Pagina:Poesie siciliane.pdf/259

491 cantu settimu 492

38
     Cc’era ’ntra l’abitanti di stu locu
Unica figghia di un teneru patri,
’Na giuvina, a cui mortu era di pocu
Lu maritu, e la sua diletta matri,
Stu piscaturi multi voti jocu
Fu di lu mari, poi da l’unni latri
Vinni agghiuttutu; chi la cruda Parca
Cci rivutau c’un turbini la varca.
39
     Un so cumpagnu, scappatu a natuni,
Purtatu avía sta nova aspra, e funesta,
Chi s’era sparsa in tutti li pirsuni;
Sulu a la mogghi di sapirla resta;
Quali da lu silenziu comuni
Nni tira un tristu auguriu, e si stà mesta;
Ma passati cchiù jorna in pena, e stentu,
Crisci la dogghia, e cchiù nun trova abbentu.
40
     Ora sintennu appena ’na parola
Di sta varcuzza, e st’omu, ch’è arrivatu,
Lu cori ’ntra lu pettu cci arrivola,
Cridennulu, chi sia lu spusu amatu;
Nun curri no, precipita, anzi vola;
(Ed o sia chi cci avissi assimigghiatu,
O lu disiu in chiddu cci lu pinci)
Si cci jetta a lu coddu, e si lu strinci.
41
     Lu pasturi, l’astanti, e Sanciu stissu
Allucchéru a sta scena inaspittata;
Lu patri la guardava attentu, e fissu,
Timennu chi sia pazza o stralunata;
Ma quann’idda si avvidi chi ’un è chissu,
Resta comu ’na mármura ’gnilata;
Detti ’nnarreri e l’occhi soi confusi
Di lu so sbagghiu ficiru li scusi.
42
     Sanciu, pirchì era un omu di cuscenza,
Vidennu dda li fimmini arrivati,
Pri onestà, pri crianza, e pri decenza
Li cáusi si ficcau, benchì vagnati;
Poi scinni a terra, e fa ’na riverenza
A tutti ddi persuni radunati;
E cu bon garbu, e cu manera grata
Fici poi ’na bellissima parrata.
43
     Pruvannu cu ragiuni assai putenti,
Chi la malizia in nui fa li peccati;
E chi quannu si sbagghia pri accidenti,
Senza concursu di la vuluntati,
Passanu pri azioni indifferenti
L’abbrazzi, li carizzi, e li vasati;
E cci cita lu muttu, chi assicura:
Zita vasata nun perdi vintura.
44
     Pertantu all’occhiu purued espurgatu,
Ristava in idda intattu lu so onuri,
Pirchì è chiaru lu sbagghiu, ed è pruvatu;
E lu cunfirma l’onestu russuri;
Doppu di chistu poi s’è dilungatu
A pruvari chi sutta dui figuri
Poveri, smannatizzi, e spiddizzati
Si putía dari onuri ed onestati.
45
     E chistu lu pruvava, esaminannu
Li varii capricci di la sorti:
E cci citau l’esempiu memorannu
Di lu gran Belisariu invittu e forti,
Chi si ridussi cecu, mendicannu
’Mmenzu li strati, e darreri li porti,
E cci citau dionisiu, chi regnanti
Prima fu vistu, e doppu fu pedanti.
46
     Cussì Sanciu a ddi genti cci pruvava
Cu li fatti, l’esempii, e li ragiuni,
Chi la fortuna spissu sbariava,
E chi lu munnu lu riggia a tantuni;
Ma di tutti sti fatti chi citava,
Dava sempri lu láusu a lu patruni;
L’attrattu, dici, è di la sua putia,
Autru nun cc’è di miu, chi la mastria.
47
     Anzi contra di l’usu, e costumanza
Di li frusteri, e li viaggiaturi,
Chi si dannu pri genti d’importanza,
Dissi: eu fu’ servu, e chistu fu patruni;
L’unicu beni, ch’in terra mi avanza,
È un pezzu di bon-cori, un veru onuri;
E chisti suli, a miu pariri, sunnu
La prima nobiltati di lu munnu.
48
     È veru ca sù zoppu, e senza nasu,
Poviru servu, e tuttu spiddizzatu;
Ma cci fu Esopu ’ntra lu stissu casu,
Schiavu pizzenti, e forsi cchiù sminnatu;
Cu tuttu chissu ognunu è persuasu,
Chi un filosofu eguali nun cc’è statu;
L’autri sù tutti chiácchiari, e palori,
Chistu alletta, struisci, e va a lu cori.
49
     Ddi filosofi, comu li cicali,
A cui la sula chiácchiara cci basta,
’Mparavi a spisi proprii, ca sù armali;
E chisti ’ntra lu munnu sù a catasta.
Filosofu è cui soffri e beni e mali;
Cunsigghia, e metti li soi manu in pasta,
Umili, gratu, e da lu cantu sò
Utili all’autri, almenu quantu pò.
50
     Chisti e multi autri cosi di rimarcu
Perorau Sanciu Panza, e avirria dittu
Un pocu cchiù, si ’un fussi smuntu, e zarcu
E cadenti di fami, e di pitittu.
Tutti li genti cu li gigghia ad arcu
Stéttiru un pezzu a conemplarlu fittu;
Poi guardaru pri sentirni lu saggiu,
Chiddu, ch’era lu gnuri a lu villaggiu.
51
     Sia statu lu so meritu, o la sorti,
Sanciu incantau lu gnuri a dda parrata,
Lu quali dissi: bravu, in vuci forti,
E lu dignau di una benigna ucchiata;
L’autri sintennu ad iddu, cu trasporti
Lu trattanu d’amicu, e cammarata;
Cui lu saluta, cu’ l’abbrazza e vasa,
E cui si affudda per avirlu in casa.