Cantu ottavu

../7 ../9 IncludiIntestazione 7 marzo 2023 75% Da definire

7 9
[p. 262 modifica]

CANTU OTTAVU.


ARGUMENTU.

     Di la Necessità, figghia di Giovi,
Vennu l’industria e l’arti ’ntra li genti;
Sanciu ’ntra lu zitaggiu duna provi
D’un bon cumpagnu, e d’un omu prudenti;
Supra l’invittu Don Chisciotti chiovi
’Na timpesta di petri impertinenti;
Sanciu s’arma d’eroi, e tuttu boria
Si prepara a cuntari ’na gran storia.
1
     Si meravigghirannu forsi tanti,
Chi legginu st’istoria memorabili,
Comu Sanciu da simplici ignoranti,
Privu di lumi, ruvidu, ed inabili,
Diventi, senz’ajutu di pedanti,
Un omu, quasi quasi rispettabili;
E senza libri, e senza lezioni,
Opri da saggiu, e dica cosi boni.
2
     Ma vogghiu chi sacciati, o mei letturi,
Chi Giovi da Giununi appi dui figghi:
Una grassotta e frisca, comu un ciuri,
D’aspettu allegru, e di carni virmigghi;
L’autra brutta, scarnata, e a lu culuri
La sula morti cc’è, chi cci sumigghi;
La prima soru è la Prosperitati,
E la secunna la Necessitati.
3
     La matri, quantu alliscia ed accarizza,
La prima, tantu l’autra odia e disprezza;
Tutta la doti sua, la sua ricchizza
La prodiga pri l’unica, chi apprezza;
L’autra di beni ’un nni licca ’na stizza:
Ma campa di l’avanzi, e di la fezza,
Chi cci jetta la soru cu disprezzu,
Sirvuta, e straprigata un bonu pezzu.
4
     Giovi, ch’è patri, ed ama a tutti dui,
Senz’essiri cu nudda parziali,
Pinsau dari a l’afflitta un supracchiui,
Pri confortu, e sullevu di li mali;
Stu compensu, sapiti, cosa fui?
’Na lenti fina, un portentusu occhiali,
Pri menzu di li quali l’intellettu
Vidi li cosi ’ntra lu propriu aspettu.
5
     Senza st’occhiali, senza sta gran lenti,
Chi Giovi detti a la Necessitati,
S’affatiganu invanu li potenti
Pri essiri di li oggetti penetrati;
Liggirannu li libri cchiù eccellenti,
Avrannu mastri dotti, e letterati,
Cu tuttu chistu, e ’nautru tantu ancora
Vidinu sulu di la scorcia ’nfora.
6
     Ma la Necessità scopri a l’intunnu
Tuttu l’occulti machini, e li roti;
Conusci supra tuttu quali sunnu
Li cori umani cu li proprii moti,
Li penetra e scannagghia sinu a funnu;
D’unni cu la sua industria alcuni voti
Cava tali vantaggi a picca a picca,
Chi oscura e duna liggi a la cchiù ricca.
7
     Ma a stu puntu però junci di raru,
Giacchì Giovi cci stà sempri avvertenti;
Giovi, ch’è giustu, voli, ed ávi a caru,
Chi fussiru a vicenna dipendenti;
Una presta li menzi, e lu dinaru,
L’autra metti l’industria, e li strumenti
Giovi talmenti sti dui soru impiega,
Chi anchi opposti di geniu, fannu lega.
8
     L’una è matri di l’oziu, e di l’amuri,
Cuva l’ambizioni, arma la guerra,
Qualchi vota è benefica, e in cert’uri
Si fa tiranna, incrudelisci, e sferra;
L’autra á inventatu li manifatturi,
Cu l’arti e la cultura di la terra;
Cunteni in società la genti unita,
E cci appresta li commodi a la vita.
9
     La prima á fattu li Sardanapali,
Li Cresi, l’Eliogabili, e li Midi,
Li Crassi, li Luculli, ed autri tali,
Chi di lussu, e superbia fannu fidi;
L’autra li gran Taleti, e l’immortali
Pitagori, e un Democritu, chi ridi,
Un Socrati, un Esopu, ed ora accanza
Forsi lu locu ’ntra chisti un Sanciu Panza.
10
     Aveva avutu tanti lezioni
Sanciu ’mmenzu li rocchi, e li vadduni
Di stravaganzi uniti a cosi boni,
Chi ’mbugghiannu cci jia lu so patruni:
Giacchì si sa abbastanza, e si supponi,
Chi l’Eroi avia ’ntesta un zibalduni
Di materii sconnessi, e disparati,
Senz’ordini, nè metodu accuzzati.
11
     Sanciu chi avia l’occhiali suprafinu,
Jia cu l’esperienza confruntannu
Ddi cosi, chi suleva di cuntinu
Pri la via lu patruni iri cuntannu;
E chiddi, chi ’un riggíanu a lu burinu,
A pocu a pocu li vinia scartannu;
E si tineva chiddi sulamenti,
Di cui nni avia li provi cchiù evidenti.

