Cantu settimu

../6 ../8 IncludiIntestazione 7 marzo 2023 75% Da definire

6 8
[p. 256 modifica]

CANTU SETTIMU


ARGUMENTU

     Dintra la gula di la gran balena
Don Chisciotti si azzanna e testa, e spata;
Sanciu lu cridi mortu, e cu gran pena
S’imbarca, e junci a ’na spiaggia abitata;
Lu pasturi si spusa: e nova scena
L’Accidenti ci appresta e assai chiù grata;
Sanciu profitta d’ogni circustanza,
Ed è apprisu pri un omu d’impurtanza.
1
     L’unna era in calma; e l’ali soi lu ventu
Moviri nun ardía, quasi ammirannu
L’audaci, e impareggiabili ardimentu
Di l’emulu invittissimu d’Orlannu;
Chi, preparatu già a lu gran cimentu,
Vinía supra la varca, minacciannu
In modu tali, da fari trimari
Li cchiù robusti scogghi di lu mari.
2
     Comu infausta cometa lampiava
D’una pallida luci la sua spata,
Lu celu a la sua vista s’annigghiava;
E l’aria cumparía trista e turbata;
Iddu almenu accussì s’immagginanava)
Cu la sinistra poi tinía ’mpugnata
La stanga, o sia lu rimu, appuntu chiddu,
Chi sérviri duviacci pri puntiddu.
3
     Cussì è fama, ch’in Nubbia o ’ntra l’Egittu
Dda di lu Nilu a la fecunda ripa,
Un lignu a li dui estremi acutu, e drittu
La timiraria genti impugna, e stipa;
Veni lu cuncutrigghiu, ed è trafittu,
Poichì dintra la gula si cci ’ntipa
Lu vrazzu cu dda sticca rivutata,
Chi cci teni la vucca scancarata.
4
     Tali lu nostru Eroi cu gran distrizza
Sáuta; e nell’attu stissu pri traversu
Lu menzu rimu ’ntra la grutta appizza,
Senza lu quali si chiancía pri persu:
Poi, tuttu accisu di fururi, e stizza,
Gira la spata pri drittu, e riversu;
’Mpignatu di tagghiari a tutta lena
Li visceri, e lu cori a la balena.
5
     Accussì, quannu dintra a ’na citati
Trasi d’assaltu lu nimicu campu,
Scurrinu comu tigri li sultati,
Purtannu in manu lu tronu, e lu lampu;
Cadinu li gran turri sdirrupati;
Nè li chiesi sù cchiù ripari, e scampu;
Dda spira un vecchiu, cca ’na picciutedda
Va strascinannu a terra li vudedda.
6
     Sarría statu l’Eroi suldatu, e tigri,
Dintra dda gula, si nun era grutta,
Ma li petri a sotari eranu pigri,
E appena alcuna è scardiata, e rutta;
’Ntra ddi crafocchi tortuusi, e nigri
Ficca la spata, e a furia cci l’ammutta:
Ma pirchì trova rocchi e ciachi veri,
Ci arrisáuta la spata, e va ’nnarreri.
7
     È già torta, azzannata, e senza punta,
Ed è arrivitticatu lu so tagghiu,
Nè ’ntra la grutta ancora si cci cunta
Nuddu novu pirtusu, o novu ’ntagghiu,
La menti di l’Eroi quasi era junta
A ravvidirsi di l’enormi sbagghiu,
Quannu s’adduna, chi, distanti un spangu,
Cc’era pri terra un viólu di sangu.
8
     Si nni applaudi, nni godi, e nni fa festa,
E contra li soi dubii decidi:
Chi chidda sia ’na bestia manifesta,
Giacchì lu sangu so nni facía fidi.
Minnali di chi godi? la sua testa
Manna tuttu stu sangu, e ’un si nni avvidi;
Li soi proprii pazzii la testa scutta,
Cun mercu chi si fici ’ntra la grutta.
9
     Nun ’ntisi a sangu caudu lu duluri,
E nu lu senti ancora, pirchì dura
Lu primu motu in iddu, e lu fururi;
Ma cu lu sangu perdi la calura,
Già manca ’ntra lu vrazzu lu viguri,
E la luci di l’occhi si cci oscura,
Già vacilla, già cadi, e lentu lentu
Duna sticcati inutili, e a paventu.

