Pagina:Poesie siciliane.pdf/266

505 d. chisciotti e sanciu panza 506

54
     Sanciu ciuscia a sti dubii tantu ’ncutti;
Poi si trasporta, e dici: sacci dunca,
Stu scutu fu di Palladi, e li brutti
Serpenti aveva cu la testa trunca.
Dicevanu li Dei: tu nni arributti
Cu sti toi mostri, va ’ntra ’na spilunca;
Chi garbu è chissu! oh bella purcaria!
Nun vulemu cca in celu sta sfrinzia.
55
     Idda si facía oricchi di mircanti;
Ma poi surtiu, chi qualchi prinulida
Fici la meravigghia, e pri li scanti
Qualch’autra nni abburtiu; d’ira sfaidda
Lu patri Giovi a tanti danni e tanti,
Minacciau confinarla ’ntra ’na stidda,
Si da lu scutu immediatamenti
Nun livava la testa e li sirpenti.
56
     Cussì si fici; e lu Giovi obbedutu,
Chi la testa di dda si scodda e fui;
Ma Palladi vidennu chi lu scutu
Senza la testa nun valeva cchiui,
Lu jittau dispirata, ed è vinutu
A cadiri pri sorti ’ntesta a nui;
È certu chi mi l’apri, e la sminuzza
Si nun mi trovu la menza cucuzza.
57
     E infini sta corazza tutti sannu,
Ch’è peddi impenetrabili, e ’nfatata,
Scurciata da una natica d’Orlannu,
Chi capitai pri manu d’una Fata,
Nun ti dicu lu comu, nè lu quannu,
Pirchì a dirlu cci voli ’na nuttata;
M’a vista di sta peddi aspra e rascusa
Si Angelica l’odiau, digna è di scusa.
58
     Don Chisciotti era attonitu, e ascutava
Cu invidia generusa tanti fasti;
Guardava l’armi, e poi li riguardava;
Cci pari, chi ’un cci sia occhiu, chi basti;
In segretu a se stissu rampugnava:
Infelici! st’imprisi accussì vasti
Quannu si sintirannu, oimè! di tia?
E intanu suspirava, ed arrussia.
59
     Poi dici risolutu: orsù, guerreru,
Portami tu a li palmi, ed a l’onuri;
Pirchì eu sta vota immortalari speru
Lu miu nnomu cu celebri avventuri;
Portami unni lu magu, e dimmi interu
Lu fattu di la donna, e li sciaguri;
Poi spiegami li liggi di l’incantu,
Pirchì eu di superarlu oggi mi vantu.
60
     Rispusi Sanciu: ’un tanta furia, è giustu
Chi prima ti riposi e pigghi ciatu;
Vinitinni a li casi unni cu gustu
Sarrai da tutti quanti rispettatu;
Cussì lu prega, e abbrazza ’ntra lu bustu;
Lu porta ’ntra li casi, unni arristatu
Cc’era lu supra-tavula, e l’induci
A manciarisi un pani e quatru nuci.
61
     Tutti li genti poi di lu casali,
Prevenuti da Sanciu, eranu allatu
Misi a l’impedi, scherati in dui ali,
Facennu omaggiu a st’omu sparaggiatu;
Finita poi la menza sua frugali,
Stira la gamma, ed un vrazzu appujatu
’Ntra seggia e varvarottu, dici: io puntu,
Cavaleri, cumincia lu raccuntu.
62
     Sanciu, sidutu a frunti, si composi,
La visera, e la facci si cupria;
La mazza ’ntra la tavula deposi,
E lu scutu appizzau ’ntra ’na statia;
Sputa tri voti, ed in diversi posi,
Ciusciatusi ddu nasu, chi ’un a via
’Ntimau cu l’atti lu silenziu. Intantu
Mi riposu, e vi aspettu all’autru cantu.


CANTU NONU


ARGUMENTU

     Sanciu da eroi all’autru eroi raccunta
L’astuzii di un lascivu negromanti,
Chi tinni di diavuli ’na giunta,
Pr’ingannari li donni cchiù custanti;
Ch’incantau Dulcinia; chi poi pri junta
La fici vecchia stolita, e trimanti;
La visita l’eroi cu cori castu;
Di poi si affida a ’na testa di crastu.
1
     Donni, mi nni dispiaci, ed iu sò quantu!
Ma l’obbligu d’istoricu m’imponi,
D’essiri esattu; oimè! chi tra stu cantu
Timu, chi Sanciu scappi e vi la soni:
Autru fari ’un pozz’iu da lu miu cantu,
Chi protestari, chi vui siti boni,
Saggi ed onesti, e di poi multu cchiui
Chiddi, chi áju presenti... jamu a nui.