[p. 263 modifica]

12
     Cussì l’aria assorbisci supra mari,
Supra li ciumi, e supra li pantani,
L’effluvii parti duci, e parti amari,
Chi unisci, accogghi, e porta auti, e luntani,
Duvi jénnuli sempri a depurari
Spargi poi pri li munti, e pri li chiani
Fra li stagiuni proprii, ed adattati
Ciumari d’acqui duci, e inargintati.
13
     Dunqui Sanciu, si á locu ’ntra li saggi,
Lu divi a la penusa sua carvana,
A li disgraziati soi viaggi,
A ’na testa sconnessa, e ad una sana;
Dunqui li guai, l’affanni, e li disaggi
(Misera, aimè, condizioni umana!)
Sù la strata cchiù brevi a la saggizza?
Verità, chi nni copri d’amarizza.
14
     La buffetta, la catrida, l’oturi,
Sù li strati, cchiù commodi, e cchiù curti,
Pri brillari, e pri fari li dutturi
’Ntra li gran compagnii, teatri, e curti,
Pri sturdiri li granni, e farsi onuri,
Ed essiri pasciuti a sfogghi, e turti;
Ma sti dotti sù poi intornu a costumi
Pianeti, chi s’imprestanu lu lumi.
15
     O comu anatri ed ochi, chi sù vaghi
Di triscari e di starisi attuffati
’Ntra ciumi e margi, ’ntra funtani e laghi,
Ma nni néscinu asciutti, e scutulati;
Ognuna d’iddi pari, chi si appaghi
D’aviri l’acqua supra, ed a li lati,
E cci va incontru sempri ardita, e linna,
Sicura di ’un vagnarisi ’na pinna.
16
     Chisti sunnu li veri sentimenti
Di Sanciu Panza, da cui l’áju apprisu,
Ed a cui deferisciu grandementi;
Ma mi addugnu, chi assai mi sugnu estisu;
Dumannu scusa a cui mi ascuta, e senti,
E ripigghiu lu filu già suspisu,
Cu riturnari allegru a lu zitaggiu,
Duvi è concursu tuttu lu villaggiu.
17
     La festa si ’un fu splendida, e baggiana,
Fu però tutta briu, tutta alligria,
Cui sona flautu, cui citarra chiana,
Cui ridi, cui gattigghia, cui pazzia;
Sanciu, chi si truvava in bona gana,
Dicia specii, sotava, e poi vivia;
Li fimmini in vidirlu accussì umanu,
L’acclamanu battennucci li manu.
18
     E dicevanu: ah dunca nun è veru,
Chi l’omu saggiu è un ursu, sforasia,
Chi cu li donni sempri stà severu,
E chi sfui lu piaciri, e l’alligria?
Eccu cca lu modellu cchiù sinceru,
Omu di briu, di bona cumpagnia,
Dici la viritati e nun dispiaci,
Cumpatisci, cunsola, e metti paci.
