Kinderspiele (surselvisch)

romancio

1901 Indice:Decurtins - Rätoromanische chrestomathie, II.djvu Kinderspiele surselvisch Intestazione 8 febbraio 2016 25% Da definire

Questo testo è incompleto.

Kinderspiele surselvisch

Anonimo

1901

Questo testo fa parte della raccolta Rätoromanische chrestomathie

Vol. II

Kinderspiele.

1. Liberamus Domino.

Ei vegn mess in affon de pigliar ils auters et in de pertgerar quels, ch' ein pegliai, enzanua en in cantun. Pon quels, ch' ein eunc libers, tuccar en quels el cantun pegliai e dir: „Liberamus Domino“, sche pon quels era cuorrer entuorn e schar pegliar eune inaga sco ils auters.

2. Il tsches ner.

In affon, numnaus il tsches ner, mava enzanua e steva sezuppaus. Ils auters maven lu ad encurir el clamont: „Lein ira e mirar, nua il tsches ner ei!“ Cattava lu in adagur il tsches ner, sche garev' el: „Tachen, tachen!“ Sin quei fugievan tutts ina zerta distanza, et il tsches ner mava suenter e pegliava in, il qual era lu il tsches ner niev.

3. Spinatschiel.

In toc caglia, spina de vinatscha, vegn messa sidretg en il terratsch e partgida giu en treis parts: giudem ei igl uffiern, amiez ei il purgatieri e sisum il parvis. Lu pren in affon in cunti, peglia cul meun vid il pez e trai el giun pleun, aschia che la crena d' in meun, la nezza vegn de mirar ensi. Gartegia la crena ensi, sche po quei affon metter in crutsch sin l' emprema spina della caglia. Aschia fan tutts ils affons. Sch' ei gartegian … la nezza culla crena ensi, sche pon ei metter lur crutschs sin ina spina pli ault e vegnir aschia ord igl uffiern en il purgatieri et ord quel en parvis. Gartegia aber in affon bucca il cunti culla crena ensi, sche sto el star grad eri cun siu crutsch. Gartegian dus affons cun lur crutschs sin la medema spina, sche sto quel, ch' era leu igl emprem, far plaz à lauter cun prender siu crutsch et entscheiver puspei giudem en igl uffiern. Quei affon, ch' ei igl emprem sisum il parvis cun il crutsch, ha gudognau.

4. Pitg, petg, cava schnecs.

In affon pren in cunti cun pez, metta quel cul pez ordavon sin siu meun dretg e zuar sin la palma - meun, fa cul meun ina sdermanada d' in miez rin schent: „Pitg, petg, cava schneccs, meun platt!“ Enaquella sto el laghiar, ch' il cunti gartegi cul pez en la tiarra. Ei quei il cas, sche mett' el il cunti adenplatt cul pez avon sin la palma dil meun seniester, sdarmeina … quel formont in miez circhel, schent: „Pitg, petg, cava schneccs, lauter meun platt!“ Croda puspei il cunti cul pez engiu, sche mett' el quel sil pugn dretg, trai el giun pleun schent: „Pitg, petg, cava schnecs, pugn griess!“ Ussa mett' el il cunti sin lauter pugn e di: „Pitg, petg, cava schnecs, lauter pugn griess!“ Silsuenter sin l' ureglia dretga, schent: „Pitg, petg, cava schneccs, ureglia lada!“ Tier lautra ureglia vegn ei detg: „Pitg, petg, cava schnecs, lautra ureglia lada!“ Il davos vegn il cunti mess sil frunt, schent: „Pitg, petg, cava schnecs, frunt ault!“ Ha ins gartegiau tuttas gadas il cunti cul pez en la tiarra, sche po ins eunc trer el treis gadas senza fallir, schent l' emprema gada cun trer; „Aschi liunga“, tier la secunda gada trer: „Aschi lada“, tier la tiarza gada trer: … „Sco la pun de Sontga Gada!“

Gartegia ins ina gada bucca il cunti cul pez en la tiarra, sche sto ins dar il cunti ad in auter, et ins ha piars il giug.

5. Giacum, dil tgi niebel.

In affon, numnaus Giacum dil tgil niebel, sesa amiez la stiva sin ina sutga. Ils auters sesan era sin beuns ne sutgias entuorn el. In senumna „Spus persul“, lauter „Spusa persula“, dus auters „Rampun e siu affon“, puspei dus auters „Schlosser e sia dunna“, „Prer e caplon“ etc. etc. Ussa cloma Giacum dil tgil niebel, Rampun e siu affon. Spert ston quels dus levar si e saltar enzacontas gadas entuorn. Daventa quei bucca spert, sche ston quels dar en ina penetienza. Vegn il Spus persul clomaus si, sche sto quel saltar persuls, era aschia la Spusa persula. Cloma ins si Giacum dil tgil niebel, sche sto quel levar si dabot e saltar cun la sutgia sin il tgil entuorn.

6. Platta stechel.

Ei vegn mess sin in¹ crapp (suig) in tschep pign. Quel vegn numnaus „stechel“. Mintga buob, che pren part dil giug, sto metter sin quei tschep de stechel in de dus raps. Ussa pren mintga buob ina platta - crapp enta meun, ei van tutts ensemen sin la fixada distanza e traien lur plattas, in avon, l' auter suenter encunter il stechel. Quel, che vegn il pli datier cun la platta, po ira per ella e trer (sticlar) cun quella sin il stechel, aschia ch' ils rapps datten giu. Sticlont il stechel di el: „Crusch e cruschins … fa mal à negins!“, ne „Crusch e cruschins daventa po in!“ E tutts ils rapps, che vegnen entuorn cun la crusch ensi, auden à quel, che ha sticlau il stechel. Ils auters vegnen puspei mess sin il stechel et il secund, ch' era cun sia platta pli datier il stechel, sa sticlar quels. Less in, ch' ei pli dalunsch cun la platta daven dal stechel, vegnir pli datier, sche ha el il dretg de trer la platta, mo el sto mintga frida metter si in rap sil stechel.

7. Dar encunter.

Mintga buob pren nuvs ne rapps et els traien lu en ina zerta distanza 40 quels encunter in mir ne ina preit. Quel, il qual vegn aschi datier cun siu nuv d' in auter, ch' el po brangar (tonscher cun la detta) omisdus, ha cattau quei nuv.

8. Igl avat ha pers la capetscha cotschna.

Mintga affon veva per num ina colur, sco alv, ner, verd, mellen etc. In era igl avat. Quel entschaveva il giuc cul' s plaids: „Igl avat ha pers 5 la capetscha cotschna, igl alv ha!“ Igl alv stueva rispunder, mo spert: „Igl alv ha buc, il ner!“ Sinquei rispundeva il ner bein dabot: „Il ner ha bucca, il brin!“ Il brin deva spert per risposta: „Il brin ha bucca, il mellen!“ etc. etc. Aschia mava il giug vinavon. Vegnev' ei clomau si ina colur, la quala deva mo pleun risposta, aschia ch' ins pudeva dumbrar in, 10 dus, treis denter en, sche stueva quella tala dar en ina penetienza.

9. La Ligiarolla.

Ils affons sedividevan en duas ulivas parts. Ina mava sisum la stiva en rietscha in sper l' auter e lautra giudem, aschia ch' omisduas partidas miraven ina encunter l' autra. Ils affons d' ina rietscha seconvegnevan lu 15 giu tutt discus, qual affon de l' autra fuss sia „ligiarolla“. Finiu quei, sche vegneva in affon de l' autra rietscha si tier in de questa rietscha, fagieva in compliment si per quel e domondava, sch' el seigi forza sia ligiarolla. … Haveva el gartegiau il dretg, sche fagieva era quel in compliment e scheva: „Gie!“ Schiglioc aber semanava quel entuorn, 20 fagieva ina reverenza culla part davos e scheva: „Na!“ Lauter pudeva en quei cass turnar puspei en sia rietscha senza haver enflau sia ligiarolla, schiglioc stev' el aber sper ella en l' autra rietscha. Silsuenter mava in auter affon ad encurir sia ligiarolla et aschia vinavon, in suenter lauter, tochen che mintgin era sper sia ligiarolla et ei era mo ina rietscha. Ussa 25 stuevan quels affons, che vevan fatg las ligiarollas, scomiar giu plaz et uffezi cun ils affons, che vevan encuriu ligiarollas et il giug entschaveva danovamein.

