Poesie scelte in dialetto potentino/XX

XX. L’Avvocato in Paradiso

../XIX ../XXI IncludiIntestazione 10 aprile 2020 100% Da definire

XIX XXI

[p. 39 modifica]

XX.

L’avvocato in Paradiso

ossia l’entrata in Roma



V’aggia cuntà nu fatte criuse, criuse
     Ca geze n’avucato mparavise;
     Ma fò ch’era malato lu Zerlùse, 1
     E San Giuvanne fasceze stu stravise. 2

La moffa l’avucato avia a lu nase,
     Tant’anni ch’addurava pe lu attare, 3
     San Pietro mai gne desse: «viene trase,»
     Savia ca gne brusciava lu pagliare;

E com’in fatte foze; e mo sentire,
     Ca pure lu cuglionaze, e nun si crere;
     L’affare della Prussia la savire?
     Luigi Pagliarotta, 4 avè li ppere.

A Pietro gne muè la vermenara,
     Rrestà come a lu pàppel’inta a la fava,
     Lest’avèze da corre la davannara,
     Ca tutte lu cammesciuotte se zelava.

S’avèze da gì a ntanà inta a lu diette,
     Li coppole currienne sott’e sova
     Mast’Antuniedde cotte, e menzo fritte,
     San Pàvele s’ascunnè drete a na dova. 5

Sant’Angelo doi spate sfutarare
     Fa vulia li sòlete bravure,
     Creria ch’erene pure appapagnare 6
     Tanta diàvle nuove ca so sciure.

Fascè nu parapiglia, na sburrara,
     Lu forne s’appiccià pe la paura;
     Nunn’arruvaze a fa menza mpurnara,
     Perdè lu pane, lu fuoo, e la masciarura

[p. 40 modifica]


Senteze l’avucato sta sunara:
     Parìa nu toctabballa, 7 e gïa stressenne:
     «Ev’arruvà la chiena a la iumara,
     Lo porce mo è lu mio, e me ne mpenne.»

Pò vett’a San Giuvanne purtanare:
     «Carutto è inta lo cascio lu maccarone:
     Stu povero vagnenciedde 8 è capitare,
     Me l’aggia spezzelà come a peccione.»

Sentire che pensara ca fasceze,
     Da vero pagliettone se purtaze,
     Tugnetto e Monti accanto se metteze
     E tutti li màrtiri nosti li mpustaze.

Pò s’accustà a la porta e tuzzulaze,
     — Non possumus — da inta respunnia
     Giuvanne; «Lu torciamusse se spezzaze,
     Lu mulo è durrupà mmenz’a la via.

« Arbe, ca so io, so lu nutare,
     So asciù pe gi accattà lu mereamente.
     La carta porto, penne e calamare.
     San Pietro s’ha da fa lu testamente.»

A forza arbè la porta San Giuvanne;
     E desse: «bommenuta, vienet’assetta,»
     E iedde accumenzaze: «u’ da quant’anne
     T’ave aspettà sta seggia beneretta;

« Tu sai? ca questu posto era assurpare
     Da quedde vecchio menze nzalanure 9,
     Se l’ha piglià cu tì ca si sfiancare,
     Cu mi, la testa datta avria a lu muro.

«Tu fust’a Giese Criste precursore.
     Tu ca lu batteggiast’e si cumpare,
     Come venè lu vecchio apprettatore?
     Ca s’assettaze pèsele, e t’ha cacciare?»

Restà Giuvanne com’a nu cane ciuoto
     E nun savia manc’ addù responne.
     Chiù assai pò l’avucate denguaggiuto;
     Te lu sturdeze, e te lu fasce cunfonne,

[p. 41 modifica]


Ma pò se ripiglià lu semplecione,
     E desse: « e pure lu sacce, e che n’accatte?
     Nun sai, come fu fatto stu purtone?
     E maste Custantine che mal’hà fatte!! 10

« Che porte, che purtone? se trasìa!
     Nu gn’era p’assettarne nu pesùlo,
     Lu varo semp’averte qui stascìa:
     Facc’ era la massaria de Rezzùlo;

« Pò doppe foze n’terra frabbeare,
     E lu saglierono sova a nu pallone.
     Non ne parlamme chiù. So sfurtunare,
     Nun aggio avutte mai prutezione!

« I nu spaddaggio aviett’ in vita mia,
     E pure m’aggiustaze pe la festa,
     Ca doppo tanta bene ca mu vulìa
     All’ùtema me fascè taglià la testa;

« Mo che gerrìa truvenne li mosche mmuola! 11
     So solo, e pò m’abbusco lu stufate,
     Stu posto me farria la cannavola, 12
     Nanniente ca derria: so carcerate. »
     
A sti parole chiù lu dutturone
     Piglià curaggio e desse; «e che te schante?
     Affacciate, ca vire quanta squatrone
     Tutt’a favore tove da nnante nnante;

« Pò che paura hai, so io cu ti,!
     Fa la causa, e a Cristo te presente,
     Mo taccio la dumanna, e sent’a mi,
     Lu posto tu l’avrai fra doi mumente.»
     
Fasceze na dummanna marteddara,
     Ch’a Giese Criste lu fronte gne suràva,
     Nu la fernè de legge, a menza strara
     Gne desse: «hai ragione, a ti aspettava.