19
     Pressu a pocu li stissi sentimenti
Jianu girannu in vucca a li mariti,
Trattannulu di saggiu e di prudenti,
Nonostanti li sauti e li murriti;
Chi quannu sunnu in briu tutti li genti,
Comu succedi a parti unni cc’è ziti,
Chidd’omu chi stà seriu, e ’ncutugnusu,
O è malignu, o superbu, o invidiusu.
20
     Lu vicchiareddu è fora di li panni,
Chi vidi tantu briu ’ntra la sua casa,
S’accosta a Sanciu, e cu ’na festa granni
Si l’accarizza, si l’abbrazza, e vasa;
Duna manu a ’na vutti di deci anni,
E passa vinu a tutti a larga spasa;
Lu sangu vugghi, la testa quadia,
E ridi, e sauta, e brilla l’alligria.
21
     Mentri in casa li ziti fannu festa,
Fora cc’è un vugghiulizzu, un parapigghia,
Chi a tutti quanti cc’intrunau la testa,
Ed attintaru pri la maravigghia;
Ma sintennu chi crisci la timpesta,
Lu fistinu s’intorbida, e scumpigghia;
Tutti nisceru fora ’ntra la strata,
Unni chiuvía ’na gran pitruliata.
22
     Eranu circa sissanta picciotti,
Armati, cui di petri, e cui di trunza
Incalzannu l’invittu Don Chisciotti,
Longu, ed asciuttu, senza carni e ’nzunza,
Chi cu la sferra sua tirava botti
Ed iddu sulu ’mmenzu a tanti arrunza,
A signu chi fa vista di ’un curari
Li petri, chi lu vennu ad urvicari.
23
     Cca l’istoricu è un pocu trascuratu,
Pirchì ’un dichiara beni lu mutivu,
Di comu fu stu focu appiccicatu,
Ed iu di testa propria nu’ lu scrivu:
Probabili, chi alcunu triziatu
Forsi l’avissi, pirchì vidia vivu
Un sceretru cu lancia, ed elmu, e spata
Ed iddu nun suffriu la triziata.
24
     Li picciotti sù simili a li cani,
Chi quannu sunnu multi, e sunnu uniti,
Si vi abbajanu, o fannu cosi strani,
Bisogna fari vista, ca ’un sintiti,
Ma sinnò pri li strati, e pri li chiani,
Nun vi lassanu mai di dari liti,
E multu peju siti assassinati,
Facennu gestu cu vastuni e spati.
25
     Ma a l’Eroi, chi ’un supoprta musca in nasu,
Ed è avvezzu a li liti, e a li cuntrasti
Pari chi già si cci presenti un casu,
D’accrisciri la gloria a li soi fasti,
Multu cchiù, ch’è convintu, e persuasu:
Chi quantu cchiù l’ostaculi sù vasti,
Tantu cchiù (com’á lettu in middi oturi)
Crisci a l’Eroi la forza, e lu valuri.