10. Parvis et uffiern.

Dus affons maven tutt discus en ils cantuns della stiva e sefigievan 30 giu denter els, co numnar mintgia cantun. In numnaven ei parvis, lauter uffiern, il tierz purgatieri et il quart scaffa de mustgas. Ussa maven quels dus affons tier in auter leu present e domondaven quel, en qual cantun el vegli schar portar el. Quel mussava en tal e tal. Sinquei pegliaven ils dus affons cun lur meuns ensemen, l' auter semetteva en venter sisu 35 e scheva portar en tal cantun. Era quei per ex. quel cul num Scaffa de mustgas ne Uffiern, sche fagievan ils dus portaders giu lur crezza cun tutt giubel, cantont: „Scaffa de mustgas, Scaffa de mustgas“, ne: „Uffiern, uffiern“. Aschia vegnievan tutts ils affons portai tenor giavisch en ils cantuns. 40

11. Stoffel de ruogs.

In affon di: „Stoffel de ruogs, tgei eis ei lien?“ L' auter rispunda: „Treis bialls matts!“ „Co ein ei vestgi?“ „In ha en caultschas blauas, in tschop grisch ha l' auter, il tierz caultschas de pon, cumpradas.“ „Qual 5 vul schar maner cun tei?“ Igl affon rispunda tenor manegiar: „Quel cul tschop grisch“, ne er' in auter. „Qual vul schar scuar stiva?“ „Quel cullas caultschas blauas!“ „Qual vul schar ir dell' aua ora?“ „Quel cun las caultschas pon!“

Ussa di quei affon, che ha entschiet cul Stoffel de ruogs, tgei matt 10 enconoschent cul tschop grisch l' auter laschi maner cun el, qual scuar stiva e qual ira dell' aua ora.

(Toch' ins di, co ils mats ein vestgi, sto quei affon fixar treis, ch' ein vestgi aschia, tutt secretamein mo culs pertratgs.)

12. Balla beina.

15 Ils affons mettan ina empau liunga aisa denter las fessas d' ina seiv, fan balla e contan:

„Balla beina sin pulein,
Sin clavella fa pli bein.“

13. Zetgia.

20 La sera, avon ch' ira à casa, enqueran ils affons de poder dar in l' auter la davosa frida giu pil dies schent:

„Zetgia, zetgia, pala fier!
Tochen ti has buca tschien onns e tschien affons,
Poss mai revegnir!25

14. Spus persul.

Ils affons fan in rudi e van entuorn cantont:

„Enten ina clara steila ves' ins ils treis sontgs Retgs,
In sco' l vin et in sco' l latg,
Che seglieven sco' ls stgirats
30 Dus e dus ensemen!“

Tier ils plaids: „dus e dus ensemen!“ sepeglian mintgamai dus affons in l' auter. Quel, che resta senza compogn, pertgei ils affons ein sper, ha la tessa de star enamiez il rudi e vegn numnaus: „Spus persul.“

15. Vanar.

35 Dus affons prendan in tierz pellas combas e pella bratscha; aulzan el e ballan el lu vi e neu. In tierz va treis gadas cun la capialla entuorn quel, ch' ei ballan, e di: „Entochen che ti has bucca tschien ons e tschien affons, pos ti mai crescher pli!“

16. Far matg.

Ils affons numnan dus, che van ded ina vart e secusseglian discusamein, … tgei treis persunas treis flurs dueien significar. Ei prendan² il bia ina persuna de qualitat, ina per miez vi et ina curiosa. Lu vegn ei detg: „Nus havein fatg in matg cun treis biallas flurs e ligiau in pindel 5 entuorn a quei matg dein nus à ti. Ussa tgei vul far cun la rosa, tgei vul far cun la negla, tgei cun la tulipana?“ Ei vegn lu rispondiu digl affon, il qual ha de rispunder, aschia: „La rosa dundel jeu à mia caura; la negla mett' jeu sin mia capialla; la tulipana portel jeu sun meun. Ne: „La rosa mettel en in glas, la negla bettel sin il lidimer, la tulipana mettel 10 en in stok.“ Allura dien ils dus, tgei persuna el metti sin la capialla, tgei persuna el porti si meun e tgeinina el betti sin il lidimer. Quei dat fetg savens bia de rir, sch' el ha mess il mistral sin il lidimer, sch' el porta il favri sin meun et il pender sin la capialla. En qual gadas daten ei eunc al pindel in num d' ina persuna et ei glei lura era fetg legher, sch' igl 15 affon prenda il scolast per ligiar si il chiltscheuls et il parler per ligiar il matg.

17. Dar igl uvierchel.

Tuts ils affons sesan sin ils beuns ne sessels entuorn la stiva; ei vegn tier mintgin scomiau il num, p. e. il Giachen vegn clomaus Maria e la 20 Maria vegn clamada Giachen etc. In pren in uvierchel - len, va a mesa - stiva, fa ir quel entuorn e cloma mintgaga in num; quel, che vegn clomaus, … sto lu dabot levar si et empruar de pegliar igl uvierchel, avon che quel sederschi; eis el buc el cass de far quei, sche sto el dar ina penetienzia. … Savens seglien dus si per pegliar el e lu sto quel, ch' ei sbigliaus, 25 medemamein dar ina penetienzia. Igl uvierchel fa mintgaga quel ir, che peglia el.

18. Il gat.

Ils affons fan in ring e van tut da met entuorn; in ligia si ils egls, pren ina lingiala en meun e va enamiez. El splunta lu cun la lingiala 30 sil plintschiu e sin quei semettan tuts tgeuamein en schanuglias. Quel enamiez va palpont cun sia lingiala entuorn, semetta lu era giu en schanuglias avon in e fa: „miau!“ Lauter sto medemamein rispunder: „miau!“ Enconuscha … quel amiez bucc, tgi ei gliei, sche tuorna el a far: „miau!“ e l' auter rispunda medemamein: „miau!“ Lu di igl emprem il num; ha el 35 gartegiau il dretg, sche po el prender giu il fazolet e l' auter sto schar ligiar si el et ir enamiez; legna el buc endretg, sche sto el star vinavon enamiez il ring, entochen ch' el gartegia.

19. Igl utschac.

Quei ei in giug aschia: Dus affons peglian in lauter per ils meuns e staten aschia empau d' ina vard; ils auters sepeglian in vid l' auter davos vid la vestgadira e vegnen ensemen sco ina corda neutier els. Ils dus digl 5 emprem empiaren: „Tgei eis ei cheu?“ Ils auters rispunden: „Peun cun pera! Arvei las portas!“ Ils dus: „Las ein rutas.“ Ils auters: „Tgei leis per schar pinar?“ Ils dus: „Il pli davos utschac.“ Ussa tegnen quels dus ils meuns ad ault sco pun e laien ir l' entira retscha sutora entochen il davos; tier quel laien ei dar giu ils meuns, taglien el naven dils auters 10 e salvan anavos. Savens ston ei aber schar mitschar igl utschac, il qual ei lu per tuts fetg leger. Aschia vegn ei fatg, entochen che tuts ein tigliai … giu. Quel dil davos vegn pigliaus e struclaus bravamein.

