Pagina:Poesie siciliane.pdf/276

525 cantu decimu 526

29
     Leggi, e rileggi li librazza antichi;
E trova scritti a granfa di diaulu,
Junti a signi celesti, cifri, e intrichi,
Chi mancu l’induvina lu ciràulu;
Cca cci trova una panza, e dui viddichi,
Chi poi si spiega l’essenza d’un caulu;
Dda cc’è lu dragu; appressu cc’è na scimia
E tutti sunnu emblemi di l’archimia.
30
     Ciùscia mantaci, e scurri unitamenti
Da li storti acqua, e da la vurza l’oru;
Iddu lu vidi, e avanza li strumenti,
Chi già cridi vicinu lu rostoru;
Tenta novi maneri, finalmenti
Ristau poveru e pazzu: ma cci foru
Chiddi, ch’indovinaru lu vijolu,
Mittennuci la vurza a lu gurgiolu.
31
     Pri sfuiri ogni affruntu, ogni rimproveru
Di li parenti, e di li boni amici,
Lasciau la patria, e si circau ricoveru
’Ntra stu casali, e cca si assuefici,
Duvi, pri quantu sia mischinu e poveru,
E riputatu l’omu cchiù felici;
Pirchì cca si riguarda pri grannizza
Qualchi miseru avanzu di ricchizza.
32
     Lu secunnu era un vecchiu uffiziali,
Chi avia multu sirvutu a la marina;
Era omu, chi sapia lu beni e mali,
E studiava di sira e matina,
Ma ’ntra ’na cosa sula era minnali
Chi crideva a la cabala Rabbina;
Situannu lu numeri a pittini,
Cridia, chi divintassiru induvini.
33
     E chi ognunu pri certa simpatia,
Chi regna occulta in tutta la natura,
Lu so graditu numeru attraìa,
E cuncirtava assemi ’na figura;
E da stu matrimoniu nni nascìa
Un terzu, chi attaccava dda scrittura
Cu la magghia cchiù certa, chi strascina
Di tuttu lu futuru la catina.
34
     E pirchì cu pittini, e cu quatrati
Nisceva fora di lu siminatu,
Cadennu spissu in qualchi asinitati,
Da lu so reggimentu fu cacciatu,
E unitu a li dui testi scavigghiati,
’Ntra stu casali s’era ritiratu:
Unni cu l’aria di misteriu imponi
Supra ddi genti simpliciuni e beni.
35
     Lu terzu si cridia fari miraculi
Cu li spirdi, chì stannu ’mmenzu all’aria;
Liggìa di Salamuni li pentaculi,
E autri cosi da farni luminaria;
Tineva conservati, comu oraculi,
Di Petru Bajalardu li lunaria;
E una vusciula vecchia, chi cumpratu
Avia da un pellegrinu rinigatu.
36
     Avia accattatu quattru mila pauli
’Na vusciula, chi ’un jeva tri bajocchi;
Cridia, chi dintra cc’eranu diauli,
E la tineva forti, e cu li crocchi:
E dannu intera fidi a tanti fauli,
Nun l’apri, e nun cc’è modu chi la tocchi;
Pirchì di ddi diavuli sarvati
Trema, pinsannu a li primi scappati.
37
     Pri tantu si l’ammuccia, e la cunserva
Pri li nicissitati li cchiù granni:
Cerca intantu un scunciùru, o ’na preserva
Ad evitari l’insolenzi e danni;
A st’oggettu, circannu ’na cert’erva,
Capitau ’ntra sti rustici capanni;
Unni cu li fanatici cullega
Pri simpatica liggi fici lega.
38
     E pirchì facilmenti si dà fidi
A chiddu, chi si brama e si disia,
Ciascunu d’iddi in Sanciu Panza vidi
La cabala, o l’alchimia, o la maggia;
Ed eccu, d’unni menu si lu cridi,
Sanciu incontra favuri, e curtisia;
E l’autri, mossi da l’autoritati,
A l’anticu rispettu sù turnati.
39
     Sanciu fratantu ’un cumprinnia capazza
Di sta timpesta, chi lu circundava;
Ma s’addunau dipoi ’ntra la bunazza,
Chi lu creditu so s’aumentava;
Ognunu dava locu, e facia chiazza,
Appena ch’iddu lu passu avanzava;
E a tali illusioni eranu junti,
Chi cc’è cui dici: chi àvi raggi in frunti.
40
     Comu currinu a fudda li fidili
Ad un otaru, ch’è miraculusu,
O pri grazii, o pri scrupuli suttili,
O pri affari, o pri casu dubbiusu;
Cussì incantati di lu bonu stili
Di Sanciu, chi s’è già fattu famusu,
Sti genti, o pri cunsigghi o questioni
Stannu tutti a la sua decisioni.
41
     ’Ntra l’autri alcuni giuvini, allettati
Di la bella alligria di lu zitaggiu;
E vista già la summa abilitati
Chi Sanciu avia mustratu pri stu ’nguaggiu
Lu imploranu per essiri accasati;
Sanciu, ch’è divinutu accorta e saggiu,
Cci leggi in frunti, chi sta fantasia
Era ’na vanità, ’na bizzarria.
42
     E comu chi sapia, chi senza sàusa
La verità è ’na piatta, chi disgusta,
E multu cchiù a li giuvini pri causa
Chi ’un ànnu quasi mai la testa giusta;
Pertantu dopu un’ali-quali pausa,
Chi la materia cci disponi, e aggiusta,
Incomincia: Sintiti stu successu,
Chi fa a lu casu vostru, anzi è l’istessu.