Pagina:Poesie siciliane.pdf/297

51
     Ma non ostanti, tornu a replicari:
Chi lu desiderarlu mustra un’alma
Disposta per istintu a ben oprari,
E cori bonu, e passioni in calma,
’Ntra chisti omini pii e singulari
L’abati di San Pier porta la palma
L’idea di Don Chisciotti si prefissi,
Ma spata nun ’mpugnau, ragiuni dissi.
52
     Chistu troppu fidau su la ragiuni,
Nè calculau l’umani passioni:
Chiddu troppu fidau su lu spatuni,
Nè calculau la sua condizioni.
Però lu funnu e li miri comuni
Nun pò negarsi, chi sù stati boni;
Dunca a chisti inclinati a beni oprari
Nun si cci pò la gloria negari.
53
     Cci sù li pazzi poi perniciusi
A li societati, e chisti sunnu
Chiddi chi, sempri dintra d’iddi chiusi
Fattisi centru di tuttu lu munnu,
Li linei cchiù brillanti e vantaggiusi
Tutti a se si li tiranu d’intunnu,
Cridennu, oh sciocchi! farisi felici
Cu ruinari prossimi ed amici.
54
     Chisti sunnu li tarli, chi suttili
Vannu rudennu a varj riprisi
Di la società li magghi e fili,
Pri cui cadi, nè cchiù reggi a li pisi.
Vistu ài pezza di favi ’ntra l’aprili
Bella e ciuruta? Si mai d’idda a spisi
Nasci un spicuni di lupa e ciurisci,
La gran pezza di favi scarmuscisci.
55
     Tali li società sù ruinati
Quannu surginu varj trafichini,
O prepotenti, tutti dedicati
Ad accrisciri cchiù li soi confini,
O a sodisfari l’intressi privati
O ad appagari li secunni fini.
Junti li cosi, cca battiti l’anca,
La societati è a tagghiu di lavanca.
56
     Ma viju ch’incumincia ad annalbari,
Partu, e lu corpu miu, ch’è d’aria cacciu,
Com’ài campatu ti esortu a campari
Fora d’intrichi, e d’ogni straniu impacciu;
Ti esortu puru a non svintuliari
Li verità, chi ’nterra ’un ànnu spacciu;
Salvu, chi quannu chiusi ’ntra un baullu,
La minsogna cc’imprimi lu so ballu.


LU FINI