Pagina:Danzi - Poesie scelte in dialetto potentino.djvu/43


— 39 —


XX.

L’avvocato in Paradiso

ossia l’entrata in Roma



V’aggia cuntà nu fatte criuse, criuse
     Ca geze n’avucato mparavise;
     Ma fò ch’era malato lu Zerlùse, 1
     E San Giuvanne fasceze stu stravise. 2

La moffa l’avucato avia a lu nase,
     Tant’anni ch’addurava pe lu attare, 3
     San Pietro mai gne desse: «viene trase,»
     Savia ca gne brusciava lu pagliare;

E com’in fatte foze; e mo sentire,
     Ca pure lu cuglionaze, e nun si crere;
     L’affare della Prussia la savire?
     Luigi Pagliarotta, 4 avè li ppere.

A Pietro gne muè la vermenara,
     Rrestà come a lu pàppel’inta a la fava,
     Lest’avèze da corre la davannara,
     Ca tutte lu cammesciuotte se zelava.

S’avèze da gì a ntanà inta a lu diette,
     Li coppole currienne sott’e sova
     Mast’Antuniedde cotte, e menzo fritte,
     San Pàvele s’ascunnè drete a na dova. 5

Sant’Angelo doi spate sfutarare
     Fa vulia li sòlete bravure,
     Creria ch’erene pure appapagnare 6
     Tanta diàvle nuove ca so sciure.

Fascè nu parapiglia, na sburrara,
     Lu forne s’appiccià pe la paura;
     Nunn’arruvaze a fa menza mpurnara,
     Perdè lu pane, lu fuoo, e la masciarura