Pagina:Poesie siciliane.pdf/271

515 cantu nonu 516

58
     Poi vinni di statura gigantisca
Supra di un elefanti machinusu
Alla-catalla di razza murisca,
Chi cu un coriu di dragu aspru e scagghiusu
Si difinnia lu pettu, e la vintrisca;
Vistu lu magu, chi un novu pirtusu
Farci a la peddi indarnu si lusigna,
Lu cogghi unni si metti la siringa.
59
     Appressu chisti Scurmu di Damascu
Vinni spirannu sdegnu ira e ferocia;
Porta pr’insigna un gran cavallu brascu;
Poi vinni Brocca di la Cappadocia,
Struncuni, ch’in Sicilia fa lu vascu,
Cu sti dui gran guerreri anchi si associa;
Ma lu magu, scurciati sani sani,
Li misi a resta comu li giurani.
60
     Rancugghiu, ch’era un omu di tri parmi,
Ma però tuttu spezii, e tuttu pipi,
Chi cu la testa spaccava li marmi,
E cu lu nasu spirtusava stipi,
Vinni cuvertu di brucheri, ed armi
Sin da li regni di lu Missipipi;
Ma lu magu cci duna un sgranfugnuni
Lu vota dintra fora, e fa un guantuni.
61
     Veni poi Sarancuni Paladinu,
Omu di gran valuri, pirchì natu
Cu menzu cudigghiuni ’ntra lu schinu;
Ma lu magu c’un cáuciu smisuratu
Lu caccia in aria: e un algebrista finu,
Chi l’impulsu, e la forza á calculatu,
Prova: chi chistu a cadiri dimura
Milli e cent’anni, undici misi, e un’ura.
62
     Lu gran Caddozzu di la Transilvania
Cu tri figghi bastardi, e dui legitimi
Espugnata la Pugghia, e poi Catania,
Cu tutti quantu li cità maritimi,
Cci vinni contra cu fururi, e smania;
Ma a lu momentu esclama: succurritimi!
Lu magu l’impidugghia, e fa prigiuni
Dintra ’na tila di un tarantuluni.
63
     Sbarratozzi, chi scinni in retta linia
Da li Nini, chi foru in Babbilonia,
Tagghia cu gran valuri la filinia,
Ma fu c’un ciusciu cacciatu in Lapponia,
Duvi chianci la sua cruda ignominia
Sempri ’ngriddutu, e chinu di cimonia;
La matri in tempu, chi lu concepiu,
Avía avutu di jazzi un gran disiu.
64
     ’Nzumma cui pò cuntari quanti Eroi
Sù stati da lu magu, o morti, o prisi?
Cui sa l’inganni, e stratagemmi soi,
Usati a l’ammucciuni, ed in palisi?
Parti l’accozza ’nterra comu voi;
Parti ’mpalati, e parti poi sù ’mpisi,
E qualchi vota l’arrusti, e l’ingrancia,
E comu beccafichi si li mancia.
65
     Anch’iu pruvai la sorti, ó anch’iu tentatu
Di muriri a lu lettu di la gloria;
Di corpu a corpu mi cci sù pruvatu,
E nni portu pri signi, e pri memoria
Un’anca zoppa, e lu nasu tagghiatu.
Finuta è già la dulurusa istoria;
Conchiudu: cui l’á dittu, e fattu diri,
Di mala morti nun pozza muriri.
66
     Cca Sanciu, datu fini a lu raccunti,
Cadiri si lasciau supra li manu
La testa quasi debuli, e compuntu
Da lu duluri lu cchiù acerbu, e stranu.
Don Chisciotti pri fina a certu puntu
Avia ’ntisu cu l’aria da sovranu,
Ma in citarisi appena Dulcinía
S’alza cu furia, e l’occhi sbarrachía.
67
     Poi timennu interrumpiri lu filu
Di la storia, chi stavasi cuntannu,
Torna a sidiri, e mustra summu sfilu
Di sentiri stu casu memorannu;
Quannu s’arriva ad iddu, e senti a pilu
Descrittu lu so geniu, cu l’ingannu
Di lu magu, chi spargi la zizzánia,
Di crepacori, e di dispettu smánia.
68
     Puru si frena, e vinci; ed a gran stentu
Fa vijulenza a lu so giustu sdegnu;
Timi cu qualchi gestu, o qualchi accentu,
Di smentiri lu so gravi contegnu;
Ma, quannu vinni poi lu finimentu,
S’alza severu; e a lu celestu regnu
Tacitu, e mutu, e pi un gran pezzu fissi
Tinni l’occhi vagnati, e di poi dissi:
69
     Ammirannu stupisciu, o summu Giovi,
L’arcani di la tua gran pruvidenza!
Comu disponi saggiamenti, e movi
Di li così di cca la serii immenza!
Pri quantu strani casi fai, ch’eu trovi
Lu filu a la matassa, in tanta urgenza!
E comu pri una fudda di accidenti
Mi vulisti a stu puntu cca presenti!
70
     Riflittennu li così ad una ad una,
Trovu sempri materia di stupiri:
M’imbarcu, e m’abbandunu a la fortuna...
Lu ciumi scurri a tuttu so putiri...
La negghia... l’avventuri... li vadduna...
Ripassu ’ntra la menti cu piaciri;
Mi trovu a mari ’ncostu a ’na balena,
E mi cci ficcu in gula a tutta lena.
71
     Dda cummattu, da caju; ed un varca,
Di cui li marinara, scutulannu
Stavanu l’ervi di la riti, e l’arca,
A ddu locu si veni rimuschiannu;
Vidinu stisu cu la facci zarca
Lu miu corpu; lu vannu esaminannu;
Cci trovanu di vita qualch’indiziu,
E cercanu chiamarla ad eserciziu,