[p. 257 modifica]

10
     Eccu chi vintu già da la stracchizza
Unita a lu gran sangu, ch’avía persu,
Si ridussi a ’na tali debolizza,
Chi cadía tramurtutu a lu riversu.
Sanciu intantu cu summa placidizza
Cogghi pateddi, in strani dubii immersu
E dici: sia balena, è sempri beni,
Quann’idda nni alimenta, e nni susteni.
11
     Quannu è chistu ci accordu a lu patruni,
Chi anchi l’Europa, l’Africa, e lu munnu
Sïanu tutti mostri, e bistiuni
’Ntra l’acqua, chi cci gira sempri ’ntunnu;
Quannu nun fannu mali a li pirsuni,
Quannu sù sodi, e ’un si nni vannu a funnu,
Quannu nni sumministranu alimenti,
Ch’importa si sù mostri o continenti?
12
     Cussì dici a se stissu; e affaccia poi
Supra lu scogghiu... oimè! quali surprisa!
Vidi la varca senza di l’Eroi,
Libera ’mmenzu l’unni, e cchiù suspisa;
L’oricchi affila, e stanca l’occhi soi,
Pri sintiri, o vidiri; nè la ’ntisa,
Nè la sua vista cci offrinu autru oggettu,
Chi un gran silenziu, e un mari chiaru e nettu.
13
     Si duna un pugnu in facci: a vinni l’ura
Dissi, muriu, muriu cui nn’appi uguali!
Cci l’avia ’nduvinatu sta vintura;
Muriu l’Eroi, e morsi tali quali!
Nun nni pò fari cchiù matri natura;
Mort’iddu, si pirdiu l’originali,
Lu veru Eroi di storii, e di romanzi
’Ntra lu ciuri muriu di li so’ avanzi.
14
     Cussì parra: e pirchì lu vulia beni,
Cci pagava di lagrimi un tributu;
Poi versu lu pasturi si nni veni,
Circannu d’iddu cunsigghiu, ed ajutu;
Lu quali spettaturi di sti sceni,
Sintia, guardava a tutti, e stava mutu,
Pirchì era ammaraggiatu immenzu a tanti
Oggetti tutti novi, e stravaganti.
15
     Ma Sanciu si cci accosta, e lu frastorna,
Dicennu àju mancatu, perdonati,
Pri li tanti ’mmarazzi ’ntra li corna;
M’àju scurdatu, a vostra Maistati,
Per autru vui sapiti, ’ntra sti jorna
Quantu scanti, e disgrazii cci sù stati;
Finalmenti ristavi spatrunatu,
Poviru, visitusu e distirratu.
16
     Bona-memoria di lu miu patruni
M’avia promissu un’isula in vivenza;
Perciò prima di móriri a natuni,
Pinsau di disculparsi la cuscenza,
M’à lassatu stu scogghiu, e stu ruccuni,
Chi di un’isula fà la quint’essenza;
La quali tantu commodu concedi,
