirsi.
Ognunu parti, ognunu sauta e volta;
E pri la gran premura d’istruirsi,
Provisti di li cosi cchiù impurtanti
Si uniscinu di novu in pochi istanti.
65
     Cuverti da lu mantu di la notti
Li tri visiunarii di cuncertu
Vannu a la turri unn’era Don Chisciotti,
Di li spiranzi soi ciascunu certu;
Unu porta lammichi, storti, e gotti;
’Nautru vùsciula, virga e libru apertu;
Lu terzu à ’na gran carta pri davanti,
Un cumpassu a li mani ed un quatranti,
66
     Provistu ognunu di li soi strumenti
Trasi dintra la stanza di l’Eroi,
Chi lu cridi una cifra cchiù evidenti,
Anzi una chiavi a li scienzi soi;
Chi lu pretisu saviu accortamenti
Disposi e concertau pri fari poi
Provi, chi ognunu d’iddi si figura,
Da cumannari l’arti e la natura.
67
     Lu trovanu cu multa meravigghia,
Tali quali l’avevanu lassatu
Stisu pri longu supra la graidgghia,
Lu stissu situ, ’ntra lu stissu latu;
L’occhi avìa chiusi, e ’ngrispati li gigghia,
Un vrazzu ’ntra la testa a gucciddatu;
Seriu, e immobili, comu nun ci fussi,
Nun stranuta, nun pipita, nè tussi.
68
     Lu toccanu, e lu mùncinu, iddu intantu
Sempri stà sodu comu ’na campana
Giacchì pri superarisi l’incantu
Avìa prumisu fari sta carvana.
Li tri, chi ’un s’interessanu di tantu.
Cridinu, ch’è un’enimma in forma umana;
Pertantu a costu d’iddu francamenti
Comincianu li studii e sperimenti.
69
     E prima si cci mettinu d’attornu,
Cu gran’occhiali a contemplarlu fittu;
Lu cabalista osserva lu cuntornu
Di la testa di crastu, e poi fa un scrittu
Chi duviasi chiantari in capricornu,
Pri appurtari la cabala profittu;
E ch’in tutti li signi iddu supponi
Chi ’un cc’è cchiù ricca costellazioni.
70
     Spiega ’na carta poi comu un linzolu,
Unni sù pinti granci e schirpiuna,
Ursi e sirpenti, chi attornu a lu polu
Giranu cu li sferi e cu la luna:
Chianta un quatranti supra d’un cannolu;
Apri un cumpassu e li misura aduna;
Dipoi si jetta ’nterra e s’abbachìa
La parallassi di la ciminìa.

[p. 279 modifica]

