Ta-pù, lu trumbone d'accumpagnamente/Ta-pù, lu trumbone d'accumpagnamente

Ta-pù, lu trumbone d'accumpagnamente

../Lu testamente di zi' Carminucce ../Ta-pù, la còppele IncludiIntestazione 12 settembre 2023 75% Da definire

Lu testamente di zi' Carminucce Ta-pù, la còppele
[p. 151 modifica]
Ta - pù
lu trumbone d’accumpagnamente
[p. 153 modifica]

I


Mannagge, cumpà ’Ntò, m’àjje straccàte!
Trent’anne e forse cchiù, che vàjje ’n gire,
trent’anne, vinte bbande ajje cagnate:
4mo ’nche le piume gnì nu bersajre,

mo ’nche na sciasse tutte ferzejàte.
Quante ricùrde, ’Ntò, quanta suspire!
N’àjje sunàte feste... a San Dunate,
8a San Giuvanne, a Sante Casimìre...

Che m’aritrove? Cosse ’ntrunconìte,
na giubba vecchie senza li bettùne
11e ’stu mmuttèlle tutt’arruzzinìte!

Sperème almène che ’ste Sante bbùne,
che s’à pijàte forze e giuventù,
14me le mannàsse all’alme ’sti ta-pù!

[p. 154 modifica]

II


Che vite! Mo a la stalle, mo a le stelle.
Da Sante ’Sàgne a Napele! a Milane!...
A l’estere: Berline! A Brucchesèlle
18na vôte, ’nche la bbande di Lanciane,

tutte le sere mettavamen mane
’nche na marcia sgargiànte di Vesselle:
la ggente si cacciave lu cappelle!
22Dopo tre jùrne, tèle!... A Palummàne.

Notte senza durmì’, sudàte, stanche...
sfraddùte... e mi piacè’, mi piace ancòre,
25lu curagge ci sta, la forze mànche!

So’ vecchie, cioppe, ne’ mi fide cchiù,
m’avesse aripusà’, sarebbe l’ore...
28Ma... chi t’ajute se nen fî ta-pù?

[p. 155 modifica]

III


Che monne! Certe vôte m’ariggìre...
La bbande! Na famije, n’urganette,
jàme vestite tutt’a na manìre!
32Vi’ pe’ spartì? Chi sone la curnette,

(nu strumentùcce!) settemila lire,
fiure, cumpìtte, applàves’e rispètte!
E i’ che sùffie gni na ciuminire,
36a durmì’ ’n terre e sbatte’ la fianchette!

Lu mastre, ’nche ddu’ mosse, na ’ngiuriate,
si pìje la metà de le quatrine
39che ci-a buschème; e ci sta Dïadàte,

lu rancasciare, sole la vrevùgne
pe’ purtà’ ’nnanze chelu baldacchine!
42Va a ffa’ le cunte: po magnà’ ’nche n’ùgne!

[p. 156 modifica]

IV


Nu jurne Carmenucce di Casàle,
prime trumbune d’accumpagnamente,
fece: — Sa da’ finì’ ’stu sfruttamente,
46st’affàre nen pô cùrre, si va male.

Lu mastre nostre sa da’ mette’ ’mmente
ca lu guadagne ’sa da’ spartì’ ’guale.
Francì’ — mi disse, — vacce nu mumente,
50tu sî parlà’, sci tante genïale!... —

Ci jve... e j’dicive: — Nen sultante
la bùsche sa da’ fa' tante pe’ d’une,
53ma tutte le struminte a da’ ’ve’ tante

seconde la grussezze. E quande une
che sone la curnette ha cinquante,
56almeno ci vo cente a lu trumbone.

[p. 157 modifica]

V


Lu mastre, sinte e sinte, ’n sine a quande
me se ne ’sci ’nche stu raggiunamente.
Mi fece, dice: — Ma ne’ stî cuntente?
60Vu’ sta’ cchiù mèjje? e mbè! Ci mitte tande?

Chi te custregne a sta’ ’mmezz’a la bbande
’nche ’ssu trumbone d’accumpagnamente?
Lìvele quesse, cagne lu strumente
64e ’mpàret’a sunà’ quelle da cande. —

Putè’ rispùnne? E che je putè’ dire?
Piìve nu trumbone a quattre chiave,
67cumpà, me sfitichìve... e vôte e ggire...

ci chiudè’ l’ucchie, la ritretteccàve,
facè tutte le mosse, ma che vu’?...
70Me na rijave sempre a lu ta-pù!

[p. 158 modifica]

VI


Immèce Carminucce di Casàle
fece prugresse, se le mittì’ ’mmente,
pijà lu bbumbardine e a scàle a scàle
74duventà mastre. E n’anne, finalmente

i’ capitìve sutte. Meno male,
custù’, l’amiche de lu patimente,
penzave, me fa n’âtru trattamente.
78Ne’ m’aricunuscì! Parè’ nu pale...