Ca si mi curcu, affaccianu li pedi.
17
     Cu’ sà quantu cci sù, chi comu mia,
Squagghianu comu cira, addisiannu
Chiddu chi poi cc’è pesti, ed agunia
Da l’istanti medesimu chi l’ánnu!
Cussì lu bonu Sanciu riflittia;
A lu cumpagnu poi vinni cuntannu
Parti di la sua storia, e chiddu poi
A Sanciu raccuntau li casi soi.
18
     Sanciu allucchíu, e in séntiri dda storia,
Dissi: bisogna chi ’ntra l’occhi proprii
Lu patruni cci avia, bona memoria,
Dui perfetti, e sollenni microscopii,
Cci parevanu tempii di la gloria
Li casalini tutti sporchi, e improprii;
Li pastureddi re, l’umbri giganti,
Scogghi baleni, e scecchi negromanti.
19
     Dissi lu pastureddu: ora pinsamu
Un pocu a casi nostri, nun vurria
Chi nni scurassi ccà, mentri parramu.
Rispusi Sanciu: accussì pari a mia,
Ma la varca ’un è arrassu, speculamu
Un modu di tirarla cchiù a sta via;
Ed eccu l’unu, e l’autru s’applicaru
A circari lu modu, e lu truvaru.
20
     Di diversi taccagghi gruppa gruppa
Cuncirtaru ’na corda, li cui punti
Una sta ’mmanu, e all’autra si cci aggruppa
Una petra ben grossa, e insemi junti,
Di la varca la scagghianu a la puppa;
Chi a ddu pisu si ferma, e in tutti cunti
Già si senti custritta ad obbediri
A la forza di l’autri, e a lu vuliri.
21
     Accustata la varca a ddi ruccuna,
Stavanu l’unu, e l’autru titubanti,
A darisi in balía di la furtuna;
Poi vistu, chi lu mari era custanti,
E l’unna versu terra si abbanduna,
Tutti dui risoluti, vennu avanti;
Ci traséru ’ntra un sáutu, e Sanciu ’ntona:
Lu celu amicu, nni la manni bona.
22
     Ma comu fari, acciò la varca scurra,
Quannu nun ánnu rimi, e mancu vila?
Sanciu pinsannu un pocu: si succurra,
Dissi, cu sti mei cáusi di tila;
’Aju ancora un jippuni senza ’nfurra,
Ma timu, ca lu ventu si cci ’nfila,
E di trásiri, e nesciri è patruni,
Pirchì è chinu di vadi, e di sfarduni.
23
     Da lu so latu lu pasturi ancora
Cc’impiegau lu cappottu, e la casacca;
Li quali tutti poi si esponnu fora;
E l’unu e l’autru ’nzemmula s’attacca;
Fannu ’na tenna, chi capaci fora
Di mettirsi pri vila a ’na pulacca,
Multu cchiù chi scannía la causa bianca,
Comu si fussi ’na bannera franca.

