Pagina:Poesie siciliane.pdf/254

481 d. chisciotti e sanciu panza 482

90
     Vegnanu dunca timpesti a fururi,
Giacchì l’istoria mia sarria mancanti;
Nè lu poeta si farria d’onuri,
Si almenu ’un nni scrivissi una eleganti;
Fammi, o celu, sta grazia, ed a l’oturi
Sumministra materia bastanti;
Sciogghi tutti li venti acciò mpastari,
Putissiru lu celu cu lu mari.
91
     Cumpariscia ’na notti accussì scura,
Comu fussi lu tartaru infernali;
Si vija orrenna in celu ’na russura
Di meteori terribili e murtali,
Mugghia lu mari, e, sparsi di paura,
Apra larghi voragini fatali;
Ora criscia in muntagni, e ogn’una d’iddi
Porti guerra a la luna, ed a li stiddi.
92
     A lu strepitu orrennu di lu mari
Si uniscia di li trona lu fracassu:
’Ntra lu spissu e cuntinuu lampiari,
Chi si vija la morti ad ogni passu,
Chi si senta la varca scattiari,
O sia lu ciancu travagghiatu e lassu,
O tavula di puppa, e a porta aperta
Trasanu l’unni dintra la cuverta.
93
     Un turbini terribili cunfunna
Li nuvuli, lu mari, e li tempesti;
Sauti da puppa e prua lu ventu; e l’unna
Sbraccassi supra di li nostri testi:
Si vija, mentri chi la varca affunna,
Un vicchiareddu a puppa in bianca vesti
Cu ’na lanterna; intantu eu m’alzu l’elmu,
Ed aduru la luci di sant’Elmu1.
94
     Basta basta, nun cchiù, rispusi Sanciu,
Chi puzzáti mintíri pri la gula,
Chi vi sicchi la lingua comu un granciu,
Chi va sempri ’nnarreri ed arrincula;
Belli conforti chi mi duna! eu chianciu
Pri lu timuri, ed iddu si percula
In descriveri veri e naturali
Li disgrazii possibili e li mali.
95
     Scurri intantu la varca, ed esandiu
Lu celu a Sanciu, dannucci bunazza,
Nun si senti chi un leggiu murmuriu
Di l’unna, chi ’ntra un scogghiu si arrimazza;
Distanti un migghiu di la spiaggia, eu criu,
Era stu scogghiu, e dava larga chiazza
A multi oceddi di marina, duvi
Fannu dintra li ’nnicchi li soi cuvi.
96
     Parsi a Sanciu ’na vera truvatura,
Quannu lu scogghiu si vitti vicinu;
Rispigghia lu pasturi cu premura,
E ringrazia la sorti, e lu distinu;
Chiddu si strica l’occhi, e si figura,
Chi fussi un sonnu figghiu di lu vinu;
Quannu vidi, ch’è veru, ed è reali,
Arresta comu statua di sali.
97
     Sanciu lu scoti, e dici: o sonnu, o vigghiu,
Jeu chissu l’áju avutu pri tanti anni;
E ogni vota chi dormu, o m’arrispigghiu,
Passu sempri d’affanni anovi affanni,
Chi ’ntra d’iddi ánnu sempri un assumigghiu,
Comu li figghi li patri e li nanni;
Lu peju è chistu, chi áju pri li manu,
Ma è megghiu chi ni stassimu luntanu.
98
     Accussì dittu sáuta ’ntra lu scogghiu,
E si tira dappressu lu pasturi;
Però l’Eroi gridau: signuri, eu vogghiu
Disingannarvi prima di un erruri,
Avvirtiti chi chistu è un bruttu ’mbrogghiu,
Jeu pri signi caratteri e figuri
Conusciu chi stu scogghiu è in carni e in ossa
La cchiù orrenna balena e la cchiù grossa.
99
     Ripigghia Sanciu: si sà troppu beni,
L’oceanu di la vostra fantasia,
Nni abbunna di sti grunchi e sti baleni,
Nn’áju gran provi pri disgrazia mia;
Jeu però staju cca mentri mi teni;
Intornu a vui si la cavallaria
Vi á destinatu pri l’imprisi granni,
Guardati chi la spata nun s’azzanni.
100
     S’azzanniria, eu nun lu negu, quannu,
Cci rispusi l’Eroi, supra li scagghi
Jeu la battissi, comu multi fannu,
Inesperti a sti sorti di battagghi;
Ma di la scola mia lu mastru Orlannu,
La strata m’insignau pri ’un fari sbagghi,
Ch’è chidda appuntu chi cu uguali ardiri
Jeu speru all’occhi vostri di seguiri.
101
     Cussì propizia a mia la sorti fussi,
Com’idda fu ad Orlannu Paladinu,
Ch’iu vi farò vidiri l’acqui russi
Di sangu di stu riu mostru marinu;
Dissi, e in menzu la varca si ridussi,
S’assetta, e all’autri dui vota lu schinu;
Lu menzu rimu cu ’na manu afferra,
Supplisci all’autru l’asta di la guerra.
102
     Accussì parti rima, e parti ’ntipa
L’asta a lu scogghiu, e la varca va stramma,
Comu lu granciu, chi veni a la ripa,
Muvennu a sguinciu la sua torta gamma;
L’invittu Eroi, chi dintra l’arma stipa
Di gloria e di virtù l’ardenti ciamma,
Gira lu scogghiu a fini di truvari
La vucca di stu mostru singulari.
103
     E la truvau, o almenu parsi ad iddu
Di avirla già truvata, giacchì avia
Lu scogghiu a filu d’acqua ’ntra un cantiddu
’Na grutta, chi di supra ’un si vidia;
Guarda lu scogghiu, ed eccu vidi in chiddu
Lu mostru chi avia fissu in fantasia,
E vidi ’ntra la grutta sprofunnata
La vucca di lu mostru sbalancata.