Pagina:Poesie siciliane.pdf/261

495 cantu settimu 496

66
     Tutti applauderu a Sanciu, replicannu:
E viva, e viva; li nimici ancora
(Non ostani chi stavanu crepannu)
Mustraru gioja di la vucca ’nfora,
Ed a diri si javanu sforzannu:
Viva li spusi, chi l’invidia mora.
Cussì da tutti si fa festa e gala,
Si mancia, vivi, abballa, ridi e sciala.
67
     Anzi è fama, chi Sanciu allegru e vivu
Abballau ’na capona, pirchì penza
Di filosofu avirinni lu civu,
E no la gravità di l’apparenza;
’Ntra se dicía: per ora mi ricivu
Stu bonu, chi la sorti mi dispenza;
Lu spiritu accussì pigghia viguri,
E reggi megghiu a li disavventuri.
68
     Stanchi poi di ballari, fannu posa;
E pri rumpiri un pocu, e variari,
Invitanu a cantari qualchi cosa
Un giuvinottu, chi vinia d’arari;
Chistu era amanti di ’na certa Rosa,
Chi lu faceva sempri dispirari;
Si la guarda sutt’occhiu, ed accumincia
Cu l’occhi accisi, e la birritta sguincia:
69
     Stava grossu, e pisava tanti rotula,
Ora sù siccu, e capu ’ntra ’na scatula,
La carni supra l’ossu mi la cotula
L’amuri, chi eu portu a ’na curatula;
La latra mariola si nni scotula,
Ed eu, l’amaru mia, mi ammazzu ’mmatula,
E squagghiu, e scunchiu, e lu pedi s’agghiommara
Quannu caminu appressu di la vommara.
70
     La curatula bedda, pri cui smaniu,
Chidda chi ávi di mia lu predominiu,
Punci comu ’na macchia di piraniu,
Ed apporta la frevi, e lu sdilliniu;
Un vermi mi ficcau dintra lu craniu,
Pri cui mi criju juntu all’esterminiu;
Ma oimè! ch’è dura peju di lu ruvulu,
Ed eu nni abbampu, comu cusunuvulu!
71
     ’Avi li labbra russi, comu frauli,
L’occhi mudesti, la facci piacevuli;
Cci ávi a lu pettu dui trunza di cauli,
E li manuzzi fini comu nevuli;
Li capiddi a culuri di li ciauli,
Chi penninu a li lati comu preuli;
E insumma è tanta bedda e tanta ’nnúccara
Chi a lu sulu pinsaricci m’inzúccara.
72
     La festa è ’na musía propria propria;
Quannu si vesti pigghia un gran risautu;
Di zagareddi nni ávi ’na gran copia;
La scarpa linna cu li ligneddu autu;
Zoccu si metti metti si cci appropria;
Poi la vucidda ’ntona, comu un flautu;
E camina ’nnurmera cu tant’aria,
Chi di li cori fa ’na luminaria.
73
     Cu scusa d’accataricci ova caudi,
Cci jivi un jornu carricu di caccami,
E dissi: gioja mia, para li faudi;
Sù lu scavuzzu to; veni ed attaccami;
Chi chiaga fannu st’occhi toi rifaudi;
Si nu lu sai, pigghia un cuteddu e spaccami
Apri stu cori, ch’eu ti nni ringraziu,
Quann’è pri manu toi eu moru saziu.
74
     Ssu to fadali è ’na carta di scriviri,
E lu jippuni fa li petri smoviri;
Oh chi m’avissi in grazia a riciviri;
Oh ti putissi, bedda mia, commoviri;
Ma nun diri: di st’acqua ’un vogghiu viviri;
Pirchì áju vistu a menza stati chioviri;
Ed eu nun sugnu lu pintu avirseriu;
E cchiù tinti di mia cci nn’è un straveriu.
75
     Si li mei causi sù frínnuli frínnuli
Fu chi acchianavi a un arvulu di ménnuli;
Li portu a la citati, e di poi vinnuli,
Pri fariti a l’oricchi li dui pennuli;
Ma tu mi duni in canciu amari pinnuli;
Mi tagghi in pezzi comu petrafennuli;
Nè giuvanu cu tia suspiri trivuli,
Chi a lu versu, chi viju, ’un sì cucivuli.
76
     ’Aju a fari pri tia qualchi spropositu,
Cussì mi dici lu miu ciricocculu;
Nè parru a casu, nè fora propositu,
Ca ti penni lu nasu pri un biddocculu;
Scummettu un occhiu, e cca ti lu depositu,
Si ’un mi lu ’mpastu sutta com’un gnocculu,
Com’ora agguantu, nun sbattu, nè pípitu,
Ma si tu nun ripari mi pricipitu.
77
     Ddocu arrivatu la birritta ’ncarca,
E si la cala pri sina ’ntra l’occhiu;
La picciuttedda si fa russa e zarca,
E a la vicina tocca lu dinocchiu,
Chi comprisi la data, ed a la varca
Cci sbutau lu timuni; da un crafocchiu
Nesci un gran ciascu, e poi gridau giuliva
Nun è tempu di coluri, si viva.
78
     Vistu lu so triunfu l’Accidenti,
Benchì si trova faticatu e straccu,
S’asciuca li suduri e prestamenti
A lu celu passau quasi ’ntra un sbraccu;
E porta la notizia risulenti
A lu dilettu ammarata Baccu,
Dicennu: pri lu to raccumannatu
Già sì sirvutu, l’áju situatu.