[p. 258 modifica]

24
     Un pezzu d’asta forma lu trinchettu,
L’árvulu di maístra però manca;
A st’importanti imprisa veni elettu
Sanciu, chi stenni già la manu manca;
Teni alzata la vila in situ rettu,
Cu l’autra cala la cammisa all’anca;
Ch’impiegati li causi pri banneri,
Ci ’mpuppava lu ventu pri darreri.
25
     Pirchì arrivassi sanu e salvu, ’un cura,
Ch’avissi rifriddatusi li chiappi;
Lu so cumpagnu vista sta figura,
Nun pò impediri, chi lu risu ’un scappi,
Fratantu cu diversa positura
Teni spalmati ancora li soi drappi,
Pri cogghiri lu ventu, e farli unciari,
E putiri la varca caminari.
26
     La quali, ancorchì lenta, puru á fattu
Lu so caminu cu lu ventu friscu;
Già distanti si trovanu gran trattu
Da lu scogghiu lasciatusi di friscu;
Sanciu già si sinteva un pocu attrattu,
Tantu in iddu avía opratu l’arrifriscu;
E o sia lu motu, o sia lu vrazzu all’aria,
È ammaraggiatu, e la testa ci sbaria.
27
     L’arvulu di la maístra già vacilla,
E lu trinchettu minaccia ruina;
’Mmatula grida lu pasturi, e strilla,
Sanciu ’un senti cchiù liggi, e disciplina,
Jetta un suspiru, chi ’ntra l’aria trilla;
Tutta la ventri già si cci arrimina,
Poi cadi, e in cadir’iddu, eccu ridutta
La varca nuda, e disarmata tutta.
28
     Cussì succedi, quannu un picciutteddu
Fabbrica cu li carti, o li tarocchi,
Un sparmatu, e magnificu casteddu
Cu l’archi laterali, e cu li rocchi,
Ch’in mittirici l’ultimu cappeddu,
O cci trema la manu, o chi lu tocchi
Lu sulu ciatu, cadi in un momentu
L’opra chi cci custau sì lungu stentu;
29
     Tali a funnu caderu e vili, e antinni,
Cioè jippuni, e cáusi di tila;
Lu vrazzu nò, chi Sanciu si lu tinni
Per usu propriu, ma lasciau la vila:
Accussì duci duci sì nni scinni
’Nfunnu la varcuzza, e si cci ’nfila,
Pirchì cci pari lu celu un cintimulu,
E la testa cci gira, comu animulu.
30
     Stari nun vonnu cchiù ’ntra lu so locu
Li visceri, e si affrettanu a scappari,
E stizzati rigettanu ogni pocu
Tuttu chiddu, chi ponnu rigettari;
Comu quannu si appiccica lu focu
Dintra ’na casa granni a tri sulari,
Chi pri li porti, e pri li cuvirtizzi
Nescinu a furia robbi abbruscatizzi.
31
     Lu pasturi fratantu và salvannu
Da lu naufragiu cáusi, e jippuni;
Poi li và da se sulu situannu
Parti a la puppa, parti a lu timuni,
Parti a li lati li veni adattannu
Cu nassi, chi truvau misi a ’na gnuni,
Usa l’industria sua particulari,
Chi supra Sanciu ’un cci pò cchiù cuntari.
32
     Eccu junta la varca unni arrivaru
L’amata spiaggia a vidiri d’impressu;
Si cci presenta avanti l’occhi un scaru,
Protettu da un gran váusu, chi cc’è appressu;
’Na turri è supra, di cui, quannu è chiaru
Lu mari, mustra in funnu lu riflessu;
E sedi ’mpizzu di ddi rocchi duri
Qualchi pacinziusu piscaturi.
33
     ’Ncostu la turri è un chianu, unni cci pasci
Un asinu a li pedi ’mpasturatu;
Cordi di spartu stisi lasci fasci
Penninu a mari, e dda cc’è arrimurchiatu
Un lanteddu cu li vili vasci,
E un marinaru menzu sgammittatu
Metti un pedi tra un scogghiu, e l’autru a moddu
E veni a terra cu li rimi ’ncoddu.
34
     Si vidianu li casi in cchiù distanza
’Ngastati ’ntra li rocchi, e ’ntra li grutti
Cu li pezzi di mura a la mancanza,
E a lu riparu di li vausi rutti;
Lu mari nata dintra cu baldanza,
Nè mancu lassiría li casi asciutti,
Si ’un cci facissi muru e bastiuni
L’arca e la rina misa a munsidduni.
35
     Multi schifazzi, e varchi di piscari
Stavanu all’acqua, o a siccu ritirati;
Autri li vili mettinu a calari,
Pri cuncirtarli a tetti, ed a pinnati;
Cca sgammittati multi marinari
Ammuttanu la varca, autri calati
Sarcinu riti, autru li stenni, e curca
Supra li rimi cuncirtati a furca.
36
     Cussì tuttu ddu traficu, ddi genti,
Ddi grutti, ddi capanni, e cosi tali
Fannu vidíri a tutti chiaramenti,
Chi chiddu è un rozzu, e simplici casali.
Lu nostru pastureddu allegramenti
Trasi dintra lu scaru tali quali;
E la sua nova navigazioni
Tira di tutti l’ammirazioni.
37
     Si sparsi la notizia in un istanti,
Essennu lu casali assai restrittu:
Chi una varcuzza disarmata, erranti,
Purtava un omu pallidu, ed afflittu;
Cursiru quasi tutti l’abitanti,
E a cui nun fu prisenti, cci fu dittu;
Comu succedi in picciuli paisi,
Chi di un piliddu si nni parra un misi.