20. Il sprer e la gaglina.

In dils gronds affons ei la gaglina e la gaglina ha ina partida pluscheins; 15 quels sepeglian tuts vid ella davostier vid la vestgadira. Il sprer vegn neutier ed empiara lu: „Nua ei la via ded ir giu Trun (ne in auter liug)? La gaglina rispunda: „Quella va da cheu vi; ei gliei ina propi bialla e buna via.“ Ella dat aber adina en la via contraria dil liug, nua ch' ils pluscheins ein. Il sprer va; mo la via ei schliata et el tuorna 20 gleiti tut a zupiont anavos e di alla gaglina: „Ti has detg menzegnias, la via ei miserabla, jeu mon da quela cheu.“ El va lu dal meun, ch' ils pluscheins … ein, e sco ch' el vesa quels, attacca el els. La gaglina sedosta ton, sco ella po cun peis e meuns; mo empau allaga sto ella schar ir cun tuts.

21. Il pastur ed il lader.

25 In affon fa il nurser, ils auters las nuorsas. Il nurser vegn cun in rosch nuorsas sin la pastira e dumbra igl emprem, contas ei gliei, quellas van lu à pastg. Il lader ei sezupaus enzanua davos la montanera. Il pastur mira empau entuorn³, mo vesa nagin e va ded' ina vart, semetta giu e dorma. Denton vegn il lader bein bufatg neunavon e va cun ina 30 nuorsa. Il pastur sededesta, vegn neu e dumbra las nuorsas; el veza, ch' ei meunca ina, mo di: „Quella vegn schon avon, ch' ei sei sera.“ El va lu puspei e dorma et il lader va puspei cun ina nuorsa. Il nurser leva si e dumbra e di puspei, sco igl emprem. Aschia vegn ei fatg, entochen … che las nuorsas ein daven tuttas. Lura pren il pastur siu fest e va 35 ad encurir ellas. El sto encurir e clomar ditg, finalmein anfla el ellas tuttas serradas en in claus e tila ora ellas ina suenter l' autra. Il davos anfla el era il lader e runa neutier quel. Ei fan lu in ring, et il lader sto ir enamiez e semetter giu en schanuglias. Il pastur damonda lu in suenter l' auter, tgei el dovei far cun el; in di de tagliar giu in meun, l' auter de cavar ora in egl et il tierz puspei entzatgei auter. Quei vegn tut fatg en figura. Lu van tuts naven e laien il lader leu giun plaun persuls.

22. La fumitgasa.

Ina buoba fa la signura, ina la fumitgasa, las autras las feglias. In matta tschufa, spalada vegn en stiva, nua che la mumma de casa 5 sesafla cun entginas feglias, e damonda de vegnir fumitgasa. La mumma rispunda: „Na, de quellas tschufas sco ti, sai jeu buca duvrar.“ La matta va, mo tuorna gleiti puspei selavada e sescultrida a sesgartont e damonda … de vegnir en survetsch. „Ti has, par' ei, plugls“, di la mumma e lai puspei ir' ella. Aschia vegn ei fatg eunc in per gadas. Il davos vegn 10 la matta schubra e tscheca, tut schanadamein en stiva e damonda de stgar … star leu fumitgasa. Quella ga salvan ei ella. La mumma va lu gleiti cun ina dellas buobas naven e la fumitgasa camonda allas autras ded ir ora sil funs à luvrar; avon che schar ir, dat ella ad ellas enzatgei pauc e schliet de magliar. Ellas van et ella stat à casa. Cur che la patruna 15 vegn, empiara ella: „Nua ein las buobas?“ La fumitgasa rispunda: „Ora sil funs.“ „Sche cloma ellas!“ Tuttas vegnen e la mumma empiara ina suenter l' autra: „Tgei has luvrau?“ Ina rispunda: „Jeu hai stuiu segar tudi et hai giu mo ina crusta paun de magliar.“ Sin quella moda lamentan … tuttas. La fumitgasa vegn cun fridas catschada ord casa; mo ella 20 tuorna gleiti puspei e roga de turnar a prender, ella vegli schon far meglier. Ei prendan ella. Quella gada dat ella il bien allas buobas de magliar e lai star ellas à casa; ella maglia il schliet e va sil funs à luvrar. La patruna vegn e damonda las buobas: „Nua ei la fumitgasa?“ „Quella ei ida à luvrar.“ „E Vus?“ „Nus essen stadas à casa, havein migliau 25 bien e dormiu.“ … „Clamei la fumitgasa!“ camonda la mumma; ellas fan quei; quella vegn e la mumma damonda ella: „Tgei has magliau e luvrau?“ Ella rispunda: „Jeu hai segau ed enzardau tudi e magliau mo empau paun e buiu aua.“ La patruna lauda ella e salva ella vinavon en survetsch. 30

23. Il spiritus.

Ei vegn fatg in ring; in affon va enamiez cun in cunti serau en siu meun et in va dad ina vart e stat cul dies encunter, astga aber buca mirar sin quels el ring. Lu di in enzatgei dad ault, aber cun midar vusch tier in auter, ch' ei el ring, p. e. „oz plova“, ne „hai luvrau fetg“ etc. etc. 35

Sin quei dat quel à miez à quel, che ha tschintschau, il cunti e damonda … lu quel, che ha de lignar,: „Spiritus, encorsches enzatgei?“ Quel rispunda: „Gie, Gieli Monn, (ne in auter num)“. Ha el lignau endretg, sche sa el vegnir el ring, e l' auter sto legnar, cass contrari sto el legnar vinavon. 40

24. Igl uors.

Ils affons fan in ring; igl uors va enamiez sin ina supia; els van entuorn … e clomen: „Uors, uors, tgei fas?“ Igl uors rispunda: „Jeu fetschel solver.“ Els empiaren puspei: „Uors, uors, tgei fas?“ Jeu mon à 5 luvrar“ etc. etc. Aschia vegn ei damondau entginas gada; la davosa gada rispunda igl uors: „Jeu mon giun curtin dil prer e magliel las gaglinas.“ Sin quels plaids seglia el giud la supia el ring, tut fui in ord l' auter; igl uors va suenter e tschappa tgi, ch' el po tier.

25. La signura.

10 Ina buoba, la signura sesa sin in sessel; in autra vegn neutier, stat sin peis avon ella, peglia ad ella per in maun, passa cun in pei sin in pei della signura e di: Jeu passel giu pil pei della signura.“ „Pertgei?“, damonda la signura. „Jeu sun in pauper tier.“ „Tgeinin?“ „Il rustg“ (ne in auter). La signura muossa lu cul maun e di: „Sche va en tal liuc!“ Aschia 15 vegn ei fatg cun tuttas. Cur che tuttas ein naven, leva la signura si e cloma: „Ting, ting!“ E lu cuorren tuttas neutier e quella, ch' ei l' emprema tier ella, ei la signura.

26. Il dar el dies.

Ei vegn fatg in ring, in dils affons va entuorn il ring, dat ina 20 frida el dies ad in e fui lu ton sco el po; e quel, che ha survigniu la frida el dies, cuorra suenter. Po lez tier quel, ch' a dau, avon ch' el possi el ring, sche sa el turnar el ring, et il vegl sto puspei dar el dies ad in e fugir, entochen ch' el metscha ina gada el ring, et in auter sto lu ira entuorn il ring.

27. Il luf e las nuorsas.

25 Dus affons statten ded ina vard, in ei il pastur, l' auter il luf; ils auters ein las nuorsas e quellas staten in toc naven. Lu clom' il pastur: „Nuorsas, nuorsas, vegni tier mei!“ Ellas rispunden: „Nus stgein buc!“ — „Pertgei buc?“ — „Il luf ei leu.“ — „Tgei maglia el?“ — „Carn.“ — „Tgei beib' el?“ — „Seun.“ Lu cloma il pastur puspei: „Nuorsas, 30 nuorsas, vegni tier mei!“ Sin quei cuorren tuttas tier il pastur et il luf seglia encunter allas nuorsas e tschappa, tgi ch' el po tier.

28. Igl umm ner.

Igl umm ner stat tut persuls d' in meun, ils auters ein in tschancun naven, visavi ad el. Lu empiar' el: „Temeis igl umm ner?“ „Na, na“, 35 rispunden ei. Igl umm ner: „El scarpa vus!“ Ils auters: „Temein nuot el!“ „El maglia tuts.“ „Lein schon mitschar.“ „Sche mo empruei!“ di lu igl umm ner, sinquei cuorren tuts encunter el; el peglia, tgi ch' el po tier, e quels ston lu l' autra gada gidar el a pigliar ils auters. Aschia va ei vinavon, entochen che tuts ein pigliai.