71
     Assumma, e va nutannu lu produttu;
Poi dividi per ichisi, ed attrova,
Chi la parti è minuri di lu tutu,
Ed è quasi a cavaddu di la prova,
Lu chimicu fratantu s’è riduttu
’Ntra un angulu di càmmara, e rinova
L’esperienzi soi di varii sorti,
Cuncerta cufulari ed arma storti,
72
     Poi cala sana sana ’ntra un lammicu
La gran testa di crastu, e ’na stivala,
Chi Don Chisciotti pri costumi anticu
Sulìa purtari quannu facìa gala;
Poi lu pedi scuvertu metti a picu
Supra quasi una specii di pala
Con un focu, chi penetra lu civu,
Pri sculari lu grassu d’omu vivu.
73
     Iddu al’impedi cu ’na flemma muscia,
Tinennu un muscaloru ’ntra li manu,
Ora attizza lu focu, ed ora ciuscia,
Pri otenniri lu grassu ammanu ammanu;
Avìa sutta lu vrazzu ’na gran truscia,
Unni cc’era ’na costa e un craniu umanu,
Cu lu sigillu supra, e cu lu scrittu,
Chi dicia: vera mumia d’Egittu.
74
     Da l’àutru latu la Negromanzia,
Addubbata a la moda sua gruttisca,
Attornu d’iddu circuli facia,
E recitava formuli all’urvisca,
Pri coronari poi la magarìa,
Nesci una cutiddina assai manisca,
E a l’Eroi, manzu cchiù d’un picuruni,
Tagghia un’oricchia ’ntra lu radicuni.
75
     Soffri l’Eroi da invittu, avia juratu
Pri Dulcinia soffriri ogni tormentu;
Giacchì l’eccelsu vantu s’avia datu
Di liberarla da l’incantamentu;
Ma lu pedi, ch’è già menzu ’ngranciatu;
Lu riduci in un statu vijolentu;
Signuri mei, nun è cosa di pocu,
Si tratta di lu pedi ’ntra lu focu.
76
     Si cci presenta Scevola a la menti
Cu lu so vrazzu ’ntra la bracia viva;
Pirchì di storia ’un mendicava nenti,
Ed aveva una forti retentiva;
Pertantu soffri, e soffri invittamenti;
Ma poi lu spasmu a tali signu arriva,
E a tali signu lu divora e coci,
Chi urla comu ’na bestia feroci.
77
     Poi dicia: comu ardisciu d’usurpari
Li tituli d’Eroi, di veru amanti,
Si nun àju coraggiu a suppurtari
Chiddu chi ànnu suffertu tanti e tanti?
No sta viltati in mia nun s’àvi a dari;
Suffrirò, murirò: ma da costanti.
Dicìa belli paroli, e cosi boni,
Ma lu turmentu l’irrita, e scumponi.
78
     La custanza a lu fini lu abbannuna;
La natura era junta unni putia;
Jetta un sautu, apri l’occhi, e già s’adduna
Di dda strana, e bizzarra cumpagnia;
Vidi mostri dipinti e scurpiuna,
Storti e machini, ch’iddu ’un conuscia;
Vidi un omu ch’è ’nterra c’un quatranti;
Un friddu ciuscia luci, e un negromanti.
79
     Alluccheru, allucchiu; stupidu ammira
Lu sollenni apparicchiu, chi l’infesta;
Ma lu stupuri duna locu all’ira,
Chi cci adduma a lu cori ’na timpesta;
Curri comu ’na furia, ed urta e tira
Storti, e lammichi, e cci l’abbija ’ntesta;
Sfarda, rumpi, scarpisa, etta, strascina,
Tuttu metti in scumpigghiu, ed in ruina,
80
     Cussì quannu improvisu trasi un nigghiu
’Ntra un palummàru, mentri chi sù intenti
Li palummi cu murmuru e bisbigghiu,
A li nida, a li cuvi, a l’alimenti,
Chi li metti in disordini e scumpigghiu,
Spinna, sgranfugna, sfarda crudamenti,
Cadinu a terra l’ova, e li cuvati,
Li pinni vannu in aria sprannuzzati.
81
     S’avianu imaginatu sti tri pazzi,
Chi Don Chisciotti o pri arti, o per incanti
S’era riduttu pasta di tumazzi,
Nè putia jiri ’nnarreri, o ’nnavanti,
Poi vistu, chi riggeva a li strapazzi,
E suffria lu focu assai custanti,
Stu caratteri novu e originali
Crittiru un’opra supranaturali,
82
     Ma quannu poi lu vidinu sotari,
Comu un gran tauru, a cui tra cuda e corna
Sparanu frugareddi, e fa trimari
Pri l’ira lu sticcatu, e li cuntorna,
Spavintati si cercanu sarvari;
Cui curri, cui s’immesti, cui ritorna,
Cui sbatti a muru, cui di pettu afferra
Gradigghia o storta, e cadi a facci ’nterra.
83
     Comu ’na cumpagnia di marinari,
Sbarcati ’ntra ’na spiaggia sconosciuta,
Alzanu tenni, ed armanu quadari,
Cucinannu una ghiotta assai guluta,
Si mentri stannu già pri ministrari,
Un sirpenti l’assauta, e l’assicuta,
Sgriddanu tutti comu li balestri,
Ittannu piatti, quadari e minestri
84
     Tali si scuncirtaru ddi saccenti,
Disbrigannusi prestu da l’impacci,
Mentri tutti ddi machini e strumenti
Volanu in aria pri li facci facci;
Don Chisciotti era un dragu, era un serpenti
Cu l’occhi lustri comu li savacci;
E jetta fumu e focu pri li naschi,
Chi lu pedi abbruscatu cci dà baschi.

[p. 280 modifica]

85
     Vulau ’ntesta a lu chimicu ’na storta,
Chi cci fiddau ’na tempula, e lu gigghiu,
Lu cabalista ’mmesti cu la porta,
E ’ntòntaru ristau ’ntra sonnu e vigghiu;
Lu magu cauci e pugna si supporta,
E nesci da li pedi di lu nigghiu,
Tuttu chistu passava ’ntra ssa stanza,
Allura chi cumparsi Sanciu Panza.
86
     Avìa ’ntisu di fora la timpesta
Sanciu, ma nun sapia chi si trattava;
Nè cci puteva mai jiri pri testa
Tuttu chiddu chi dintra si passava;
Dubiu e suspisu pri un momentu resta,
Chi lu cori a lu pettu cci trimava;
Trasi a lu fini e grida: oimè San Paulu!
Chistu è un squarciu di casa di diaulu.
87
     Trova aggrissi, disordini, gridati,
Cauci, ammuttuni, gargi e pugna rari;
E vidi quattru furii scatinati
Da un latu a ’n’autru curriri e strillari;
Eranu tanti e tanti sfazzunati,
Chi ’un si putianu cchiù raffigurari;
Lu sangu cci sculava a la lavina,
E nn’avianu la facci untata, e china.
88
     Sanciu pri lu timuri, e lu spaventu
Si susi cu la porta ed in se stissu
Va dicennu: a sti cosi ’un cci accunsentu;
Nu’ lu fici a st’oggettu tuttu chissu;
Cci trasiu Belzebuc a tradimentu,
Pri fari a lu so solitu un aggrissu;
E vosi dari la risposta a mia,
Chi ad incanti e maggii cchiù nun cridia.
89
     Li tri fratantu ch’eranu fuddati,
Vidennu al spiragghia di la porta,
Scappannu comu tanti dispirati,
Senza circàri si la strata è torta,
Lassanu ’nterra rutti e sprannuzzati
Carti, vesti, strumenti, mumia e storta;
Don Chisciotti si jetta pri sfasciatu
Sanciu guarda la mumia spavintatu.