[p. 259 modifica]

38
     Cc’era ’ntra l’abitanti di stu locu
Unica figghia di un teneru patri,
’Na giuvina, a cui mortu era di pocu
Lu maritu, e la sua diletta matri,
Stu piscaturi multi voti jocu
Fu di lu mari, poi da l’unni latri
Vinni agghiuttutu; chi la cruda Parca
Cci rivutau c’un turbini la varca.
39
     Un so cumpagnu, scappatu a natuni,
Purtatu avía sta nova aspra, e funesta,
Chi s’era sparsa in tutti li pirsuni;
Sulu a la mogghi di sapirla resta;
Quali da lu silenziu comuni
Nni tira un tristu auguriu, e si stà mesta;
Ma passati cchiù jorna in pena, e stentu,
Crisci la dogghia, e cchiù nun trova abbentu.
40
     Ora sintennu appena ’na parola
Di sta varcuzza, e st’omu, ch’è arrivatu,
Lu cori ’ntra lu pettu cci arrivola,
Cridennulu, chi sia lu spusu amatu;
Nun curri no, precipita, anzi vola;
(Ed o sia chi cci avissi assimigghiatu,
O lu disiu in chiddu cci lu pinci)
Si cci jetta a lu coddu, e si lu strinci.
41
     Lu pasturi, l’astanti, e Sanciu stissu
Allucchéru a sta scena inaspittata;
Lu patri la guardava attentu, e fissu,
Timennu chi sia pazza o stralunata;
Ma quann’idda si avvidi chi ’un è chissu,
Resta comu ’na mármura ’gnilata;
Detti ’nnarreri e l’occhi soi confusi
Di lu so sbagghiu ficiru li scusi.
42
     Sanciu, pirchì era un omu di cuscenza,
Vidennu dda li fimmini arrivati,
Pri onestà, pri crianza, e pri decenza
Li cáusi si ficcau, benchì vagnati;
Poi scinni a terra, e fa ’na riverenza
A tutti ddi persuni radunati;
E cu bon garbu, e cu manera grata
Fici poi ’na bellissima parrata.
43
     Pruvannu cu ragiuni assai putenti,
Chi la malizia in nui fa li peccati;
E chi quannu si sbagghia pri accidenti,
Senza concursu di la vuluntati,
Passanu pri azioni indifferenti
L’abbrazzi, li carizzi, e li vasati;
E cci cita lu muttu, chi assicura:
Zita vasata nun perdi vintura.
44
     Pertantu all’occhiu purued espurgatu,
Ristava in idda intattu lu so onuri,
Pirchì è chiaru lu sbagghiu, ed è pruvatu;
E lu cunfirma l’onestu russuri;
Doppu di chistu poi s’è dilungatu
A pruvari chi sutta dui figuri
Poveri, smannatizzi, e spiddizzati
Si putía dari onuri ed onestati.
45
