Pagina:Poesie siciliane.pdf/278

529 cantu decimu 530

57
     Attentanu a lu scrusciu l’autri attornu,
E vidennu calari un catarrattu,
Si mettinu a gridari: cornu cornu!
Di stu furmaggiu ’un nni vulemu affattu,
Chi s’àvi a stari prisi notti, e jornu,
Senza mancu spiranza di riscattu?
Furmaggiu, sarrai duci, e bellu assai;
Ma a stu gran pezzu certu nun cci vai.
58
     Cussì li surci pensanu; ora vui
Si truvati st’idei sciocchi, ed improprii,
Diciti, qual’è megghiu di li dui:
’Mparari a spisi d’autru, o a spisi proprii?
Nun cc’è bisognu ch’eu mi spieghi cchiui;
Ognunu si la pensi, e si l’approprii;
E vija s’àvi flemma e àvi coraggiu,
Di stari prisu allatu a lu furmaggiu.
59
     Mentri chi Sanciu a li picciotti spiega
Li soi saggi precetti e lezioni,
Lu cabalista e l’autri dui cullega
Avianu fattu a parti un’unioni;
Unni sustennu tutti tri di lega:
Chi li suli scienzi veri e boni
Sunnu l’occulti, in cui cu bagattelli
S’opranu li prodigi li cchiù belli.
60
     E chi la via cchiù brevi a sti purtenti,
Era la vuci viva di lu mastru;
Chi sti mastri sù rari, e a summi stenti
Si cunta un Trimegistu, un Zoroastru,
Cardànu e Lullu, ed autri ottu saccenti:
Eterni ad onta d’ogni riu disastru;
Chi ’un si spieganu mai, ma profittari
Si pò cun iddi a via d’interpetrari;
61
     Conchiudinu, chi Sanciu era di chisti,
Confirmannu lu so primu sospettu,
Chi duvianu perciò stari a li visti,
Pri profittari di stu gran soggettu,
Nutannu l’azioni e boni e tristi,
Chi ognunu duvia essiri un precettu;
Giacchì li dotti parranu in enimma,
Nè basta pri capirli un Ciccu Bimma.
62
     Secunnu sti principii e sti sistemi
Nessuna cosa cc’era indifferenti;
Ogn’unu d’iddi interpetra pri emblemi
L’azioni di Sanciu, e l’andamenti;
E ripitennu, e cunfrutannu assemi
Li cosi di lu jornu precedenti,
Ognunu si li mastica e sviluppa,
E vi trova di faricci gran suppa.
63
     La gran testa di crastu supra un’asta
Cci pari un gran misteru da notari;
Un omu tuttu furia, ma chi basta
Menza cucuzza pri farlu calmari,
E rendirlu cchiù moddu d’una pasta,
È cosa chi cci duna da pinsari;
La stanza e la gradigghia, in cui s’esponi,
Sù portenti per iddi elezioni.
64
     Disposti a profittari di sta scola,
Ritornanu a li casi a providirsi
Di libra, e di strumenti cu parola
Di subitu a la turri riunirsi.
Ognunu parti, ognunu sauta e volta;
E pri la gran premura d’istruirsi,
Provisti di li cosi cchiù impurtanti
Si uniscinu di novu in pochi istanti.
65
     Cuverti da lu mantu di la notti
Li tri visiunarii di cuncertu
Vannu a la turri unn’era Don Chisciotti,
Di li spiranzi soi ciascunu certu;
Unu porta lammichi, storti, e gotti;
’Nautru vùsciula, virga e libru apertu;
Lu terzu à ’na gran carta pri davanti,
Un cumpassu a li mani ed un quatranti,
66
     Provistu ognunu di li soi strumenti
Trasi dintra la stanza di l’Eroi,
Chi lu cridi una cifra cchiù evidenti,
Anzi una chiavi a li scienzi soi;
Chi lu pretisu saviu accortamenti
Disposi e concertau pri fari poi
Provi, chi ognunu d’iddi si figura,
Da cumannari l’arti e la natura.
67
     Lu trovanu cu multa meravigghia,
Tali quali l’avevanu lassatu
Stisu pri longu supra la graidgghia,
Lu stissu situ, ’ntra lu stissu latu;
L’occhi avìa chiusi, e ’ngrispati li gigghia,
Un vrazzu ’ntra la testa a gucciddatu;
Seriu, e immobili, comu nun ci fussi,
Nun stranuta, nun pipita, nè tussi.
68
     Lu toccanu, e lu mùncinu, iddu intantu
Sempri stà sodu comu ’na campana
Giacchì pri superarisi l’incantu
Avìa prumisu fari sta carvana.
Li tri, chi ’un s’interessanu di tantu.
Cridinu, ch’è un’enimma in forma umana;
Pertantu a costu d’iddu francamenti
Comincianu li studii e sperimenti.
69
     E prima si cci mettinu d’attornu,
Cu gran’occhiali a contemplarlu fittu;
Lu cabalista osserva lu cuntornu
Di la testa di crastu, e poi fa un scrittu
Chi duviasi chiantari in capricornu,
Pri appurtari la cabala profittu;
E ch’in tutti li signi iddu supponi
Chi ’un cc’è cchiù ricca costellazioni.
70
     Spiega ’na carta poi comu un linzolu,
Unni sù pinti granci e schirpiuna,
Ursi e sirpenti, chi attornu a lu polu
Giranu cu li sferi e cu la luna:
Chianta un quatranti supra d’un cannolu;
Apri un cumpassu e li misura aduna;
Dipoi si jetta ’nterra e s’abbachìa
La parallassi di la ciminìa.