« Ma i pò che ne sacce de stu fatto,
     Mo m’hanno ditte ca Pietro sta malato,
     Nun saccie cu chi à fatto stu cuntratto,
     Si io so lu patrone, o lu crïato. 13

[p. 42 modifica]


«Porte, purtone, purtiedde, purtunare,
     Legge, chiave, camauro, basciapere,
     Scummùnee, indulgenzie cuntrattare
     Tu vire! cu la buntà che me succere!

«Va, fagnella legge a ledde stesse,
     E digne, ca te fascesse la cunsegna,
     Ca mo, pe mo t'ha da dà pussesse,
     Devasse da la porta quedda nsegna.»

Leggè San Pietro, e come a na fuina,
     Currìa, e gne passarone li dolori,
     Chiangenne nnant a Cristo: «ah! che ruvina!
     Ncielo mo so trasù li traretori».

«Che traretori! Pietro vai truvenne,
     Lu troppe è troppe! lu sai ca fa crepà?
     Tu tanto a poco, a poco si giù trasenne,
     Pe figne ca la barracca è derrupà.

«Mo pure cu mi li chiacchiere vuò venne?!
     Lu vire ca la matassa s’è mpruglià.
     O pigliati li bèrtele 14 e vattenne,
     O, Pietro mio, nonn’aggio che te fà.

«Pietro, Tu sai, che i te parlo chiare:
     Fagnella la cunsegna a Giuvanniedde;
     Tu sai che i te pozze spodestare
     Dalla seggia te passo a lu scagniedde. 15

Quanne sentè San Pietro sti trunàre,
     Tutte lu Paravise già carenne:
     — Pe caretà, Signore, mette repare, —
     La tigna 16 cu li mane se già sceppenne.

Abbattagliava forte lu scuràre: 17
     «Signore! fa la causa, e pò lu vire,
     Pe na papocchia 18 che t’hanno appurtare,
     Tu tanto, tanto mfame mo me crire?!!

«Oh! Povero Pietro: super petram hanc,
     Battia lu monne ntiero, ch’aggio abbaglià!
     Mo, super petram hanc, ntang, ntang,
     Li spadd’mie me sent’arramaccà.

[p. 43 modifica]


« Ma 19 Jedde ha l’avucate ca lu defenne,
     E pare ch’avesse tutta la ragione,
     Si vene nat’avucato, (se vole mpenne)
     Se fà la causa, e senza quistione.»

« E pure io te l’accordo statu verse,
     (Gne desse Giese Crist’) e pure aspette;
     Ma pò te pozze di ch’è tempe perse,
     Ca s’è sfigghià da vero mo lu curpette

« Basta... Ca sia fernura. lo pure t’accordo
     Lu tempe figne ca vene nat’aucate.
     Da mo da nante non faccio chiù lu sordo,
     So io l’infallibile, e nisciun’ate.»

Frattante ca fascienne stu cungestora,
     Trasènne tutte l’anime mparavise,
     Li statue di Pasquino e de Marfora,
     Pure Ju priesce lore gn’avienne mise,

San Giuvanne, ascè tutto presciare,
     San Pietro muzzacava lu fasulo:
     «La nfallibilità m’ha arruvenare!
     E tutte chi gne colpa?.. queddu mulo!

Aggio passa cchiù mbonna la iumara 20
     E mo i m’aggia sperd’inta la fodda:
     Già e bella mo è fatta la pensara,
     Ca de dascià stu poste nun me ncodda.

Drete a la porta metto na traversa,
     E digge ca m’hanne poste carcerato:
     Si mo se fa la causa, è bella e persa,
     Nu cuorne tras’ in cielo nat’avucato!»
          Potenza, 1870.

Note

  1. [p. 47 modifica]
  2. [p. 47 modifica]
  3. [p. 47 modifica]
  4. [p. 47 modifica] [p. 48 modifica]perchè lo chiami Luigi Pagliarotta, che è un nomignolo comune fra i contadini di Potenza.
  5. [p. 48 modifica]dova: doga.
  6. [p. 48 modifica]appapagnare: presi dalla «papagna» (papavero) cioè dormienti.
  7. [p. 48 modifica]toctabballa: gioco di ragazzi che si fa con le bacche di una pianta.
  8. [p. 48 modifica]vagnenciedde: giovanotto.
  9. [p. 48 modifica]nzalanuro: scimunito.
  10. [p. 48 modifica]masto Costantine: allude alla donazione dell’Imperatore Costantino alla Chiesa.
  11. [p. 48 modifica]li mosche mmuola: le mosche a volo.
  12. [p. 48 modifica]me farrìa la cannavola: mi farebbe gola.
  13. [p. 48 modifica]criàto: servo.
  14. [p. 48 modifica]bértele: bisacce.
  15. [p. 48 modifica]scagniedde: piccolo scanno; passare, (in senso attivo). dalla seggia a lu scagno vale destituire, punire.
  16. [p. 48 modifica]la tigna: i capelli.
  17. [p. 48 modifica]scurare: disgraziato.
  18. [p. 48 modifica]papocchia: fandonia.
  19. [p. 48 modifica]Jedde: cioè San Giovanni.
  20. [p. 48 modifica]iumara: fiumana.