Pagina:Poesie siciliane.pdf/274

521 cantu decimu 522

1
     Nessunu nasci dottu ’intra stu munnu,
Nessunu scaltru, nessunu prudenti,
Ma scola li pazii, scola cci sunnu
Li spropositi, o nostri, o d’autri genti,
Ch’appocu appocu un ciriveddu tunnu
Lu riducinu quatru, e risplendenti,
E chiddi, chi ’un si quatranu a sta scola,
Nu’ li quatra lu ferru, nè la mola.
2
     Don Chisciotti è lu primu ’ntra sta classi,
Chi di la testa sua ’ntra li confini
A so capricciu un novu munu fassi,
E lascia lu reali a l’induvini,
Lu popula d’idei nun vili, e bassi,
Ma tutti gigantischi, e pilligrini,
E nun cridi a li sensi, si non quannu
Cu li sistemi soi d’accordu vannu.
3
     Pertantu cchiù, ch’osseva, e cchiù chi vidi,
Cchiù chi penza, chi studia e chi rifletti,
Cchiù si trova ’mbrugghiatu, e nun s’avvidi,
Chi sù ’ntra la sua menti li difetti;
Sanciu però a l’appostu la sua fidi
Tutta intera a li senzi la summetti,
Pirchì à imparatu a spisi di stu mattu,
Chi li sistemi sù varva di gattu.
4
     Cu sti principii soi saggi e maturi
Profitta di la propria esperienza,
E li pazzii di l’àutru, e l’avventuri
Sù lezioni pr’iddu di prudenza;
Cussì di tempu in tempu a lu favuri
D’una indefessa, e lunga esperienza
Sanciu, bench’iddu appena si nn’adduna,
E nàutru novu Socrati in persuna.
5
     Era intantu la notti, e paria impressu
Lu celu in funnu a lu tranquillu mari,
Vidiasi di la luna lu riflessu
In lunga striscia luciri, e trimari;
Pirdiasi di lu lumi ’ntra l’eccessu
’Na varcuzza luntana di piscari,
Ed ogni rimu pri l’undusi campi
Fa vortici d’argentu, e manna lampi.
6
     Di chiddi ameni prai l’abituaturi,
Giuvini, e vecchi, e genti d’ogni etati
Guardanu tutti a Sanciu cu stupuri
Pri li discursi, e li prodigii oprati;
Cui l’avi pri un astrologu, e dutturi,
Cui dici: ch’è lu re di li sciancati,
Cui pensa: ch’è un filosofu affamatu,
Cui lu cridi un profeta sfortunatu.
7
     Comu, quannu si vidi ’ntra l’invernu
Un galofaru menzu arripuddutu,
Ma chi fratantu esala da l’internu
’N’oduri suavissimu, ed acutu,
Cussì a guardari Sanciu ’ntra l’esternu
Sciancatu, senza nasu, spruvidutu,
Fa pena, e insiemi meravighhia granni
L’intrinsica virtù, ch’esala, e spanni.
8
     Tutti cci fannu rota; ed iddu sedi
Supra d’un scogghiu, chi la vista appaga,
A lu quali vagnannucci lu pedi,
L’unna di sutta si cci rumpi, e fraga;
Un zefirettu tepidu possedi
L’imperiu di lu mari, e cci propaga
Un motu accussì placidu, e lascivu,
Chi pari un fonti di cristallu vivu.
9
     Sanciu estaticu guarda li biddizzi,
Lu pateticu fastu, ma sublimi,
Li portenti mirabili, e grannizzi,
Ch’una notti serena in mari esprimi;
E prova ’ntra lu cori ddi ducizzi,
Ch’a spiegarli, ’nn cci sù prosi, nè rimi,
Nun ciata, nè fa nuddu movimentu,
Pri ’un perdiri ddu gratu sentimentu.
10
     Doppu un pezzu si scoti; e interrumpennu
Lu cursu a li graditi soi pinseri,
Torna a l’astanti, e cu maturu sennu
Discurri di l’erranti cavaleri;
Nun vi scannalizzati, và dicennu,
Di l’inventati chiàcchiari, e chimeri,
Nè criditi, ch’eu burli un sfortunatu,
Pirchì àvi l’intellettu scuncirtatu.
11
     Lu foddi intantu cumparisci tali,
Pirchì nun pensa, ed opra comu nui,
Ma tra nui stissi pinsaturi eguali
Criju, chi mancu nni attruvati dui;
Perciò ogn’omu all’autr’omu pari armali,
O puru foddi, cui menu, e cu cchiùi,
Ma la quadara, ch’à fattu li sfinci,
Pò diri a la padedda: tu mi tinci?
12
     Quanti fisonomii, tanti pinseri
Diversi, e chi s’opponnu tra certuni,
Ma chi ogn’unu li soi li cridi veri,
E a sustinirli trova li ragiuni,
Chi contra di l’opposti arditi, e feri
Luttanu a gara, a modu di squatruni,
Perciò cu li ragiuni, anchi probabili,
Si pò essiri foddi a l’incurabili.
13
     Si sintiti parrari a lu suggettu,
Chi all’opri aviti vistu quant’è mattu,
Criditi un omu di finu intellettu,
Un Ciceroni, un Seneca ben fattu,
Di quantu à studiatu, e quantu à lettu,
Si nni vuliti un argumentu esattu,
Guardati a mia, chi mai lessi, nè scrissi
E sugnu un squarciu di quant’iddu dissi.
14
     A tanti lumi, ch’aju avutu d’iddu,
Nun cci àju agghiuntu da la parti mia,
Ch’applicarli a li fatti, ed unni chiddu
Cridi lu munnu comu lu disia;
Jeu lu criju com’è, criju ch’è friddu
Lu jazzu, e chi lu focu ardi, e quadia;
Sicchè li stissi idei cu divers’usu
Vi fannu un pazzu, ed un giudiziusu.