Pagina:Poesie siciliane.pdf/262

497 498

CANTU OTTAVU.


ARGUMENTU.

     Di la Necessità, figghia di Giovi,
Vennu l’industria e l’arti ’ntra li genti;
Sanciu ’ntra lu zitaggiu duna provi
D’un bon cumpagnu, e d’un omu prudenti;
Supra l’invittu Don Chisciotti chiovi
’Na timpesta di petri impertinenti;
Sanciu s’arma d’eroi, e tuttu boria
Si prepara a cuntari ’na gran storia.
1
     Si meravigghirannu forsi tanti,
Chi legginu st’istoria memorabili,
Comu Sanciu da simplici ignoranti,
Privu di lumi, ruvidu, ed inabili,
Diventi, senz’ajutu di pedanti,
Un omu, quasi quasi rispettabili;
E senza libri, e senza lezioni,
Opri da saggiu, e dica cosi boni.
2
     Ma vogghiu chi sacciati, o mei letturi,
Chi Giovi da Giununi appi dui figghi:
Una grassotta e frisca, comu un ciuri,
D’aspettu allegru, e di carni virmigghi;
L’autra brutta, scarnata, e a lu culuri
La sula morti cc’è, chi cci sumigghi;
La prima soru è la Prosperitati,
E la secunna la Necessitati.
3
     La matri, quantu alliscia ed accarizza,
La prima, tantu l’autra odia e disprezza;
Tutta la doti sua, la sua ricchizza
La prodiga pri l’unica, chi apprezza;
L’autra di beni ’un nni licca ’na stizza:
Ma campa di l’avanzi, e di la fezza,
Chi cci jetta la soru cu disprezzu,
Sirvuta, e straprigata un bonu pezzu.
4
     Giovi, ch’è patri, ed ama a tutti dui,
Senz’essiri cu nudda parziali,
Pinsau dari a l’afflitta un supracchiui,
Pri confortu, e sullevu di li mali;
Stu compensu, sapiti, cosa fui?
’Na lenti fina, un portentusu occhiali,
Pri menzu di li quali l’intellettu
Vidi li cosi ’ntra lu propriu aspettu.
5
     Senza st’occhiali, senza sta gran lenti,
Chi Giovi detti a la Necessitati,
S’affatiganu invanu li potenti
Pri essiri di li oggetti penetrati;
Liggirannu li libri cchiù eccellenti,
Avrannu mastri dotti, e letterati,
Cu tuttu chistu, e ’nautru tantu ancora
Vidinu sulu di la scorcia ’nfora.
6
     Ma la Necessità scopri a l’intunnu
Tuttu l’occulti machini, e li roti;
Conusci supra tuttu quali sunnu
Li cori umani cu li proprii moti,
Li penetra e scannagghia sinu a funnu;
D’unni cu la sua industria alcuni voti
Cava tali vantaggi a picca a picca,
Chi oscura e duna liggi a la cchiù ricca.
7
     Ma a stu puntu però junci di raru,
Giacchì Giovi cci stà sempri avvertenti;
Giovi, ch’è giustu, voli, ed ávi a caru,
Chi fussiru a vicenna dipendenti;
Una presta li menzi, e lu dinaru,
L’autra metti l’industria, e li strumenti
Giovi talmenti sti dui soru impiega,
Chi anchi opposti di geniu, fannu lega.
8
     L’una è matri di l’oziu, e di l’amuri,
Cuva l’ambizioni, arma la guerra,
Qualchi vota è benefica, e in cert’uri
Si fa tiranna, incrudelisci, e sferra;
L’autra á inventatu li manifatturi,
Cu l’arti e la cultura di la terra;
Cunteni in società la genti unita,
E cci appresta li commodi a la vita.
9
     La prima á fattu li Sardanapali,
Li Cresi, l’Eliogabili, e li Midi,
Li Crassi, li Luculli, ed autri tali,
Chi di lussu, e superbia fannu fidi;
L’autra li gran Taleti, e l’immortali
Pitagori, e un Democritu, chi ridi,
Un Socrati, un Esopu, ed ora accanza
Forsi lu locu ’ntra chisti un Sanciu Panza.
10
     Aveva avutu tanti lezioni
Sanciu ’mmenzu li rocchi, e li vadduni
Di stravaganzi uniti a cosi boni,
Chi ’mbugghiannu cci jia lu so patruni:
Giacchì si sa abbastanza, e si supponi,
Chi l’Eroi avia ’ntesta un zibalduni
Di materii sconnessi, e disparati,
Senz’ordini, nè metodu accuzzati.
11
     Sanciu chi avia l’occhiali suprafinu,
Jia cu l’esperienza confruntannu
Ddi cosi, chi suleva di cuntinu
Pri la via lu patruni iri cuntannu;
E chiddi, chi ’un riggíanu a lu burinu,
A pocu a pocu li vinia scartannu;
E si tineva chiddi sulamenti,
Di cui nni avia li provi cchiù evidenti.