     E chistu lu pruvava, esaminannu
Li varii capricci di la sorti:
E cci citau l’esempiu memorannu
Di lu gran Belisariu invittu e forti,
Chi si ridussi cecu, mendicannu
’Mmenzu li strati, e darreri li porti,
E cci citau dionisiu, chi regnanti
Prima fu vistu, e doppu fu pedanti.
46
     Cussì Sanciu a ddi genti cci pruvava
Cu li fatti, l’esempii, e li ragiuni,
Chi la fortuna spissu sbariava,
E chi lu munnu lu riggia a tantuni;
Ma di tutti sti fatti chi citava,
Dava sempri lu láusu a lu patruni;
L’attrattu, dici, è di la sua putia,
Autru nun cc’è di miu, chi la mastria.
47
     Anzi contra di l’usu, e costumanza
Di li frusteri, e li viaggiaturi,
Chi si dannu pri genti d’importanza,
Dissi: eu fu’ servu, e chistu fu patruni;
L’unicu beni, ch’in terra mi avanza,
È un pezzu di bon-cori, un veru onuri;
E chisti suli, a miu pariri, sunnu
La prima nobiltati di lu munnu.
48
     È veru ca sù zoppu, e senza nasu,
Poviru servu, e tuttu spiddizzatu;
Ma cci fu Esopu ’ntra lu stissu casu,
Schiavu pizzenti, e forsi cchiù sminnatu;
Cu tuttu chissu ognunu è persuasu,
Chi un filosofu eguali nun cc’è statu;
L’autri sù tutti chiácchiari, e palori,
Chistu alletta, struisci, e va a lu cori.
49
     Ddi filosofi, comu li cicali,
A cui la sula chiácchiara cci basta,
’Mparavi a spisi proprii, ca sù armali;
E chisti ’ntra lu munnu sù a catasta.
Filosofu è cui soffri e beni e mali;
Cunsigghia, e metti li soi manu in pasta,
Umili, gratu, e da lu cantu sò
Utili all’autri, almenu quantu pò.
50
     Chisti e multi autri cosi di rimarcu
Perorau Sanciu Panza, e avirria dittu
Un pocu cchiù, si ’un fussi smuntu, e zarcu
E cadenti di fami, e di pitittu.
Tutti li genti cu li gigghia ad arcu
Stéttiru un pezzu a conemplarlu fittu;
Poi guardaru pri sentirni lu saggiu,
Chiddu, ch’era lu gnuri a lu villaggiu.
51
     Sia statu lu so meritu, o la sorti,
Sanciu incantau lu gnuri a dda parrata,
Lu quali dissi: bravu, in vuci forti,
E lu dignau di una benigna ucchiata;
L’autri sintennu ad iddu, cu trasporti
Lu trattanu d’amicu, e cammarata;
Cui lu saluta, cu’ l’abbrazza e vasa,
E cui si affudda per avirlu in casa.

