Pagina:Poesie siciliane.pdf/275

523 d. chisciotti e sanciu panza 524

15
     Da sti riflessioni ogn’unu vidi,
Quantu sennu abbisogna, a cui cumparti
Stu titulu di pazzu, e cui decidi
E sempri, o pri lu cchiù, judici, e parti;
Jeu poi cci agghiunciu: chi cchiù, chi nun si cridi
Sunnu utili li pazzi, si cu l’arti
Dda stissu, unni li porta la pazzia,
Cci apriti versu l’utili ’na via.
16
     Cussì l’industria umana li turrenti,
Benchì rapidi, vasti, e impetuusi,
Pri via d’ordigni, machini, e strumenti,
Utili renni a li vantaggi, e all’usi;
Ora forma funtani, ora cu denti
Li roti adatta attornu a li soi fusi;
Ch’ammuttanu àutri roti cchiù vicini,
Movinu massi, e giranu mulini.
17
     E chistu è chiddu, ch’eu disiu di fari,
Si lu celu mi duna in curtisia
Sennu, quant’iu nni pozza ad àutru dari,
E mi nni arresti bona parti a mia;
Ed a vui tutti pregu d’ajutari
St’opra, ch’è veramenti un’opra pia,
Chi ad un omu ’un si fa megghiu serviziu
Chi cu faricci mettiri giudiziu.
18
     Cussì dissi: e ddi genti l’acclamaru
Pri l’omu lu cchiù saggiu, e cchiù perfettu
Eccettu alcuni, chi pri un casu raru
Sapianu appena leggiri currettu;
Chisti, mentri fu Sanciu in statu amaru,
Mustraru pr’iddu gentilizza, e affettu,
Ora chi già lu vidinu in figura,
Timinu in iddu un chiuppu, chi l’oscura,
19
     Pertantu lu sdilliggianu, dicennu,
Chi li soi studii ’un eranu profunni,
Ch’avia memoria sì, ma ’un avia sennu,
Chi li periodi ’un eranu rotunni;
E ch’era un saltabancu, chi scurrennu
Jeva lu munnu pri fini secunni,
E chi si divi ’ntra li scecchi ascriviri
Unu chi ’un sapi leggiri, nè scriviri.
20
     E chi li gran sentenzi, chi spacciava
Eranu assai prolissi, e pedantischi,
E chi lu sulu oturi, chi citava,
Era un foddi, e nni avianu provi frischi;
Chi ’un avia gravitati, chi trattava
Li scienzi cu frasi buffunischi,
E chi l’essiri zoppu, e senza nasu,
’Neranu signi da nun farni casu.
21
     Cc’è cui lu metti allatu di Maumettu,
Nun sulu pirchì è barbaru a la forma,
Ma pri li vasti idei chi chiudi in pettu,
Chi traspiranu un quartu di riforma;
Ch’è francu, intraprendenti, ed è un perfettu
Sedutturi, chi l’animi trasforma,
E chi li soi concetti speciusi
Chiudianu senzi assai perniciusi.
22
     Chisti, e tant’autri critici, e suspetti
Jianu spargennu ’ntra ddi genti boni
A signu tali, chi ugnunu si metti
In dubbiu di la propria opinioni;
E tra li dubii, e fausi concetti,
Fra cabali, imposturi e invenzioni
Sanciu traballa, e pari già vinuta
L’ura di la fatali sua caduta.
23
     Nun giuvanu a salvarlu, e a darci pani,
Nè lu so garbu, nè la sua manera,
Nè li costumi simplici, ed umani
Nè la ragiuni, chi a li menti impera;
Anzi, si cu li soi potenti arcani
Prontu in so ajutu l’accidenti ’un era,
Sanciu avirria d’allura conosciutu,
Chi cu’ à talentu divi starsi mutu.
24
     Lu salva dunqui un pregiudiziu vanu,
Chi cu la sorti àvi armi cchiù potenti
Di la virtù, e l’onuri. Oh fastu umanu,
Quantu sù vili li toi fundamenti!
Guarda, cu quali menzi da lu chianu
T’inalza, e ti sublima l’accidenti!
Scioccu murtali, e tu t’insuperbisci!
E a fu meritu to l’attribuisci!
25
     A modu d’un misteriu profunnu
’Ntra tri testi bizzarri s’aggirava
Un pregiudiziu senza capu, e funnu,
Una cridenza vana, chi regnava;
Cridianu, chi scurrissiru lu munnu
Dudici gran filosofi, in cui stava
Lu segretu, e di farsi indestrudibili,
La cabala, l’archimia, e l’onniscibili,
26
     E chi chisti scurrianu stracanciati,
Disprizzannu lu fastu e li ricchizzi;
E chi duvianu pri l’antichitati
Cumpariri midagghi abbruscatizzi;
Tali cci parsi Sanciu; e in veritati
Guardannu lu so corpu e li fattizzi
Unu paria, chi s’era fattu forti
A pugna e a punta-pedi cu la morti.
27
     Lu guardanu pertantu attentamenti,
Nutannu l’atti, li paroli e gesti,
Lu sennu, la vivizza di la menti,
E la semplicitati di li vesti;
Conferiscinu ’ntriddi unitamenti
In segretu truzzannusi li testi;
Chinchiudinu, chi cui vannu circannu,
In carni e in ossa dda presenti l’annu.
28
     La prima di sti testi scavigghiati
Era statu un riccuni arrennatariu;
Chi avia ’ntra l’arma certa infirmitati
Chi lu purtava a l’estraordinariu;
Capitau ’ntra li granfi d’un abati,
Chi fu garzuni d’un aromatariu;
Cussì pigghiau lu gustu a li furneddi,
A li storti, lammichi e pignateddi.