’nche na bbummétte gnì nu cumuncìne,
trincàve a lu parlà’... s’avè cagnate!
81E ma da’ crede’, ’Ntò’! se n’è lu vere,

lu sangue me’ à da scòrre’ gnì ’stu vine!
Trent’anne d’arte, n’aje ma’ ’ncuntràte
84nu mastre cchiù fetènde e cchiù sevère!

[p. 159 modifica]

VII


Mòjema, puverelle! M’à stunate,
mi dice: — Ma picchè nen ta ritîre?
Sî fa’ le scarpe e mo va’ a schiuppettàte:
88nu pare di pianelle trenta lire... —

Che vo’ che facce! Mòjem’à scagnate
lu core pe’ nu pesce di pischìre!
Dope trent’anne, lasse! Me ritire!...
92E l’arte? E Rigulette? E Travijàte?

Vo’ mette l’arte ’n facci a la pianelle?!
Ta-pù! Le facce bbone?... E tir’avànde!...
95Dice: ma quess’è n’arta puverelle.

Ma tu pu’ j’spiehènne a tutte quente
che cos’è l’arte... e ca ’mmezz’a la bbànde
98ci serve pure l’accumpagnamente?

[p. 160 modifica]

VIII


Quanta disprezze, povere mmùttelle!
Ma nu’ tirème ’nnanze unestamente,
che ffa ca jam’arrete a tutte quente?
102Che ffa ca i’ annascùnne le frisèlle

sutt’a ’stu sciambrechìne tralucente
e tu purte a le bbùsce ’sse piastrèlle
di pece e di sapòne? Allegramente!...
106Ca chï va ’nnanze, scì, pare cchiù bbelle,

ma certe vote je va pure storte,
e Dì ne lìbbre quande nen ci’ azzecche!
109Nu’ immèce le putème dire forte:

da nu’, trumbone me’ nciaccàte e vecchie,
nisciùne sa ricorde maie na stecche,
112nisciùne à ’ntese maie na fetècchie!

[p. 161 modifica]

IX


Ta-pù? Ta-puù! Se campa allegramente,
c’appresse a ogge a da’ minì’ dumane...
Ma nen mi sforze, e quand’è lu mumente
116abbotte le ganàsce e... sone piane...

Già mo ’n sa reccapèzze cchiù nïente!
’Mmèzz’a la bbande: bbìfere, campàne
ciuccularìlle?!... Tu pu sta’ cuntente?
120Sême bbandiste o sême sacrastàne

e scupinare? Ma, facce pe’ dire,
c’a me nen me n’importe: o trumbòne
123o bbìfere o clarine, vôte e ggìre

une aj’a ’ccumpagnà! Sone chï sone,
i’ suffie allòche e nen ci penze cchiù,
126quest’è la sorte di chi fa ta-pù!

[p. 162 modifica]

X


Ma prime lu bandiste, c’àja dire?,
si putè’ fa’. Sunìve a l’apertùre,
a la proggessïone, a la carrìre,
130la sere te cagnive lu munture:

dù’ pìzze, a lu castelle, n’âtru ggire
e ti ìve a durmì! Mo all’ùtem’ùre,
dope suffiate na jurnate ’ntìre
134’n facci’a ’st’affare, zuppe de sudùre,

le cosse rùtte, se ne ve’ la ggente
e te cumenz’a ffa’: «Nternaziunale...
137bandiera rùsce...». E nen c’è sacramente!

Tu à’ da sunà’, se no la pesse male.
Stì’ fresche a dire: Ne’ mi fide cchiù!
140«Bandiera rùsce...». E dàjje a fa’ ta-pù!

[p. 163 modifica]

XI


Ma sìnte! L’âtre sere a Manuppèlle,
stavame a ffa’ la feste a San Pasquale.
La notte, appena dope lu castelle
144la folle cumenzà: ’Nternaziunale...

Avàma già attaccàte. A lu chiù bbelle...
da rrète a nu palazze a quande càle
n’àvetra mùrre, e ’nche certe varrèlle!
148e si mett’a strillà’: «Marcia Rejale...».

Fìje di Criste!, ’Ntò’, si nome avvènte!
mazzate, muccicanne, gnì le cane!
151I’ sùbbete acciucchìve lu strumente.

Pinzive: Se mi còjje na varrate
sopr’a la cocce, quelle sa risante...
154ma lu turmbone quande s’à ’mmaccate...!

[p. 164 modifica]

XII


Fortùne ca di bbotte, gni lu vente
arrive vinte, trenta carbinìre.
Je zumpe’ ’ncolle gni le sparivìre,
158si ficche’ ’mmezze e separà’ la ggente.

Ma pe’ spartì la ggente, e vùsse e tire,
’mmezz’a lu ccìcche e ciàcche e lu spavente,
spartì’ pure la bbande. E a nu mumente,
162quille vicine a le cruvatte nire

ta ricumenze l’Internaziunale,
le pòvere bbandiste a l’âtru late
165pìje e t’allente la Marcia Rejale...

I’ stave ’mmezze... Alè!, pe’ San Donate!
’nturtive ’stu mmuttèlle e... , ta-pù...
168Cumpà, l’accumpagnive a tutt’e ddù!