Pagina:Poesie siciliane.pdf/283

34
     Giratu quasi tuttu lu casali,
Truvaru finalmenti la casuzza,
Unni stava lu vecchiu ufficiali;
Sanciu a la porta scopri ’ngagghi e appuzza,
Guarda, e lu vidi chi ’ntra acitu sali
La contusa sua testa si sammuzza,
E medica cu lenzi, e cu sfilazzi
E gigghu, e nasu, e tempula, e mustazzi,
35
     Passaru unni lu chimicu, e truvaru
Ch’avia li naschi comu ficazzana,
La testa aperta, unn’ddu pri riparu
Stava applicannu l’ogghiu di garana;
Lu magu cc’era accantu, e avia, l’amaru,
Un occhiu unciatu, comu milinciana;
Lu mussu curria sangu a la lavina
Ca cci appi sucuzzuni quantu rina.
36
     Sanciu si raccapriccia e maravigghia,
Pinsannu a sti stranissimi accidenti;
E comu di sti danni e sti scumpigghia
Causa nni sia iddu sulu, e sia innuccenti!
Chi ’na testa di crastu e ’na gradigghia
’A fattu fracassari a tanti genti;
E comu ’ntra ssa trappula e subissu
Anchi cci sprofunnau l’auturi stissu!
37
     Poi dici: ora conusciu, amici mei,
Chi li cosi pri propria sua natura,
Sunnu innoccenti, ma li nostri idei
Cci dànnu pisu, qualità e misura,
O tristi, o boni, o stravaganti, o rei,
Secunnu ognunu giudica e figura,
E chi da li bizzarri opinioni
Nascinu liti, spirdi e visioni.
38
     Nè nni avemu a ’mprinari da l’esternu,
Pri conusciri un omu o un, dutturazzu:
’Ntra dicennòvi tasti starà in pernu,
Lu vigesimu poi sarà di pazzu.
Cussì riflittia Sanciu, e ’ntra l’internu
Si faceva un ritrattu, quasi a sguazzu,
Di l’umana pazzia, ch’era a mitati
Cuverta di panniggi studiati.
39
     Ricurdatusi poi di Don Chisciotti,
Ch’era ristatu dintra di la turri,
Stisu pri terra cu li pedi cotti,
Mossu a pietati in so succursu occurri,
E pirchì era avanzata assai la notti,
Va cu ciacculi accisi e lu succurri;
E in trasiri lu trova sulu e schittu,
Allatu di la mumia d’Eggittu.
40
     Bravu, bravu, cci dici, o cavaleri,
Allegramenti ca l’ài fattu gricia;
Eccu li toi trofei, li testi interi!
Iddu ammascatu cu risposta sbricia:
Bagattelli, ripigghia, però veri,
Si Sanciu nu’ li tinci, nè l’impicia
Cu dubbii vani, e nega l’evidenza;
Ah chistu no, rispusi, aju cuscenza.
41
     Chista è testa di mortu, e nni convegnu
E cc’è ’na costa ancora; ma lu restu?
Lu restu, dissi l’autru, lu miu sdegnu
Sfurzau lu bustu a jirisinni prestu;
Ripigghia Sanciu: un bustu ch’àvi impegnu
Campari senza testa, nun fa testu,
Chi nni fa di la vita? È un gran minnali;
Zittu, grida l’Eroi, putenti armali.
42
     Nni avemu e pri prodigii, e per incanti
L’esempii ’ntra li libra, in Ariostu
Orrilu truvirai, chi d’Aquilanti...1
Basta, Sanciu esclamau, cedu lu postu,
Basta, mi dugnu vintu, ’un jiti avanti,
Nun mi mittiti libra pri suppostu;
Sacciu chi ’un passa griddu, di cui lestu
Nun v’attruvati subitu lu testu.
43
     Sarvamu a megghiu tempu sti discursi,
E pinsamu a curarinni; fratantu
Turnamu a lu casali, unni succursi
Vui forsi avriti, ed in prinzi a lu scantu:
Dissi e unitu a ddi genti, chi sù occursi,
Lu fa spinciri in aria comu un santu,
E supra dui listuni cuncirtati
Si lu purtaru cu busi addumati.
44
     Bellu a vidirsi ’mmenzu a un vugghiulizzu
Di testi e luminarii in quantitati;
L’Eroi chi cu lu pedi abbruscatizzu
Tenta affittari sfrazzu e maistati!
Tali, ora allegru ed ora sturdutizzu,
Silenu appressu a la matura estati
Veni supra di un sceccu triunfanti
Circundatu da Satiri e Baccanti.
45
     Junci, e Sanciu cu studiu e diligenza
S’industria acciò riposi, e sia curatu,
E intantu va spargennu la simenza
Di lu prugettu chi s’avia furmatu;
Dicennucci, sia dittu in confidenza,
Sin’ora aviti ’mmatula manciatu
Suduri d’autri, e a farci lu stirliniu,
Chistu, non v’offenditi, è latruciniu.
46
     Cunveni travagghiari, ed è lu menzu
Pri arrivari a la gloria, ed a l’onuri,
Li sentenzi, l’accordu, e li dispenzu,
Quannu sù aspersi d’utili suduri,
’Nzumma sacciati, ch’eu giudicu, e penzu,
E parru da inspiratu, ch’in tutt’uri
Vi conveni zappari, ed anni, ed anni,
Pri vinciri l’incantu lu cchiù granni.
47
     Ah, ripigghia l’Eroi, nun allungari,
Sanciu, li peni mei, l’acerbi dogghi;
Jeu sugnu impazienti d’aspittari,
Jeu crepu si l’incantu nun si sciogghi:
Signuri, vi duviti rigurdari,
Rispusi, ch’eu di maghi, ed autri ’mbrogghi,
Nun era, nè nni sugnu persuasu,
Nni parru, oime! pirchì voli lu casu.