Poesias sursilvanas/22
 |
Questo testo è incompleto. | |
| ◄ | 21 | 23 | ► |
Sin Daniev 1897. I. <poem> Nevê, vus purs, ei ha draccau Buffatgamein igl on vargau? Vus vesses priu er' beinmervegl Savens btigient in tec solegl? Garnêzi, truffla, puma, fein, Ein gartigiai mo malamein, Mo tonaton ei gl' on vargaus, Ctui tuttas stentas e quitaus. Bugient lein surportar quei don — Tgei sort han auters giu quei on? Enqual anritg, enc]turi pupratsch, Ei von nos êgls curdaus el tratsch! Nus che vivin, ludar lein Diu, Ch'ha tochen uss nus manteniu: Qtiei Diu schi car, quei Diti pussent, Ch' ha nus teniti en salva
II. Tgei gl' on vegnent vegn a portar Savein nus schon empau lignar: Ad in plischês e legerments, A l' auter larmas e torments! Cheu in affont vegn battigiaus, Leu vegn in car defunct satraus; Cheu nievnaschent, leu moribund — Quei ei e rest' il qtiors dil mtind! En clêtg ed en tribulaziun Volein nus ctm ressignaziun Alzar il cor, alzar la vtisch, Tier il Salvader vid la crtrsch. Quei bien, quei buntadeivel Diu, Ch' ha tont per tuts, per tuts pitiu, Quei Dieu schi car, quei Diu pussent, Ntis meina franc tiel salvament!