29. Dar la pantofla.

Ina partida affons sesan giun plaun en in ring cun las combas 5 anen, tuts fetg datier in de l' auter. In stat sin peis ordadora il ring. Ei vegn lu priu in calzer, ne meglier ina pantofla e schau ir quella ded in tier lauter sut la schanuglia ora bein bufatg; mintgaton vegn ei dau ina spluntada cun la pantofla sin il plintschiu e quel, ch' ei ordador il ring, sto empruar de poder tier ella. Mo aschi spert sco els han spluntau, laien 10 ei ir ella discus vinavon, e cur ch' el enquera ella en in liuc, splunt' ei schon en in auter. Po il legnader aber tier ella, sche sto quel tal, che ha schau traplar, levar si e legnar, et el po seser en ring.

30. Vender igl affon.

Ei veg fatg in ring; ina partida affons ein las mummas ed ina ils 15 affons. Mintga mumma pren in affon avon ella e tegn ses meuns à quel sin schui. Ussa vegn in, ch' ei ordador il ring, tier la mumma et empiara: „Signura, leis bucca vender vies affon?“ La signura rispunda: „Na, na! pli bugien ir ina gada (ne pliras) entuorn il ring!“ Sinquei lai ella dabot liber igl affon e cuorra entuorn il ring e lauter va suenter; sto la mamma 20 schar pegliar, sche ha lauter igl affon, et ella sto ir ad encurir in affon; cass contrari sto lauter ir vinavon, entochen ch' el survegn in.

31. Il bluzger.

Pli davegl vegnieva savens spezialmein tier ils buobs dau il bluzger. Tuts mettevan in bluzger per in ensemen sin meisa. Mintgin, in suenter 25 l' auter prendeva lu quels enta pugn zacudeva e schava dar els giu sin meisa; dumbrava, cons ch' ei eran cun la crusch ensi e quei stueva da mintgin vegnir teniu endament. Havevan tuts fatg quei, sche prendeva quel, che haveva giu ils pli biars cun la crusch ensi, puspei tut ils bluzgers … ensemen, cupava; e tuts quels, che eran cun la crusch ensi, podeva 30 el prender ora e salvar per sesez. Il medem vegn giugau ussa dals buobs cun nuvs et enqual gadas era cun raps.

32. Tschetabigiet.

Ei vegn fatg in ring, ils affons sesan aber tuts sin supias; in sto ir enamiez sin peis; cur che quel ha viu, mintgin nua el sesa, vegn ei ligiau si ad 35 el ils egls. Denton scomian ils auters bein bufatg lur plaz, e lu tschontscha … in enzatgei, p. e. di: „Peglia il Gion!“ etc. Ussa va quel amiez tier il liug, nua ch' el haveva viu, che quel tal seseva, e vul pegliar el; mo el peglia in auter; quel ch' ei nomnaus, cloma lu: „Na! tscheu sun jeu.“ Il legnader va suenter la vusch per pegliar el, mo quel ha schon puspei scomiau plaz e cloma en in auter liug. Aschia sto el ir suenter, entochen ch' el po tier el e lu sto lez ir enamiez. 5

33. Dar la caura.

Sin in plaz empau grond vegn fatg amiez ina ualti gronda rusna; quei ei il priel; dentuorn quel, in tschancun naven, vegn fatg en rudi autras rusnas pli pintgas, per mintga buob ina, deno per in. Mintgin ha in fest sin maun. Igl emprem van tuts cun quei fest el priel e clomen: 10 „Rusna, chi rusna! fiuc en la rusna!“ Lu seglien tuts cul fest ord il priel et enqueren de puder cun quel en ina dellas rusnas pintgas. Quel, che po bucc' en ina rusna, sto far il cavrer. La caura ei in tschep, ne in crap. El sto lu encurir de cun siu fest catschar la caura en il priel. Ils auters enqueren d' impedir quei, e seglientan mintga gada cun lur fest la caura in toc pli 15 lunsch; aber mintga gada, ch' in vegn cun siu fest ord la rusna, enquera il cavrer de poder cun siu⁴ fest en quella; po el quei, sche sto lauter, che ha piars sia rusna, far il cavrer, cass contrari sto el far vinavon; rabetscha el aber la caura el priel, sch' ei il giuc finius.

34. La caura pintga.

20 Ei vegn fatg in ring, tuts peglian maun in lauter, enamiez il ring vegn tschentau ina clavela à gradsi. Lu van ils affons entuorn ed enqueren … de trer in lauter encunter la clavela. Pon ei far dar entuorn la clavela, sche sto quel, che ha derschiu ella, star naven; aschia vegn ei fatg, entochen che tuts ein pegliai. 25

35. L' era.

Ils affons, che fan quei giuc, taglien ora in quader cun cunti sin il pastg della pistira. Allura fan ins quei quader en tontas parts, sco ei glei affons, che prenden part vid il giuc. In dils affons semeina entuorn, et in auter tschenta il cunti sin in toc e damonda quel, ch' ei serviults entuorn,: „Da 30 tgi ei quella era?“ e l' auter di: „Quella ei mia“, et aschia fan ei vinavon, entochen mintgin ha sia era. Cura che mintgin ha sia era, entscheiva in ha dar cun il cunti sin sia era, e mintga gada ch' el furetga en, mesira el cun la neza dil cunti e taglia giu ton de sia era. Sch' el furetga en sin l' era d' in auter, sche ha igl auter de dar, et aschia fan ei entochen tuts 35 han tigliau ora lur era. Quel aber, che resta cratsch, sto semetter giu sin tuts quater, e schar metter tuts ils tschespets si dies, sch' el lai dar giu in, survegn el quel el tgau.

36. Dar igl arschel.

Ils affons sesan sin in baun, tuts in sper l' auter. In va cugl arschel, et in ha de lignar. Quel digl arschel ha enzitgei pauc en siu maun, va lu cun quei tier mintgin e fa sco de metter quei el tschos ne en la capetscha … de quel e di tier mintgin: „Zuppa bein, bein, dil pli bein!“ El metta 5 aber igl arschel mo ad in el tschos ne capetscha. Tuts tegnan lur tschos, ne capetscha bein ensemen e fan parer, sco sche els havessen el. Il legnader … sto lu dir, nua igl arschel ei; gartegia el il dretg, sche eis el libers e lauter sto legnar, cass contrari sto il medem lignar vinavon.

37. Dar la portga.

10 Ils buobs, mintgin cun in fest, mettan lur festa ensemen e sisu ina buccada lenn quader, che senumna la portga. In dils buobs pren allura la festa e la portga, betta tut ensemen anavos sur siu tgau ora, e quel, il fest dil qual ei il pli datier della portga, quel ei purtgie. En in plaun fan els allura, furont enaquella, ch' els van entuorn cun ils fests, ina ruosna, 15 ch' ei numnan il priel, et entuorn quella en in rudi fan tutts ils buobs dano il purtge mintgin per sesez ina ruosna. Il purtge va ussa in tschancun … daven e betta la portga, empruont de rabitschar quella el priel, fertont ch' ils auters sesprovan de impedir quei. Rabetscha el buc en cun better, sche sto el mo stuschar ella cun siu fest, et ei dasperas aunc adina laghiaus 20 de puder seglir cun quel en la rusna d' in auter, tochen che lez fa tut pusseivel, per buca schar risar il purtge la portga el priel. Gartegia ei ad el de seglir en la rusna d' in auter, duront che lez ei buca en quella cun siu fest, sche sto lez far purtge. Aschia va ei vinavon, entochen ch' il purtge rabetscha la portga el priel. Allura catschan tuts lur festa el 52 priel e van entuorn quel, entochen ch' il davos purtge di: „Furnaisch!“ Sin quei clom enquera scadin de poder catschar siu fest en ina rusna, quel, che ha survegniu nagina, ei allura purtge, et il giuc entscheiva danovamein. Vul in u l' auter ir daven de sia rusna duront il giuc, sche di el: „Mi scamon mia rusna!“, et allura astga nagin seglir en quella, 30 tochen ch' el tuorna bucca.

