Pagina:Poesie siciliane.pdf/295

563 la visioni 564

23
     Chista cc’è data tra la circustanza
Chi l’omini di alcuni di nui fannu
A lu munnu onorata rigurdanza
Pri qualchi dittu, o fattu memorannu.
Sta grazia da lu celu mi si accanza
Per opra tua, chi spissu anchi jucannu
Cui leggi la mia storia in poesia
Approva, e cita qualchi specia mia.
24
     Sta grazia, chi eu trovu consolanti,
Mi obliga a tia, mi attacca eternamenti.
Basta, diss’iu, gradisciu, pass’avanti,
Comu muristi? Rispusi: Eccellenti;
Comu in regni corrutti, ed ignoranti,
Mori lu saggiu, e giust’omu saccenti,
Vali a diri: finiu la mia tragedia
Tra guai, vudedda fradici, e inedia.
25
     E sta morti eccellenti tu la chiami?
Sì, rispusi, pirchì fu gloriusa,
E da li duri terrestri legami
Mitigau la ruttura dulurusa.
Si cci pò aviri attaccu cu la fami?
Cu li guai, cu la vita turmintusa?
A chisti tali in odiu di la sorti
Morti cc’è vita, e cc’è la vita morti.
26
     Dunca, ripigghiav’eu, la tua sciagura,
Mortu lu tò patruni, ’un ti lassau?
Anzi mi rispus’iddu, sin d’allura
A mia cu filu duppiu si attaccau,
E sulu nni spartiu la sipultura;
Partennu ’ntra sti sensi mi parrau:
Ora chi fazzu la mia ritirata
Vogghiu essiri da tia ringraziata.
27
     Jeu sù, soggiunsi, accusata da pazza,
Pirchì cumpartu grazj, e favuri,
A li demeritati mala-razza,
Chi fannu a la sua specj disonuri;
E tegnu sempri attaccati li vrazza
A la genti di meritu, e di onuri;
È in parti veru, ma lu pazzu è l’omu,
Chi decidi, nè sà lu chi, nè comu.
28
Nun ti pozzu diri autru e lasciu a tia
Stu casu da decidiri: si centu
Figghi àvi un patri, e sù ’ntra sta jinia
Sciocchie scaltri, gnuranti e di talentu,
Quali ’ntra chisti cchiù riguardiria
Quann’iddu avissi a fari testamentu?
Lu patri per istintu naturali
È sempri patri, ed ama a tutti uguali.
29
     Conusci, chi lu scioccu e l’ignuranti
Da se nun ponnu farisi fortuna,
Perciò a chisti cchiù veni e cchiù cuntanti
S’àvi sennu e giudiziu, cci duna:
S’iddu però voli purtari avanti,
Pri li niputi li boni vuccuna,
Li lascia a un figghiu scaltru chi li guarda,
E l’accrisci liccannusi la sarda.
30
     A lu cuntrariu poi ben conuscennu,
Chi lu giudiziu è cchiù di li dinari
A chiddi figghi di talentu, e sennu
Li lassa da se stissi industriari:
O a jiri di saggizza percurrennu
Li strati non battuti, e sigulari,
Cussì tu conuscisti quali sunnu
Li basi, unni s’aggira oggi lu munnu.
31
     Conoscisti pri mia, chi lu potenti
È l’omu snaturatu, impiu, e crudili;
Conoscisti pri mia, chi li talenti
Pri lu munnu sù l’arti infami e vili;
Conoscisti pri mia, chi sù apparenti
Li beni, in cui fortuna alza li vili;
Pri mia campasti virtuusu e saggiu,
E a l’immortalità farrai passaggiu.
32
     Ma mi dirrai: Dunca lu vulgu tuttu,
Tutti li vacabunni, e spirlacchiuni,
’Annu a l’Elisi lu salvu-conduttu?
Passannu dda pri Socrati, e Platuni?
Mi spiegu: cui a stu statu s’è riduttu
Pirchì fu viziusu, o fu mandruni
Chistu nun trasi tra li pochi e rari,
Ch’eu mettu a la cuppella a depurari.
33
     Accussì dittu, spirìu la furtuna
Pirchì a ddi lochi nun cci àvi ingerenza:
Quannu già l’alma lu corpu abbanduna
Resta scuverta, e a nudu la cuscenza;
E l’idei ’ntra la menti ad una ad una
Leggiri in nui si ponnu di presenza,
E di la verità li rai lucenti
Cci tennu ’ntra un oceanu di cuntenti,
34
     E dimmi, replicai, lu to patruni
Unni fu situatu? Oh! mi rispusi,
Ci foru attacchi ’ntra ddi piluccuni
Di judici tremenni, e rigurusi;
Cci fu cui pri li soi grandi-fudduni,
Tantu a lu munnu celebri e famusi,
Lu vuleva pri sempri cunnannari
Li venti cu ’na riti a carcerari.
35
     Ma poi riguardu all’animu curtisi,
A lu bon cori, e retta intenzioni,
Nni vulevanu menzu ’ntra l’Elisi;
Ma stu tali progettu si cci opponi,
Chi l’omini ’un ponn’essiri divisi;
Perciò si fici sta decisioni:
Stia ’ntra l’Elisi la mità di l’annu,
L’autra vaja li venti assicutannu.
36
     E si la passau liscia povir’omu
In grazia di la sua menti non sana,
Pirchì cci stava preparatu un tomu
Di un processu, ch’è misu in quarantana,
Unni veni accusatu lu so nomu
Pri corrutturi di la specii umana,
Avennu misu cu sciocchi avventuri
In cappa-e-spata la virtù ed onuri.