[p. 260 modifica]

52
     Cchiù d’ogni autru pr’avirlu facía istanza
Lu patri di la vidua, dicennu:
Chi stanti la funesta circustanza
Di lu mortu, chi stavanu chiancennu,
Cu lu garbu di chistu avia spiranza,
Chi lu duluri jissi rimittennu:
Ognunu stimau giusta sta ragiuni,
E si dicisi pri voti comuni.
53
     Pertantu Sanciu cu lu so pasturi
S’incamminau versu la capanna,
Duvi lu vecchiu cu sinceru amuri
L’accolsi, e li trattau di meli, e manna;
Già manca ’ntra li facci lu palluri,
Chi lu bonu alimentu nni lu manna;
E Sanciu, ancorchì zoppu e mostruusu,
Addiventa cchiù allegru e spiritusu.
54
     Ma lu psturi a cui rideva in frunti
Lu vagu aprili di li soi vird’anni,
Senti li novi forzi, e insemi junti
Li novi ciammi, chi pri l’occhi spanni;
La vidua intantu trova in multi punti
Già minurata la sua pena granni;
Si chiddu si riscalda, chista adduma:
Viduva è mecciu astutatu chi fuma.
55
     Ma l’invidia, chi in tali circustanzi
Soli pigghiari l’abiti, e lu velu,
(Nun già poi li discreti costumanzi)
Di l’innuccenti, virtuusu zelu,
Rispigghiau li vicini, e fici istanzi,
(Ma sempri a nomu, e parti di lu celu)
Pri frasturnari sta nova amicizia,
Comu oggettu di scannalu, emalizia.
56
     Eccu accumenza un murmuru segretu,
Comu lu vinticeddu ’ntra li fraschi;
Poi crisci, si fa granni, ed indiscretu,
Comu ventu, chi apporta li burraschi;
Già lu senti lu patri, e già inquietu
Prova a lu cori aspri amarizzi e baschi,
E torna in casa torbidu, e abbattutu,
Da diversi pinseri cummattutu.
57
     La figghia, Sanciu Panza, e lu pasturi
Di la mestizia sua sentinu affannu;
E tutti mossi da sinceru amuri,
Cercanu mezzi a jirlu ralligrannu;
Ma comu mitigari lu duluri,
Quannu appuntu la causa nu la sannu?
Iddu penza, poi s’alza, ed in distanza
Si ritira in segretu a Sanciu Panza.
58
     Ed ad iddu cunau l’amari guai,
Dicennu: a gran ragiuni oggi mi lagnu;
’Aju ’na sula figghia, e l’amu assai,
Pri amuri so scurdavi ogni guadagnu;
Avía campi, avía vacchi, e li lassai,
Pirchì si scelsi pri spusu, e cumpagnu
Un giuvinottu ad idda multu caru,
Ma pri sua gran disgrazia marinaru.
59
     Doppu di la sua perdita ristannu
Afflitti, e scunsulati tutti dui,
Critti scioccu, chi fui! chi tantu affannu
Putivu in parti mitigari vui,
Ma trovu ora cchiù granni, oimè! lu dannu
Di quantu la mia prima pena fui;
Chi cu avirvi accugghiuttu ’ntra stu locu,
Jeu stissu in casa mia purtai lu focu.
60
     E accussì sicutatu, sempri chiancennu,
A diri tuttu chiddu, ch’avía ’ntisu;
Sanciu si dispiacíu ben conoscennu,
Quant’eranu sti lagrimi di pisu;
Poi dissi: o bon’amicu, eu già comprennu
In chi angustia pri nui tu ti sì misu,
Forsi è impostura, e forsi la distingui;
Ma poi cui frena tanti mali lingui?
61
     Jeu lu cunfessu, chi un fattu di chissi
(Parrannu già pri linia di munnu)
È megghiu, chi sia veru, e ’un si sapissi,
Chi fáusu, dirlu veru chiattu, e tunnu,
Non ostanti chi voi, chi ti dicissi?
Jeu di sti cosi nun mi nni cunfunnu;
E multu menu quannu sacciu, e sentu,
Chi pri la chiaga si attrova l’unguentu.
62
     Si s’amanu da veru st’infelici
Si ti piaci lu giuvini, e ti è accettu,
Spusannuli, sarrevanu felici,
E cripiria l’invidia di dispettu;
Per autru stu partitu nun ti sdici,
È comu tia pasturi, á un cori rettu,
E turnannu a li vacchi, e a li jinizzi,
Sarrà lu to vastuni a li vicchizzi.
63
     Chisti ragiuni, ed autri cchiù efficaci,
Ditti da Sanciu cu cori sinceru,
Appocu appocu la calma e la paci
A lu bon vecchiu cci restitueru;
Imeneu già prepara la sua faci;
Ed iddu stissu, fattu missaggeru,
Va da l’amanti, e dda truvau l’Amuri
Impazienti, chi cuntava l’uri.
64
     Cussì si celebrau sollennementi
Lu sponsaliziu di sti ’nnamurati;
Cuncursiru l’amici, e li parenti,
Li vicini, e tanti autri cummitati;
Ma Sanciu Panza vosi espressamenti,
Chi a lu zitaggiu fussiru chiamati
Tutti li mali-lingui invidiusi,
E li ringrazia a nnomu di li spusi.
65
     E ’ntra lu pranzu c’un gottu a li manu
Un brinnisi ’ntunatu, dicennu: e viva
Cui fici a sti dui spusi lu mizzanu
Cu l’invidia, e la sua lingua cattiva;
Senz’iddi si avirria spiratu invanu
Una sorti accussì leta e giuliva;
Brucia lu focu, ed è perniciusu,
Ma l’omu saggiu sapi farinn’usu.

