Quando eu stava in le tu' cathene (Stussi)

XII secolo

poesie letteratura Quando eu stava in le tu’ cathene Intestazione 21 giugno 2010 75% Poesie

 
Quando eu stava in le tu’ cathene,
oi Amor, me fisti demandare
s’eu volesse sufirir le pene
ou le tu’ rechiçe abandunare,
5k’ènno grand’e de sperança plene,
cun ver dire, sempre voln’andare.
Non [r]espus’a vui di[ritamen]te
k’eu fithança non avea niente
de vinire ad unu cun la çente
10 cui far fistinança non plasea.

Null’om non cunsillo de penare
contra quel ke plas’al so signore,
ma sempre dire et atalentare,
come fece Tulio, cun colore.
15Fùçere firir et increvare
quel ki l’è disgrathu, surt’enore:
qui çò fa non pò splaser altrui,
su’ bontathe sempre cresse plui,
çogo, risu sempre passce lui,
20tute l’ure serv[e] curtisia.

Eu so quel ke multo sustenea
fin ke deu non plaque cunsilare;
dì né notte, crethu, non durmia,
c’ongni tempu era ’n començare. / sì m’av[e]a p[o]sto in guattare.
25Co’ ’n me braçe aver la crethea,
alor era puru l’[abra]çare;
mo son eu condutto in parathisu,
fra [su’] braçe retignuthu presu,
de regnare sempre su confisu
30cun quella k’eu per la [av]er muria.

Feceme madonna gran paura
quando del tornar me cons[e]llava
[dicen]te: «De ro[m]or no ve cura».
[Se ratta] la gente aplan[ta]va
35[.kuna..e..]the [s]unt[o] l’ura,
ka s’ella cun gran voce c[ri]thava,
quando ’l povol multu se riavesse,
contra ’l parlathor se regronchiss[e],
de[l] mal dir se [da] ella custothisse,
40sì fa[r]ò eu per la plana via.

D[..e..e] k[e]u [Amo]re, tego,
teve prego, non me smentegare.
[...................le c’]abi sego
o ria morte [t...] e supor[t]are.
45[..................] de av[e]r mego,
né cun lei fi’ s[a]ço co[n]tr’andare
[pe]l [l]assar la d[ese] non so cui.
Fals’è l’amor ke n’eguala dui
[et] eu [so] ko[sì servent’]a vui,
50como fe’ Parise tuttavia.