Pagina:Poesie siciliane.pdf/296

565 la visioni 566

37
     Chi dall’epoca in poi chi fama sparsi
D’essiri a stravaganzi accumpagnati
L’onuri, e la virù, tutti, com’arsi;
Ccci ànnu li spaddi l’omini vutati;
D’allura in poi cchiù in terra nun apparsi
Nè probità né fidi, nè onestati,
Foru avviliti a via di frizzi e botti,
Cu diri a cui li vanta: è un Don Chisciotti.
38
     Tu, in un seculu a nui posteriuri,
Nni ài vidutu li tristi consoguenzi;
Senza la probità, senza l’onuri
L’omini a sistemari ’un cci sù menzi;
Perpetui guerri, ingiusti pretensuri,
Tradimenti, e ingratissimi compenzi,
’Nsumma, mancanu sti punti di appoggiu,
Sfirrau, nè cchiù si accurdirà stu roggiu.
39
     Avogghia a fari liggi boni e santi,
Regulamenti saggi; è tempu persu,
Chi, o vennu spirtusati tutti quanti,
O sunnu interpetrati a lu riversu:
Senza costumi ’un si pò jiri avanti;
Comu la navi, chi ’un pò jiri avversu
Senza timuni, ancorchì fussi chista
Di vili e sarziami ben provista.
40
     Scervantes, chi pretisi sbarbicari
Lu pregiudiziu dominanti allura
Di l’erranti bravuri militari,
Nun conusciu di l’omu la natura,
Chi ’ntra lu menzu nun cci sà marciari;
Pigghia sempri un estremu, chi l’uscura;
E si da chisti si distacca e sposta,
Sauta, e sbatti l’estrema parti opposta.
41
     Ddocu l’interrumpj: sbagghia cui cridi,
Ch’eu mi prefissi ’ntra l’istoria mia
Di ripistari li guerri, e disfidi
Di l’erranti, già fu, cavallaria;
O seguitari a la ceca li guidi
Di Scervantes, battennu la sua via;
Ma sulu m’ideai, sul’iu pretisi
Li toi progressi mettiri in palisi.
42
     Fari vidiri comu un ignoranti,
Ma di bon sensu, ed adequata menti,
Quant’àvi chista cchiù netta e vacanti,
Quantu ricivi cchiù li documenti,
Chi cci arrivanu lucidi, e lampanti
Da guai, da traversj, da patimenti;
Ma cui d’erruri l’àvi china, ddocu
La verità nun pò truvari locu.
43
     Cussì si scrivi francu in carta bianca
Qualunqui saggia e dota lezioni;
Ma lu locu, unni scriviri vi manca
S’è scritta tutta senza eccezioni.
Ti misi a dritta esperienza, e a manca,
Un pazu, chi ’mmiscava a cosi boni
Li stravaganzi, acciocchì tu putissi
Esaminari e scegghiri fra chissi.
44
     Basta, ripigghia Sanciu, non occurri
Chi ripitissi quantu in sensi chiari
Dintra l’istoria mia spieghie discurri
Tutti sti verità pri dimustrari.
Ma si cc’è cui ligennula la scurri
Senza avvertirci supra, e meditari,
Saccia chi Don Chisciotti ad iddu lumi
Puru pò darci intornu a lu costumi
45
     Non a casu li Dei m’ànnu accurdatu
Di presentarmi a tia, ed isvelari
Quantu ’ntra l’autru munnu s’è passatu
Pri causa di chist’omu singulari,
E di Scervantes, chi l’à celebratu
Cu ’na certa ironia, chi fa spiccari
Lu ridiculu ancora da li boni
Tratti d’iddu curtisi ed azioni.
46
     Pirchì ’un cc’è statu nuddu sinu ad ora,
Chi cci à saputu fari li commenti,
E la moralità cacciarni fora,
Chi stà chiusa in ridiculi accidenti.
Dirremu: per esempiu, chi ’un ristora
Lu bonu vinu, e chi nun vali a nenti,
Pirchì in locu di un vasu riccu e adornu
Posa, o si vivi in ciotula di cornu?
47
     Dirremu: chi un diomanti ’un à valuri,
Pirchì è statu ’ngastatu ’ntra lu chiummu?
Accussì puru la virtù e l’onuri
Cunservanu lu so meritu summu
O sù ’ntra li miserj e li sciaguri,
O sù di li pazzj ’ntra lu ribummu;
Lu saggiu scegghi lu diomanti allura,
E lu chiummu lu jetta e nun lu cura.
48
     Li stravaganzi alludinu a ddi tali
Pocu saggi, ed assai prosuntuusi,
Chi cridevanu aviri multu sali
Pri aviri lettu romanzi amurusi,
E chi si reputavanu anchi uguali
A Licurgu, a Soluni, e autri famusi,
Presumennu perciò di sistemari
Regni provingj celu terra e mari.
49
     Chisti sù stati misi in cappa-e-spata
Cu l’avventuri li cchiù stravaganti.
Ma nighiremu: ch’è cosa onurata
L’essiri in amicizia custanti?
Lu sodisfari a la parola data?
Cunsirvari la fidi a la sua amanti?
L’essiri di l’oppressi difensuri?
E nun macchiari mai lu propriu onuri?
50
     Dirremu: chi nun sia santu, nè bonu,
Lu disiu di riduciri lu munnu
Organizzatu tuttu supra un tonu
Da fari onuri a chiddi, chi cci sunnu,
Nè di guerri sintirni cchiù lu sonu?..
Mi un’incaricu beni, e leva tunnu
Lu diri: chi un progettu accussì vastu
L’omini esiggi fatti d’autru impastu.