[p. 261 modifica]

66
     Tutti applauderu a Sanciu, replicannu:
E viva, e viva; li nimici ancora
(Non ostani chi stavanu crepannu)
Mustraru gioja di la vucca ’nfora,
Ed a diri si javanu sforzannu:
Viva li spusi, chi l’invidia mora.
Cussì da tutti si fa festa e gala,
Si mancia, vivi, abballa, ridi e sciala.
67
     Anzi è fama, chi Sanciu allegru e vivu
Abballau ’na capona, pirchì penza
Di filosofu avirinni lu civu,
E no la gravità di l’apparenza;
’Ntra se dicía: per ora mi ricivu
Stu bonu, chi la sorti mi dispenza;
Lu spiritu accussì pigghia viguri,
E reggi megghiu a li disavventuri.
68
     Stanchi poi di ballari, fannu posa;
E pri rumpiri un pocu, e variari,
Invitanu a cantari qualchi cosa
Un giuvinottu, chi vinia d’arari;
Chistu era amanti di ’na certa Rosa,
Chi lu faceva sempri dispirari;
Si la guarda sutt’occhiu, ed accumincia
Cu l’occhi accisi, e la birritta sguincia:
69
     Stava grossu, e pisava tanti rotula,
Ora sù siccu, e capu ’ntra ’na scatula,
La carni supra l’ossu mi la cotula
L’amuri, chi eu portu a ’na curatula;
La latra mariola si nni scotula,
Ed eu, l’amaru mia, mi ammazzu ’mmatula,
E squagghiu, e scunchiu, e lu pedi s’agghiommara
Quannu caminu appressu di la vommara.
70
     La curatula bedda, pri cui smaniu,
Chidda chi ávi di mia lu predominiu,
Punci comu ’na macchia di piraniu,
Ed apporta la frevi, e lu sdilliniu;
Un vermi mi ficcau dintra lu craniu,
Pri cui mi criju juntu all’esterminiu;
Ma oimè! ch’è dura peju di lu ruvulu,
Ed eu nni abbampu, comu cusunuvulu!
71
     ’Avi li labbra russi, comu frauli,
L’occhi mudesti, la facci piacevuli;
Cci ávi a lu pettu dui trunza di cauli,
E li manuzzi fini comu nevuli;
Li capiddi a culuri di li ciauli,
Chi penninu a li lati comu preuli;
E insumma è tanta bedda e tanta ’nnúccara
Chi a lu sulu pinsaricci m’inzúccara.
72
     La festa è ’na musía propria propria;
Quannu si vesti pigghia un gran risautu;
Di zagareddi nni ávi ’na gran copia;
La scarpa linna cu li ligneddu autu;
Zoccu si metti metti si cci appropria;
Poi la vucidda ’ntona, comu un flautu;
E camina ’nnurmera cu tant’aria,
Chi di li cori fa ’na luminaria.
73
     Cu scusa d’accataricci ova caudi,
Cci jivi un jornu carricu di caccami,
E dissi: gioja mia, para li faudi;
Sù lu scavuzzu to; veni ed attaccami;
Chi chiaga fannu st’occhi toi rifaudi;
Si nu lu sai, pigghia un cuteddu e spaccami
Apri stu cori, ch’eu ti nni ringraziu,
Quann’è pri manu toi eu moru saziu.
74
     Ssu to fadali è ’na carta di scriviri,
E lu jippuni fa li petri smoviri;
Oh chi m’avissi in grazia a riciviri;
Oh ti putissi, bedda mia, commoviri;
Ma nun diri: di st’acqua ’un vogghiu viviri;
Pirchì áju vistu a menza stati chioviri;
Ed eu nun sugnu lu pintu avirseriu;
E cchiù tinti di mia cci nn’è un straveriu.
75
     Si li mei causi sù frínnuli frínnuli
Fu chi acchianavi a un arvulu di ménnuli;
Li portu a la citati, e di poi vinnuli,
Pri fariti a l’oricchi li dui pennuli;
Ma tu mi duni in canciu amari pinnuli;
Mi tagghi in pezzi comu petrafennuli;
Nè giuvanu cu tia suspiri trivuli,
Chi a lu versu, chi viju, ’un sì cucivuli.
76
     ’Aju a fari pri tia qualchi spropositu,
Cussì mi dici lu miu ciricocculu;
Nè parru a casu, nè fora propositu,
Ca ti penni lu nasu pri un biddocculu;
Scummettu un occhiu, e cca ti lu depositu,
Si ’un mi lu ’mpastu sutta com’un gnocculu,
Com’ora agguantu, nun sbattu, nè pípitu,
Ma si tu nun ripari mi pricipitu.
77
     Ddocu arrivatu la birritta ’ncarca,
E si la cala pri sina ’ntra l’occhiu;
La picciuttedda si fa russa e zarca,
E a la vicina tocca lu dinocchiu,
Chi comprisi la data, ed a la varca
Cci sbutau lu timuni; da un crafocchiu
Nesci un gran ciascu, e poi gridau giuliva
Nun è tempu di coluri, si viva.
78
     Vistu lu so triunfu l’Accidenti,
Benchì si trova faticatu e straccu,
S’asciuca li suduri e prestamenti
A lu celu passau quasi ’ntra un sbraccu;
E porta la notizia risulenti
A lu dilettu ammarata Baccu,
Dicennu: pri lu to raccumannatu
Già sì sirvutu, l’áju situatu.