38. Ils utschals.

In affon stat il cumprader, in il vendider. Ad ils auters affons dat il vendider il num d' utschals. Ussa vegn il cumprader e gi: „Jeu vi in utschi.“ Il vendider rispunda: „Tgeinin?“ Il cumprader di in num ded 35 in utschi. Ha el detg il num d' in utschi, ch' in affon haveva survegniu, sche sto quel fugir, et il cumprader sto pigliar quel, sch' el vul haver el. Mintga gada igl emprim utschi lignau sto star il niev cumprader.

39. Il gat e la miur.

Ils affons formeschan⁵ in rin pegliont meun. In stat il gat, in auter la miur. Cheu cuorra la miur tras il rin, et il gat sto cuorrer suenter e pigliar ella. Ha lu il gat pegliau la miur, sche staten dus auters quels. 5

40. Hotta holla.

Ils affons van en in nuegl, fertont che in stat avon quel. Ins siarra igl esch. Quei affon, ch' ei avon il nuegl, cloma: „Hotta holla! Hotta holla! amiez nuegl!“ Ils affons, ch' ein se serai en il nuegl, van lura tuts amiez il nuegl. Cheu cloma igl affon, ch' ei avon nuegl: „Hotta holla! mai! Hotta 10 holla! jeu vegn!“ Cura ch' igl affon gi: „Hotta holla! mai!“, sche ston tuts ils affons sezuppar. Cura ch' el gi: „Hotta holla! jeu vegn!“, sche arva el igl esch, stat sin la sava, schent in num d' in affon, ch' ei sezuppaus, e lu sto el dir, nua che quel segi. Ha el lignau, sche sto lez lura star il niev Hotta holla, schiglioc sto il veder Hotta holla star de niev. 15

41. Andie.

Ina petga, ni in cantun casa, ni era in lenn de clavau vegn numnaus la liberaziun. In affon stat sper quella petga, fertont che tschels van a sezuppar, ma bucca ord d' in cert cirquit. Cura ch' ils affons ein zuppai, sche daten ei in griu. Lura sto igl affon, il qual stat sper la petga, vegnir ad 20 encurir tschels. Aschi gleiti, che quel a catau ad agur in, sche clom' el: „Andie! andie! e di il num d' igl affon. Tschel sto era rispunder e gir: Andie! andie!“ Lura cuorren omisdus encunter la petga. Po igl affon, il qual ei vegnius pegliaus, tuccar igl emprim la petga, sche sa el puspei ir a sezuppar, schiglioc sto quel star leu e tschel po ir ad encurir in auter. 25 Ha el lura enflau in, sche cuorren omisdus sper la petga. Po il pegliau vegnir igl emprim sper la petga, sche ei igl emprim pegliau liberaus. Aschi va ei, tochen il davos ei pegliaus. Quel, ch' ei vegnius pegliaus igl emprim, sto star il niev andie, sch' el ei bucca vegnius liberaus. Eis el aber vegnius liberaus, sche sto il veder star de niev andie. 30

42. Combarscholla.

In affon sesa giun plaun e vegn numnaus retg. Tschels staten entuorn quel. Il retg sto haver ina cucla. Ussa gi el: „Combarscholla! Combarscholla!“, … numna il num ded in affon leu present, e dat à quel la cucla. Quel prenda quella e cuorra suenter tschels affons, ils quals fuin, e trei la 35 cucla sin quels. Tucca ei in affon, sche sto quel star il niev retg.

43. Tat vegl.

In affon schai giu pleun, figient stgisas de durmir. Ils auters affons vegnen lur vitier il tat vegl, schent: „Vuilo! vuilo! il tat vegl!“ Ussa dadesta il tat vegl si e gi: „Schai star mei affons.“ Il tat vegl semetta puspei giu. Ils affons vegnen puspei vitier el e van cun sia capetscha. Cheu vegn il tat vegl vilaus, leva si, fruscha ora in momen ils egls e cuorra suenter ils affons, ils quals ein fugi sin tuts meuns, per pegliar quels. Ha el lura pegliau tuts, sche sto igl emprim pegliau star tat vegl. 5

44. Ir en claustra.

Treis affons staten en stiva, ils auters ston ir giuadora. Ussa prenden ils affons, ch' ein en stiva, duas sutgias e mettan quellas aschia in ord lauter, ch' ei resti in spazi denter quellas e rasen sur quellas duas sutgias in batlini. Dus affons staten ussa sin las duas sutgias, fertont 10 che tschel cloma en in de quels, ch' ei on zuler. Essend lez en stiva, sche gi quel, il qual ha clamau en el: „Leis pia propi vegnir en claustra, schegie ch' ins survegn nuot auter, che peun misch?“ E lura mussont sin quels dus affons, ils quals sesan sin las sutgias, las quallas ein curcladas ded il batlini: „Mirei con paupramein, che quellas persunas ston esser vistgidas!“ 15 … Igl affon sto rispunder sin tuttas damondas: „gie“. Lura di el: „Mo sco emprema obadientscha stos ti seser cheu enamiez quellas venerablas … mongias.“ Sinquei meina el igl affon vitier las mongias e fa seser enamiez quellas; tutt en ina stan quellas si de lur sutgias, e quel dat giun pleun cun ils peis ensi. 20

45. L' uolp.

In affon stat il catschadur, in auter l' uolp et in tierz la tauna. Quel, il qual stat la tauna, sto tener las combas ina ord l' autra, el sto aber haver enamiez sias combas in buatsch lom. Il catschadur sto chitschar l' uolp della tauna en. Ei l' uolp denter las combas de quei 25 affon, che stat la tauna, sche siarra quel ensemen sias combas, e l' uolp dat giu en il buatsch.

46. Far marscheiclas.

Ins penda in terschiel si vid in len clavau. In va sin il terschiel, e dus staten de mintga vard e train quel, che ei sin il terschiel, entochen 30 si tier ils latius, et aschia train els, entochen el dat giu. Quel, che po star il pli ditg sin il terschiel, quel survegn in regal ded ils auters affons.

47. La vieua.

Ei vegn fatg in rin, enamiez stat il vieu ne la vieua. Quels vegn ei dumondau ora, tras tgei els segien vieus. Cheu vegn ei rispundiu sin diversas 35 … modas, p. ex.: „Miu umm haveva adina de murmigniar sin mei, ch' jeu fetschi adina mo pulenta e broda. Purtont jeu si ina broda, ha el fatg la detgia gegnia et ha bucca schigiau ella. Quei ha vilentau mei zun fetg; della greta maval; perquei hai jeu priu, pendiu sin tgamin e fimentau el. Sinquei enquera il vieu ne la vieua in in matatsch ne mattatscha, che formeschen il rin. Mintga matatsch pren ina mattatscha e tgi, che resta anavos persuls, ei lu vieu ne vieua. 5

48. Las colurs.

Tier quei giuc sa ei esser tonts affons, sco ei vul. Ei vegn dau à mintgin ina colur, e mintgin sto tener endamen ella. Havent tuts ina atgna colur, vegn in eunghel pertgirader e fa: „Holla!“ ei vegn rispundiu: … „Mo en!“ Igl eunghel intrescha. Quel vegn ei dumondau, tgei 10 el vegli. El rispunda: „De tuttas sorts colurs.“ Allura legnia el ina gada las colurs. Legnia el ina ne l' autra dellas colurs, sche auda quel, che ha ella, agl eunghel. Aschia astga igl eunghel ligniar, entochen ch' el falescha. Allura vegn il giavel e legnia mademamein. Gartegia el la colur, sche auda quel, che haveva la colur ligniada, al giavel. Quei fan 15 els, entochen che tuttas colurs ein lignidas. Silsuenter staten quels digl eunghel ded ina vard e quels dil giavel de lautra vart e formeschen ina cadeina. Allura metten els enzitgei per tierm denter parvis et ufiern et entscheiven a trer. Po igl eunghel cun ses compogns il giavel, sche van tuts en parvis, quei buc, tuts egl ufiern. 20