[p. 264 modifica]

26
     Ma ogni oturi, a cui dà tanta credenza,
Dici la verità, comu un lunariu,
Chistu si vidi cu l’esperienza,
Chi a costi soi cci prova lu cuntrariu:
Ogni pitrata è un testu, una sentenza,
Pri farlu ravvidiri di lu sbariu;
Ma cu tutti li merchi, e li firiti
Iddu però facía cosi inauditi.
27
     Paria un tauru sarvaggiu ’ntra un sticcatu,
Chi manna pri li naschi fumu, e focu,
Da un populu infinitu circundatu,
Chi lu và stimulannu ad ogni pocu;
Unu cci abbija un panaru sfunnatu,
’Nautru cci lassa un pupu a lu so locu,
E in tantu, mentri curri, e mentri torna
Ribumbanu li petri ’ntra li corna.
28
     Non ostanti l’esercitu ’nnimicu
S’era riduttu, sempri rinculannu,
Sinu a li casi, duvi di l’amicu
Stava Sanciu li nozzi ralligrannu;
E multi pri livarisi d’intricu,
Anchi dintra si jévanu ammucciannu,
Pirchì aveva un aspettu, un’ira tali,
Chi pareva ’na furia infirnali.
29
     Affaccia Sanciu, e cu stupuri immenzu
Vidi, e conusci l’anticu patruni:
È vivu! dissi, o sù strammu di senzu!
Chi scappau da li regni di Plutuni?
Dunca è veru, ch’aperti, e rutti ’mmenzu,
O annigati, o tagghiati c’un asciuni,
L’Eroi di li poeti, e romanzeri,
Trizianu la morti, e vennu arreri!
30
     Poi vutatu cu chiddi, ch’ávi attornu,
Dici: signuri mei, di chista imprisa
Lassáti a mia la cura: ch’ora tornu,
E v’aggiustu ogn’impignu, ogni cuntisa.
Accussì dittu, scurri ddu cuntornu,
E in pocu tempu, cu multa surprisa
Di tutti chiddi, si vitti turnatu
Di lu modu seguenti cuncirtatu.
31
     S’avia adattatu ’ntesta pri visera
’Na ventri di cucuzza sbacantata,
Supra di l’elmu avía pri pinnacchiera
’Na cuda di cavaddu ’mpidugghiata;
Poi ’ntra lu pettu pri curazza cc’era
’Na cutina di squatru disiccata,
E ’ntra li spaddi avía di pilu ’mmiscu
Una peddi di crastu varvariscu.
32
     Pri scutu un gran cuverchiu ruginusu
A lu sinistru vrazzu avía ficcatu;
Cu la destra ’mpugnava vigurusu
Una mazza di mastru calafatu:
Cu st’aspettu bizzarru, e capricciusu
Sanciu cumparsi tuttu affacinnatu,
Gridannu: largu, largu, olà, birbanti,
Faciti chiazza a un cavaleri erranti.
33
     La maravigghia insemi, e lu ridiculu,
Chi Sanciu cci ’mmiscau ’ntra st’azioni,
Fannu, chi ogn’unu resti perpendiculu,
Senza chi fazza ’na mutazioni;
Siccomu avirria cursu poi periculu
Qualunqui avissi avutu ambizioni,
D’essirsi avvicinatu unni l’Eroi,
Chi pri l’ira ’un vidia di l’occhi soi.
34
     Ma quannu si conusci, e s’assecunna
La vera passioni dominanti,
Un picciriddu di la pappa, e nunna
Porta pri li mustazzi un gran giganti,
E lu grann’omu di menti profunna,
E l’accortu puliticu farfanti,
(Si a lu debuli so dati l’attaccu)
Diventanu pigghiata di tabbaccu.
35
     Sanciu, chi conuscía perfettamenti
Di lu patruni l’induli, e sistemi,
Si parti ad incontrarlu arditamenti,
Non ostanti chi chiddu smania, e fremi;
E arrivatu cci dici: o cummattenti,
Li toi prodigii sunnu stati estremi,
Ed eu chi vegnu da la silva Ardenna,
Nun vitti cosa mai cussì stupenna.
36
     E si, comu apparisci da l’aspettu,
Tu sì curtisi, quantu valurusu,
Ti pregu ad impiegari a megghiu oggettu
Lu vrazzu to putenti, e generusu;
Tu sulu forsi da lu celu elettu
Sarai contra un incantu portentusu,
Pri cui ’na donna la cchiù bella, e onesta
Pri magica putenza oggi è ’na pesta.
37
     Comu supra lu focu, chi sfaidda,
A pignata, chi vugghi e carcaria,
Si cci jittati un pocu d’acqua fridda,
Si quieta, e nun ávi cchiù valía:
Cussì a ddi primi accenti si arrifridda
L’ira, ch’in pettu a Don Chisciotti ardia,
A signu, chi sarvatasi la spata
Accogghi a Sanciu cu manera grata.
38
     Dicennu: Cavaleri assai curtisi,
Sacci, chi lu miu vrazzu, e lu miu pettu
Nun á scanzatu mai li grann’imprisi,
Multu cchiù pri lu sessu, ch’eu rispettu,
Portami unni tu voi, ma fa palisi
Prima cui sì; poi dimmi a quali oggettu
(Si è licitu sapirlu) voi purtari
St’armatura, e st’insigni singulari.
39
     A sta proposta s’arraspa la testa
Sanciu menzu ’mbrugghiatu, e poi rispunni:
Cavaleri la tua dumanna è onesta,
E la tua gintilizza corrispunni;
È giustu, ch’eu ti fazza manifesta
La mia condizioni, e ti assecunni,
Sacci, ch’eu sù chiamatu in lingua muzza
Lu cavaleri di menza cucuzza.

[p. 265 modifica]

