Poesias (Cadieli)/20
 |
Questo testo è da formattare. | |
| ◄ | 19 | 21 | ► |
Alla Romania.
(Nach Igl Ischi, S. 12, 1910.)
O viarva romontscha, o viarva schi cara,
Ti jerta custeivla de nos perdavonts,
Conts lessen tei ver bein gleiti en bara.
Perfids e malengrazieivels affonts!
5 Els dian, ti seigies mo donn per la tiara,
Ins sappi el trafic tei buca duvrar.
Risposta mi dai sincera e clara:
… „Ein nos perdavonts i pil mund a rogar?
Ha forsa buc era la mumma romontscha
10 Tratg si ses affonts, els spisgiau e vestgiu?
Il pur, el duvrava ni 'l Schuob ni la Frontscha
Per sia casada nutrir cun dil siu.
Has ti tiu lungatg per cumprar mo e vender,
Has fors' il magun sco idol si alzau,
15 Has buc er in cor, il qual astga pretender
Il sun, che la mumm' ha sper tgina cantau?“
… Ed auters sestgisan: „Igl ei adumbatten,
De nus in chischlet, aunc sin posta restar,
Fertont ch' il romontsch inimitgs circumdattan
20 La pala entamaun per sia foss' ulivar.
O quels inimitgs han negina pussonza,
Sch' ei dat en nies miez buc in fauls traditur.
Nos quolms de granit ein la ferma ustonza,
Stateivel rempar per francar il futur.
25 Profets han daditg perdegau la doctrina
Romontsch vegn ins gleiti negliu pli udir.
Aunc plaida romontsch la sublim Engiadina,
Romontschs ei il cant de Surselv' e Surmir.
E fuss ei aschia; stuess ina gada
30 Ord nossas valladas svanir il lungatg,
Duei el morir en vestgiu de parada,
Duei el morir sco in clar di de matg.
Ei vans er nies batter, ei nus buc encrescha
D' haver sco fideivels affonts fatg il nies,
35 Sch' ins mo aunc sin fossa a nus recitescha
En viarva romontsch' il davos paternies.
“