Pagina:Danzi - Poesie scelte in dialetto potentino.djvu/44


— 40 —


Senteze l’avucato sta sunara:
     Parìa nu toctabballa, 7 e gïa stressenne:
     «Ev’arruvà la chiena a la iumara,
     Lo porce mo è lu mio, e me ne mpenne.»

Pò vett’a San Giuvanne purtanare:
     «Carutto è inta lo cascio lu maccarone:
     Stu povero vagnenciedde 8 è capitare,
     Me l’aggia spezzelà come a peccione.»

Sentire che pensara ca fasceze,
     Da vero pagliettone se purtaze,
     Tugnetto e Monti accanto se metteze
     E tutti li màrtiri nosti li mpustaze.

Pò s’accustà a la porta e tuzzulaze,
     — Non possumus — da inta respunnia
     Giuvanne; «Lu torciamusse se spezzaze,
     Lu mulo è durrupà mmenz’a la via.

« Arbe, ca so io, so lu nutare,
     So asciù pe gi accattà lu mereamente.
     La carta porto, penne e calamare.
     San Pietro s’ha da fa lu testamente.»

A forza arbè la porta San Giuvanne;
     E desse: «bommenuta, vienet’assetta,»
     E iedde accumenzaze: «u’ da quant’anne
     T’ave aspettà sta seggia beneretta;

« Tu sai? ca questu posto era assurpare
     Da quedde vecchio menze nzalanure 9,
     Se l’ha piglià cu tì ca si sfiancare,
     Cu mi, la testa datta avria a lu muro.

«Tu fust’a Giese Criste precursore.
     Tu ca lu batteggiast’e si cumpare,
     Come venè lu vecchio apprettatore?
     Ca s’assettaze pèsele, e t’ha cacciare?»

Restà Giuvanne com’a nu cane ciuoto
     E nun savia manc’ addù responne.
     Chiù assai pò l’avucate denguaggiuto;
     Te lu sturdeze, e te lu fasce cunfonne,