40
     Comu! ti maravigghi, e ti rannicchi!
Ma tu divi sapiri, o campiuni:
Ch’in Roma da li ciciri e linticchi
Li lentuli nasceru e Ciciruni;
L’antichi mei tinianu in osti e nnicchi
Cucuzzi, e foru ditti cucuzzuni;
Doppu accurzaru, o divintaru muzzi,
E foru ditti simplici cucuzzi.
41
     Ma comu cc’è una distanza immenza
Da l’antichi romani sinu ad ora,
A pocu a pocu è divintata menza
L’antica mia cucuzza primalora.
Ma, ripigghia l’Eroi, cu tua licenza,
Nun so si chista poi bastanti fora,
Misa in testa per elmu a riparari
Li spati, chi cci vennu a cuntrastari.
42
     A sta difficultati Sanciu sputa;
Torna a sputari, e pigghia tempu, e lena;
Menzu ’mbrugghiatu tussi, e poi stranuta,
Poi si ciuscia lu nasu, e si serena,
E dici: è già da tutti conosciuta
Di li Titani la superba scena,
E di l’immenza audacia li provi
Quannu ficiru guerra a lu gran Giovi.
43
     E li tri munti Olimpu, Peleu, ed Ossa
Carricannuli ’ncoddu, li pusaru
L’unu supra di l’autru, ed auta e grossa
Sinu a lu celu ’na muntagna alzaru,
A la quali cci dettiru ’na scossa,
Pri cui tutti li Dei si scuncirtaru
A signu, chi timennu un gravi dannu,
Misiru tutti a fuiri trimannu.
44
     Cui d’una parti, e cui di ’nautra sferra
Pri timuri di l’orridi giganti;
Già traballa lu celu a tanta guerra,
Ed è già ruttu in tanti parti e tanti;
Alcuni di li Dei vinniru ’nterra,
Trasformati in armali stravaganti,
Ed autri si ammucciaru ’mmenzu all’orti
Dintra di l’agghi e li citrola torti.
45
     Ma supra tutti poi la Dia Giununi,
Mentri cerca ’ntra l’orti un’ammucciagghia
Di trasiri pinsau ’ntra un lumiuni,
Ma li denti cci liganu, ed ammagghia;
Si cci presenta appressu un gran muluni,
Si lu gira di dintra, ma poi stagghia,
Trova, chi eccettu d’una galliria,
Nuddu ripostu e cammarinu avia.
46
     Finalmenti truvau di grossa panza
’Na cucuzza spagnola longa e torta,
Si l’elessi pri sua sicura stanza,
E dda dintra si agguccia, e si cunforta;
Cci forma poi cu garbu ed eleganza
Dui cámmari, ’na sala, e un’antiporta;
E pri ’un timiri assaltu di nnimici,
La scorcia impenetrabili cci fici.
47
     E di sta scorcia appuntu è la visera,
Di cui mi vidi la testa cuverta;
Lu miu gran cippu di la parintera
Lu riciviu ’ntra ’na campagna aperta
Da la stissa Giununi, a cui grat’era
Ed iddu poi facevacci un’offerta
Ogni annu di cucuzzi, unni taluni
Chiamaru la mia razza: cucuzzuni.
48
     Don Chisciotti alluccutu e stupefattu
Di tanti belli cosi, chi avia ’ntisu,
Rispusi: Cavaleri, tu m’ái fattu,
Rispusi, quasi attonitu, e surprisu;
Ma pirduna, s’eu sugnu troppu esattu,
Anzi molestu, dimmi, pirchì ái misu
Stu deformi pinnacchiu? e dammi rastu,
D’unni ti vinni ssa peddi di crastu?
49
     Prima traballa, ma poi risolutu
Sanciu ripigghia: comu? nun conusci
Lu vellu chi Giasuni audaci e astutu
Da Coleu ripurtau cu l’autri trusci?
Lu trovi multu vecchiu, e sculurutu,
Lu tempu renni tutti cosi musci;
E qualchi pilu chi restau indoratu,
’A vinutu l’avaru, e l’á spilatu.
50
     Chistu, cu st’autra mazza, ch’áju in manu
Ch’è chidda, cu cui in Argu fabbricaru
La prima navi sutta d’un pantanu,
Da la stissa Medea si conservaru;
La quali un incantisimu assai stranu
Supra cci fici; e chiddi, chi tentaru
La sorti ’ntra sti lochi inabitati,
Traseru interi, e nisceru crastati.
51
     Sarria longu a cuntariti lu comu
Eu nni niscivi, e superai l’incantu;
Ma passamu cchiù tostu all’autru tomu,
Jamu a la cuda, chi ti ’ntressa tantu:
Doppu chi si diffusi lu miu nnomu,
E di st’imprisa si spargiu lu vantu,
Lu Suldanu di Persia ’na nuttata
Mi fici generali di l’armata.
52
     Doppu d’aviri vintu li nimici,
Riturnai gloriusu e triunfanti;
Iddu pri sta vittoria mi fici
Bassà di centu cudi ed autri tanti,
Di cui nni fici parti a li me’ amici;
Autri li persi ’ntra li voschi erranti:
Una nni resta, ma chist’una vali
Quantu tutti li cudi di l’armali.
53
     Lu cavaleri di la mancia attentu
Senti sti gran prodigii, e l’ammira;
Guarda e riguarda l’armi ogni momentu;
E ora cca ora dda lu coddu stira,
Aspittannusi poi ’nautru portentu,
L’occhi a lu scutu, e a la curazza gira;
Giudicu, dici, chisti sianu digni
Stari cumpagni all’autri tanti insigni.