49. Las gaglinas.

Ina buoba fa la mumma e l' autra la feglia. Allura di la mumma: „Jeu mon a far gientar, e ti stai cheu e miri bein dellas gaglinas, che nagin mondi cun ellas.“ Avon ch' ira dumbra ella, contas ch' igl ei, e va. Cheu vegn ina femma veglia e di à la feglia: „Va per in tec frina.“ Entochen che la feglia va 25 persuenter, prenda la veglia ina gaglina e marscha cun tutt. Cheu bragia la mattatscha. Bein gleiti vegn la mumma e damonda, tgei ella hagi. Ella gi: „Cheu ei stau ina femma veglia et ha detg, ch' jeu dei ira per in tec frina; entochen ch' jeu sundel ida persuenter, ha ella priu ina gaglina et ei marschada.“ Sin quei dat la mumma sin ella e di: Miri bein, bucca che ti 30 laschies ira cun il tgiet e quellas, che ti has eunc. Allura va la mumma l' autra gada, e serepeta quei, entochen che la veglia ei ida cun tuttas. Suenter va la mumma entuorn e domonda, sch' ei agien bucca viu cheu sias gaglinas. Ussa vesa ella quella femna veglia; ella domonda leza, sch' ella hagi buca viu sias gaglinas e cloma in per gadas: „Schita! Schita! pullas!“ e tuttas 35 vegnen neunavon. Vesent quei, cuorra la mumma suenter la femna veglia e dat sin quella. 50.

Il luf.

Ins metta in sessel à miez la stiva e cheu va ei si in affon en schanuglias, et ils auters van entuorn il sessel cun la domonda: „Luf! Luf! Tgei fas?“ Quel 40 sin il sessel rispunda: „Jeu level grad.“ Ussa van ei puspei entuorn schent: „Luf! luf! tgei fas?“ „Setratg grad en.“ „Luf! luf! tgei fas?“ „Fetg si letg.“ „Luf! luf! tgei fas?“ Mon giu per lena de far ensolver.“ „Luf! luf! tgei fas?“ „Fetg grad fiuc.“ Luf! luf! tgei fas?“ „Mettel grad si il cafe.“ „Luf! luf! tgei fas?“ Derschel giu il cafe, mondel en e cuarclel giu.“ „Luf! luf! tgei fas?“ „Mettel si il latg.“ „Luf! luf! tgei fas?“ 5 „Derschel grad giu il latg e cuarclel giu.“ „Luf! luf! tgei fas?“ „Mettel sin meisa et ensolvel.“ „Luf! luf! tgei fas?“ El fa cun dus dets, sco sch' el mulassi ils cuntials. „Luf! luf! tgei fas?“ „Mon giun curtgin dil pader et enquerel ora la pli bialla nuorsa, ch' ei leu denter.“ Cheu seglia el giu dil sessel, va giu e peglia quel, ch' el po tier. 10

51. Igl uors e quels, che van per tschereschas.

In affon fa la mumma, in fa igl uors et ils auters affons peglien en in davos l' auter à la mumma. Ussa vegn igl uors e damonda: „Neua meis?“ et ils auters dien: „Per tschereschas.“ Igl uors di: „Leis era schar vegnir mei?“ e la mumma rispunda: „Na, tei schein nus bucca vegnir.“ 15 Igl uors empiara: „Con affons veis?“ Allura dumbra la mumma els e gi: „Jeu hai siat.“ Igl uors di: „Sche vus schais bucca vegnir mei per tscheraschas, … sche magliel jeu tuts ils affons.“ Ussa seglia el entuorn per migliar … ils affons, mo la mumma fa, ton sco ella po, per dustar. Sch' el po tier in, fa el, sco sch' el migliassi. Et aschia fan ei aschiditg, sco igl uors 20 ha migliau tuts.

52. Il signur ei bucc' à casa.

Tier quei giug ston tuts ils affons haver ina supia deno in. Els peglian in lauter pil meun, fan in rin, et in va enamiez cun ina lingiala ne fest sin meun. Els van lu entuorn cantont: 25

Il signur ei buc à casa,
El ei à gasteria;
Mo vegn el oz à casa,
Sche vegn el schon spluntar.

Quei vegn cantau, entochen che quel à miez splunta cun siu fest sil plaun. 30 Lura van ils affons da part e mintgin enquera ina supia. Quel, che survegn … nuot, sto ir enamiez e far il signur.

53. Il botsch.

Tier quei giug drov' ei treis affons: in ei il botsch, in la reuna e lauter ei il derschader. Il botsch semetta giun pleun sin tuts quater, la 35 reuna va à cavagl sin el, tegn si in ne plirs dets et empiara il botsch: „Botsch, botsch, cons corns hai jeu?“ Il botsch legna, e sch' el gartegia, sche sto la reuna giu e far il botsch. Il derschader di mintga ga, sch' ei gliei lignau en dretg.

54. Il viadi a Jerusalem.

Ils affons peglian in à lauter per ils mauns; ei sto esser per e van lu entuorn en rin cantont:

Ira, ch' jeu mavel,
5 Ch' jeu mavel à Jerusalem,
Cheu fuv' jeu la pintga
Denter tutt la roscha.
Ummens, femnas stevan,
Mintgin steva von siu esch,
10 Levan mei mirar,
Mei paupra muntaniala.
Muntaniala sa saltar,
In, dus, treis, quater,
Muntaniala sa saltar,
15 In, dus, treis.

Tier ils plaids: „sa saltar“ laien ei dar ils mauns e saulten mintgin persuls … per la stiva entuorn; allura entscheiven puspei danovamein il rin, cantont ils madems plaids.

55. Igl harmer de Lenziel.

In ord la compagnia d' ils affons ei il harmer, il second il tgiet, il qual 20 pertgira sia rauba, il tierz il lader. Ils auters en la rauba digl harmer. Quel caveglia si siu stan en rietscha, mintgin stenda ora la bratscha, aschia che el tonscha il maun de lauter compogn. In per pass naven della rauba tschent' il harmer il tgiet de pertgirar quella e comonda cun seriusadat de dar adatg e cantar, schei vegni in lader; lura masira el sia 25 provisiun rauba cul fest e va naven. Il tgiet se metta à mischun, e tut anetgamein vegn il lader ord in encarden, nua ch' el era sezupaus leu demaneivel. … El cuora tier il stan e pren in toc, quei vul dir igl' emprem della compagnia e fui spert en siu encarden. Il tgiet vesa quei e conta; il harmer cuora neutier e damonda: „Tgei dat ei?“ el mesira sia rauba e 30 vesa, ch' ei maunca in per bratscha; el fa reproschas al tgiet e smanatscha e camonda d' esser pli attens; lu el va puspei. Mo il madem serepeta de novamein. Il lader vegn, pren in toc; il tgiet conta, survegn reprimandas, et aschia va ei, tochen tutts ils affons ein engulai. Duront ch' il harmer dat la torta al tgiet, peglien quels, ch' eran manai naven, ina davos lauter vid 35 la vestgadira, aschia ch' ei formeschen in liunga cadeina. Il lader ordavon meina il til tier il harmer e se dat ora per in marcadon de pindels, se gloriescha de siu crom, ch' el meina suenter el, e zungegia il harmer de comprar giu sia rauba. Quel admirescha la rauba, enconuscha aber quella per la sia rauba engolada; il tgiet conta, quei che el po, et omisdus schmanatschen 40 il lader cun fridas per far fugir quel e lez fui. Cun quei ei il giug finius⁶.

