52
Cchiù d’ogni autru pr’avirlu facía istanza
Lu patri di la vidua, dicennu:
Chi stanti la funesta circustanza
Di lu mortu, chi stavanu chiancennu,
Cu lu garbu di chistu avia spiranza,
Chi lu duluri jissi rimittennu:
Ognunu stimau giusta sta ragiuni,
E si dicisi pri voti comuni. 53
Pertantu Sanciu cu lu so pasturi
S’incamminau versu la capanna,
Duvi lu vecchiu cu sinceru amuri
L’accolsi, e li trattau di meli, e manna;
Già manca ’ntra li facci lu palluri,
Chi lu bonu alimentu nni lu manna;
E Sanciu, ancorchì zoppu e mostruusu,
Addiventa cchiù allegru e spiritusu. 54
Ma lu psturi a cui rideva in frunti
Lu vagu aprili di li soi vird’anni,
Senti li novi forzi, e insemi junti
Li novi ciammi, chi pri l’occhi spanni;
La vidua intantu trova in multi punti
Già minurata la sua pena granni;
Si chiddu si riscalda, chista adduma:
Viduva è mecciu astutatu chi fuma. 55
Ma l’invidia, chi in tali circustanzi
Soli pigghiari l’abiti, e lu velu,
(Nun già poi li discreti costumanzi)
Di l’innuccenti, virtuusu zelu,
Rispigghiau li vicini, e fici istanzi,
(Ma sempri a nomu, e parti di lu celu)
Pri frasturnari sta nova amicizia,
Comu oggettu di scannalu, emalizia. 56
Eccu accumenza un murmuru segretu,
Comu lu vinticeddu ’ntra li fraschi;
Poi crisci, si fa granni, ed indiscretu,
Comu ventu, chi apporta li burraschi;
Già lu senti lu patri, e già inquietu
Prova a lu cori aspri amarizzi e baschi,
E torna in casa torbidu, e abbattutu,
Da diversi pinseri cummattutu. 57
La figghia, Sanciu Panza, e lu pasturi
Di la mestizia sua sentinu affannu;
E tutti mossi da sinceru amuri,
Cercanu mezzi a jirlu ralligrannu;
Ma comu mitigari lu duluri,
Quannu appuntu la causa nu la sannu?
Iddu penza, poi s’alza, ed in distanza
Si ritira in segretu a Sanciu Panza. 58
Ed ad iddu cunau l’amari guai,
Dicennu: a gran ragiuni oggi mi lagnu;
’Aju ’na sula figghia, e l’amu assai,
Pri amuri so scurdavi ogni guadagnu;
Avía campi, avía vacchi, e li lassai,
Pirchì si scelsi pri spusu, e cumpagnu
Un giuvinottu ad idda multu caru,
Ma pri sua gran disgrazia marinaru. 59
Doppu di la sua perdita ristannu
Afflitti, e scunsulati tutti dui,
Critti scioccu, chi fui! chi tantu affannu
Putivu in parti mitigari vui,
Ma trovu ora cchiù granni, oimè! lu dannu
Di quantu la mia prima pena fui;
Chi cu avirvi accugghiuttu ’ntra stu locu,
Jeu stissu in casa mia purtai lu focu. 60
E accussì sicutatu, sempri chiancennu,
A diri tuttu chiddu, ch’avía ’ntisu;
Sanciu si dispiacíu ben conoscennu,
Quant’eranu sti lagrimi di pisu;
Poi dissi: o bon’amicu, eu già comprennu
In chi angustia pri nui tu ti sì misu,
Forsi è impostura, e forsi la distingui;
Ma poi cui frena tanti mali lingui? 61
Jeu lu cunfessu, chi un fattu di chissi
(Parrannu già pri linia di munnu)
È megghiu, chi sia veru, e ’un si sapissi,
Chi fáusu, dirlu veru chiattu, e tunnu,
Non ostanti chi voi, chi ti dicissi?
Jeu di sti cosi nun mi nni cunfunnu;
E multu menu quannu sacciu, e sentu,
Chi pri la chiaga si attrova l’unguentu. 62
Si s’amanu da veru st’infelici
Si ti piaci lu giuvini, e ti è accettu,
Spusannuli, sarrevanu felici,
E cripiria l’invidia di dispettu;
Per autru stu partitu nun ti sdici,
È comu tia pasturi, á un cori rettu,
E turnannu a li vacchi, e a li jinizzi,
Sarrà lu to vastuni a li vicchizzi. 63
Chisti ragiuni, ed autri cchiù efficaci,
Ditti da Sanciu cu cori sinceru,
Appocu appocu la calma e la paci
A lu bon vecchiu cci restitueru;
Imeneu già prepara la sua faci;
Ed iddu stissu, fattu missaggeru,
Va da l’amanti, e dda truvau l’Amuri
Impazienti, chi cuntava l’uri. 64
Cussì si celebrau sollennementi
Lu sponsaliziu di sti ’nnamurati;
Cuncursiru l’amici, e li parenti,
Li vicini, e tanti autri cummitati;
Ma Sanciu Panza vosi espressamenti,
Chi a lu zitaggiu fussiru chiamati
Tutti li mali-lingui invidiusi,
E li ringrazia a nnomu di li spusi. 65
E ’ntra lu pranzu c’un gottu a li manu
Un brinnisi ’ntunatu, dicennu: e viva
Cui fici a sti dui spusi lu mizzanu
Cu l’invidia, e la sua lingua cattiva;
Senz’iddi si avirria spiratu invanu
Una sorti accussì leta e giuliva;
Brucia lu focu, ed è perniciusu,
Ma l’omu saggiu sapi farinn’usu.