[p. 266 modifica]

54
     Sanciu ciuscia a sti dubii tantu ’ncutti;
Poi si trasporta, e dici: sacci dunca,
Stu scutu fu di Palladi, e li brutti
Serpenti aveva cu la testa trunca.
Dicevanu li Dei: tu nni arributti
Cu sti toi mostri, va ’ntra ’na spilunca;
Chi garbu è chissu! oh bella purcaria!
Nun vulemu cca in celu sta sfrinzia.
55
     Idda si facía oricchi di mircanti;
Ma poi surtiu, chi qualchi prinulida
Fici la meravigghia, e pri li scanti
Qualch’autra nni abburtiu; d’ira sfaidda
Lu patri Giovi a tanti danni e tanti,
Minacciau confinarla ’ntra ’na stidda,
Si da lu scutu immediatamenti
Nun livava la testa e li sirpenti.
56
     Cussì si fici; e lu Giovi obbedutu,
Chi la testa di dda si scodda e fui;
Ma Palladi vidennu chi lu scutu
Senza la testa nun valeva cchiui,
Lu jittau dispirata, ed è vinutu
A cadiri pri sorti ’ntesta a nui;
È certu chi mi l’apri, e la sminuzza
Si nun mi trovu la menza cucuzza.
57
     E infini sta corazza tutti sannu,
Ch’è peddi impenetrabili, e ’nfatata,
Scurciata da una natica d’Orlannu,
Chi capitai pri manu d’una Fata,
Nun ti dicu lu comu, nè lu quannu,
Pirchì a dirlu cci voli ’na nuttata;
M’a vista di sta peddi aspra e rascusa
Si Angelica l’odiau, digna è di scusa.
58
     Don Chisciotti era attonitu, e ascutava
Cu invidia generusa tanti fasti;
Guardava l’armi, e poi li riguardava;
Cci pari, chi ’un cci sia occhiu, chi basti;
In segretu a se stissu rampugnava:
Infelici! st’imprisi accussì vasti
Quannu si sintirannu, oimè! di tia?
E intanu suspirava, ed arrussia.
59
     Poi dici risolutu: orsù, guerreru,
Portami tu a li palmi, ed a l’onuri;
Pirchì eu sta vota immortalari speru
Lu miu nnomu cu celebri avventuri;
Portami unni lu magu, e dimmi interu
Lu fattu di la donna, e li sciaguri;
Poi spiegami li liggi di l’incantu,
Pirchì eu di superarlu oggi mi vantu.
60
     Rispusi Sanciu: ’un tanta furia, è giustu
Chi prima ti riposi e pigghi ciatu;
Vinitinni a li casi unni cu gustu
Sarrai da tutti quanti rispettatu;
Cussì lu prega, e abbrazza ’ntra lu bustu;
Lu porta ’ntra li casi, unni arristatu
Cc’era lu supra-tavula, e l’induci
A manciarisi un pani e quatru nuci.
61
     Tutti li genti poi di lu casali,
Prevenuti da Sanciu, eranu allatu
Misi a l’impedi, scherati in dui ali,
Facennu omaggiu a st’omu sparaggiatu;
Finita poi la menza sua frugali,
Stira la gamma, ed un vrazzu appujatu
’Ntra seggia e varvarottu, dici: io puntu,
Cavaleri, cumincia lu raccuntu.
62
     Sanciu, sidutu a frunti, si composi,
La visera, e la facci si cupria;
La mazza ’ntra la tavula deposi,
E lu scutu appizzau ’ntra ’na statia;
Sputa tri voti, ed in diversi posi,
Ciusciatusi ddu nasu, chi ’un a via
’Ntimau cu l’atti lu silenziu. Intantu
Mi riposu, e vi aspettu all’autru cantu.