56. Trisale Padisale.

Ils affons, che prenden part vid quei giuc, sesan tuts giu dano in, il qual stat enamiez sin peis. Quel fa lura à tuts ils auters, che sesan, sguezia vid la schanuglia. Fagient el sguezia, di el ils plaids: „Trisale Padisale, lai bucca ver ils dens!“ Quel dils affons, il qual, cura ch' el fa 5 sguezia, sto rir e lai ver ils dens, ha allura de far la penetienzia, che quel, che ha fatg sguezia, dat si ad el, sco ded ira tras las tortas, bitschar il pleun, prender si da pleun in nuf cun ils dens etc.

57. Cheu has miu canaster.

Las mattatschas fan in ring e lura vegn ei dau entuorn in canastret. 10 Mintgina dat el ad ina, che meins schmina, culs plaids: „Cheu has miu canaster; tgei vul metter en?“ sa quella buc dar spert ina risposta, sche sto ella dar in pegn, e quella, che survegn il canaster, sto spert zacuder si quel e dar ad in autra cun la madema damonda; sa ella buca dir spert ne bein en uorden, sche sto era ella era dar in pegn. Ei glei de remarcar, 15 ch' in sto adina far parer, sco in dess ad in' autra, sinaquei che quella, ch' in dat, vegni nonspitgadamein surprida.

58. Mumma lai ira à giug.

Ina buoba fa la mumma e las autras ils affonts. Ils affonts dian alla mumma: „Mumma, mumma, lai ir à giug; ils signurs e parlers van era!“ 20 La mumma lai tulanar empau, mo rispunda alla finala: „Sche mei pia; ma, cura ch' ei tucca da miez di, sche vegni!“ Ils affonts van legramein. In moment suenter tucca ella da miez di: „Cling, cling, cling, cling!“ Ils affonts vegnan aunc bucca et ella sto finalmein ira culla torta ad encurir … els. Sin sias domondas, nua els seigien stai, sexcuseschan tuts, sco 25 ei pon, e survegnan per lur malobedientscha la torta.

59. La metta da fein.

In affont sto sebetter en costas giun plaun e far parer, ch' el dormi. Quel ei la metta de fein. Ils auters seaproximeschan e cloman in encunter lauter miez de bass: „O, tgei biallas flurs!“ ni: „O, tgei bialla pera“. La 30 metta de fein leva si e cuorra suenter; po ella pegliar in, avon che quel arriva egl avon designau liug de segirezia, sch' ei quel pil suondont giug la metta de fein.

60. Suflar il tschutt.

Quest giug fa ins en stiva, sper la meisa. Ins pren empau vata e 35 tschenta sin meisa. Quei ei il tschutt. Tut sufla encunter quel, e tgi, che sto schar mitschar il tschutt giud la meisa ni sur el ora, sto dar ina penetienzia. …

61. In marcadon de Paris.

Cheu tier sto in figurar in marcadon. Allura di el: „Jeu sun in marcadon … de Paris e hai de vender de tuttas sorts biallas caussas. Jeu scamondel … aber de dir gie e na, rir e bargir.“ El damonda allura mintgin, 5 tgei el vegli cumprar e fa tutts inschins per far dir gie ne na, u rir u bargir. Sche in ni lauter lai mitschar ora in de quels plaids scomandai, ne bragia u ri, sche sto el dar ina penetienzia. Cura ch' el ha allura survigniu … en bia penetienzias, sche dat el ora à mintgin siu bategl e fa far mintgamai ina penetienzia. 10

62. Rumper fier.

Quest ei in giug per mattatschs. Ei vegn formau duas ulivas partidas. Ils affons de scadina de quellas fan cadeina cun pegliar in l' auter ferm per la canviala. Quellas duas cadeinas miran ina encunter lautra en ina distanza de circa 10 — 15 pass. La partida, che secrei d' esser la ferma, 15 envida ora in de l' autra partida. Quel peglia catscha, cuorra encunter siu adversari ed emprova de rumper la cadeina cun seglir cun sia schanuglia sin la bratscha stendida. Po el rumper, sche ha el il dretg de prender in de quels dus, che han stoviu schar dar, cun el, sco niev ring de sia cadeina; … po el bucca rumper, sche vegn el enviaus anavos cun gomias.

20 Il clomar, ni il schinumnau envidar ora sebrata giu. Il giug ei finius, cura che ina u lautra cadeina ha piars tuts entochen in.

63. Dar il tissi.

Quei ei il giug de buobs igl atun sin ils quolms, la sera. Ei vegn giugau cun nuschs. Ils buobs sesan entuorn la meisa, ne era da bun' aura 25 ora sin il paschg en in ring. Mintgin tschenta ina nusch enamiez. Ins sto sevolver anavos ed astgia buc mirar anavon. Ussa tucca in buob ina nusch cun in det e di: „Tissi“ Tots san, quala nusch ei il tissi. Quel astgia sevolver e po prender las nuschs entochen tier il tissi; aschi prest sco el tocca il tissi, vegn ei clomau: „Tissi!“, et el aschca prender neginas nuschs 30 pli. Ei dat il cass, ch' il tal tschiappa l' emprima nusch, ch' ei il tissi. Quei va ella ronda e schi prest, ch' ei mo il tissi sin meisa, ston tuts puspei tschentar ina nusch.

64. Dar il caschlet.

Quei ei in giug de buobs et ei semigliont al dar à kegels. Quater 35 buobs statan ensemen. Mintgin dat ina nusch. Cun quellas quater nuschs vegn ei formau ina pyramida, treis sut en et ina enamiez sisu. Tuts stattan in toc daven digl caschlett. In fiera ina nusch sin il caschlet. Tocca el quel, e datan las nuschs à magliac, sche ein las nuschs sias. Tocca igl emprim buc, sche tila il secund sia nusch encunter il caschlet, e falescha lez, il 40 tierz et il quart. Mintga gada, cu in ha catau, ston tuts puspei tschentar ina nusch.

65. Teissa fildirom.

Ils affons peglian mintgin dus e dus in lauter per ils mauns e van aschia, bettent la bratscha in sur lauter, da stiva si, ne era ora el liber e dien, duront ch' ei van: „Teissa, teissa fildirom! Pum, pum, la castradira!“ … tier il davos plaid semeinan tuts spert entuorn, betten ils auters dus 5 bratschs sin quels, ch' eran avon suren, e van de stiva giu schent: „Teissa, teissa fildirom, tochen entadem camon!“ Il affonts sevolven puspei, sco igl emprem e dien: Teissa, teissa fildirom! Cons fils eis ei rut? — Dus gross e dus satels.“

66. Il tschiec.

10 Tuts semettan en retscha sin peis in davos lauter; il secund tegn cun ses mauns ils egls de quel avon el, che quel vesa nuot. Lu vegn in ord la retscha neuedora e dat al tschiec ina fridetta cun in det giu pil nas, senza dir in plaid. Il tschiec empiara lu: „Tgi tenta mei? Il tentader sto lu dir zitgei sut vusch, ne far: „Miau!“ Sa il tschiec legniar lu, tgi 15 ei gliei, sche va el vi davos la retscha, e lauter ei il tschiec; legnia el aber buc endretg, sche va el era vi davos, sto aber dar ina penetienzia.

67. Casa per tscheins.

Quei giug vegn il meglier fatgs en in curtin, ne schiglioc en in liuc, nua ch' ei gliei plontas. Tuts affons priu ora in seposten avon ina plonta. 20 Quel, che ha negina, va per il plaz vit entuorn e domonda baul in e baul lauter: „Casa per tscheins?“ Tuts rispunden: „Na, drovel mez.“ Lu va el entuorn, studegiont, fagient parer, ch' el deti pli nagin adatg sin tschels; duront quei clomen ils auters aschi da bass, sco pusseivel, tier in à lauter et enqueren de baratar plonta in cun lauter. Aschi spert sco quel amiez 25 observa ina plonta vita, enquera el de survegnir quella; reusescha quei ad el, sche sto quel, che ha negina plonta, enqurir casa, cass contrari sto igl emprem star vinavon enamiez.

68. Patrun e fumegl.

Il patrun ei vilaus sin siu fumegl e vul cun fridas catschar el ord 30 casa. Ad omisdus vegn ligiau si ils egls. Lu cloma il patrun: „Pieder, ne in auter num nua eis?“ Pieder tegn spert si il maun avon la buca e suna: „Tu, tu!“ Dabot cuora lu il patrun encunter, danunder la vusch ei vegnida, il fumegl ei aber schon en in auter liuc, e fa: „Tu, tu!“ Po il patrun tier el, sche bastuna el quel bravamein cun sia capetscha, ne cun 35 in fazolet. Essent ch' els vesen omisdus nuot, sche seglia il fumegl savens, volent fugir, grad en bratsch al patrun, il qual ei lu per tuts entuorn fetg leger.

69. Il vischin.

Tuts, priu ora in, sesen sin sessels en rudi, in stat enamiez sin peis. 40 Quel empiara lu in: „Co plai tiu vischin?“ Rispunda quel: „Pulit“, ne „Oreifer!“ etc., sche empiara el in auter: „Co plai tiu vischin?“ Rispunda quel: „Miu vischin de vart dretga, ne da vard seniastra plai buc à mi.“, sche damonda quel amiez puspei: „Pertgei buc?“ Lauter rispunda: „El ei nauschs e malvuglius, etc.“ El empiara puspei: „Sche tgi vul pia per vischin?“ El numna lu in ne lauter da quels, che sesan leu en rudi. Quel sto lu levar si e scomiar plaz cun il nausch vischin. Po quel à miez lu 5 spert survegnir in dils sessels vids, sche sa el seser e quel, che ha piars il plaz, sto star amiez, cass contrari sto el star leu vinavon.

70. Il malvugliu.

Tuts semetten en retscha in davos l' auter, il secund tegn cun ses mauns ils egls de quel, ch' ei igl emprem en la retscha, ch' el vesa nuotzun.

10 Lu vegn bein bufatg in neu ord la retscha, tila al tschiec in tec per ina ureglia e va lu spert puspei anavos en siu plaz. Il tschiec vegn lu neu et encuera il malvugliu, che ha tratg per l' ureglia e zvar senza tschintschar buc in plaid. El pren lu quel, ch' el manegia, per ina ureglia e meina vi el davontier, e quel ei lu il tschiec.

15 Ha el gartegiau il dretg, sche sa el ir en la retscha, e lauter sto star ordavon; ha el aber bucca priu il dretg, sche semeina quel, enstagl star davontier, entuorn e peglia ad el per ina ureglia, meina puspei vi el davontier, … et el sto far il tschiec, entochen ch' el anfla il dretg.

71. Il far metsch.

20 Tuts ils affonts tegnan lur pugns en retscha. In dumbra ils pugns; quel, sin il qual ei tuca la davosa silba, di il spruch:

Lella, lella, tubalella,
tubalacca,
sanistracca,
25 trentin,
fermentin.
Gion Gielett
Tegn en tiu det!

po ira naven cun il pugn. Quel che resta il davos, ha de tener. El tegn 30 ils egls e dumbra tochen trenta. Denton sazuppan ils auters, Aua ora el adencurir. Reusescha als fugitivs de arivar avon ch' igl encurider sin il plaz destinau, lu ein els permetsch (mitschai) Encuntercomi reusescha ei de pigliar ils fugitivs et arivar, avon che quels, sil plaz schent: „Polis gieri, polis gion“, etc. daventan quels prischuniers, ord ils quals igl encurider 35 ha il dretg de elegier siu succesur.

Autras fuorms de dumbrar:

1. Eni capeni, ca bon per te,
Divide domine.
Pettenbrot te marmot.

2. Eni capeni, che tuc il te,
Schauene oca,
Broca recli tut.

3. Eni, eni, dep,
Utclamana Schnep,
Utclamana isatana,
Eni, eni dep.

4. Eni, capeni da min conbla,
Siatmatusa,
Clenata rosa,
Da bist du.

5. In fermentin,
Fermin flad,
In zen det, Tegn giu quei det.

6. Inca duca, trei,
Ca barba niala,
Caster forten,
Oran bora.

7. In cun dus,
Cun pala beziechel,
Tra la viadiala catscha fein,
E catscha fort.

8. Enaka, benacca, tulpiltè,
Schauene,
Oca broca, tupiltot,
Recli tot.

9. Anna, Bina, Muscalina de Loret,
Che senunina ventisett.
In, dus, treis, quater, tschun, e sis, e sett.

10. Enenden, endid, endad,
Zeba, di beba, di buffanat,
Zeba di beba, de buff.

11. In truffel, ina peletscha, ina castogna.

12. Zeschla, peschla cun pindels,
Luti, tutti, manicutti,
Questa notg e questa fort.

13. Uschla, puschla cun pluscheins,
Va giu Trin e venda treis,
E vegn ensi cun quater.

14. Glina, glina vi sur mar,
Toca ti as aschi bia de far,
En Romonsch et en tudestg,
Gion Gialet ad en quei det.

15. Tubalin, tubalan,
Nusch miscat, farmentin,
Gion Giannin, Gion Giannat,
O cun quei dett.

72. Il Capitani.

Tier quei giuc semettan tuts ils affons en ina retscha dus e dus et in or davon persuls, quel ei il capitani. Cura che quel sbatta ils meuns ensemen, … sche ston ils dus davon cuorrer in ded ina vart della retscha e lauter de lautra, aber traso alla grada. Po il capitani pigliar in de quels, avon 10 ch' els possien ensemen, sche sto lauter far capitani, entochen ch' el po pigliar in cumpogn.

73. Il peun cotg.

Ils affons ston formar ina cadeina cun pigliar meun in lauter. Quels dus affons, che ein allura il davos et igl emprim dil rin, vegnen numnai 15 quel de vard seniastra il furner e quel de vard dretga il pur. Ussa di il pur encunter il furner: „Ei il peun cotgs?“ il furner rispunda: „Gie, mo el ei berschaus.“ Pur: „Tgi ha berschau el?“ Il furner muossa sin quel, ch' ei sper el e di: „Quel ha berschau?“ Il pur: „Volein nus encadenar el?“ Furner: „Gie“ Ussa sto il furner e quel sper el tener ils bratschs egl ault 20 ils auters ston allura ira sut quels dus bratschs alzai ora. Quel sper il furner vegn allura cun la bratscha en crusch. Aschia ston ins ira vinavon, entochen che tuts ein encadenai. Ussa ston il furner et il pur era se encadenar … e pigliar in vi de lauter de maniera, che ils affons formen ina ronza. Els ston ir entuorn, aschi ditg che els pon tener ensemen. 25

74. La siarp.

Ils affons peglien tuts meuns e staten en rietscha. Ils dus affons, ils quals ein sin las duos extremitats, ein in il tgau e lauter la cua della siarp. Ussa sto il tgau laghigiar de pigliar la cua. La cua sto aber fugir ton, sco ella po. 30

75. Zuppar la mongietta.

In affon prenda ina mongietta e va cun quella e zuppa en in liug, che ils auters affons vesen buc. Ina gada ch' el ha zuppau, sche cloma el ils auters affons, e quels ston lu enqurir ella. Cura che ils affons ein de maneivel … de la mongietta, di quel, che ha zuppau ella: „Cauld, cauld!“ ein els 35 da lunsch de quella, sche sto el dir: „Freit, freit!“ Quel, che anfla igl emprim la mongietta, quel ha lu era de zuppar ella.

76. Il fest anflau.

Anflan ils buobs in fest senza patrun, sche prendan ei quel en in maun, e masiran cun lauter il fest cun ils plaids:

„Quel ei mes, quel ei tes;
Quel ei engulaus, quel ei stumaus!“

1. ed. iu
2. ed. prendau
3. ed. eutuorn
4. ed. sin
5. ed. formeschau
6. ed. finuis