Poesias (A. Tuor)/35
 |
Questo testo è incompleto. | |
| ◄ | Poesias | Poesias | ► |
Il tiran de Cartatscha.
(Nach Annalas, S. 154, 1901.) <poem> Cartatscha sin il tgiembel, gl' ucclaun sisu gl' ischi, Aunc muoss' alla vallada miraglia d' in casti; Miraglia ferm' e grossa, cun sfoss da mintga vart, Mai inimitg pudeva intrar en quei rampart. 5 Von tschentanès viveva cheu in tiran pussent, Garmadi, nausch, crudeivel, a tuts in ver sterment, Entoch' in pur de vaglia, in pur de gnierv grischun De viver ha sur ura mussau a quei paltrun. La neiv ei gia stulida. Oz ar' il pur siu èr. 10 Il criec genetschas tillan, in ferm e svelti pèr. Il bab las crutschas regia, il mat empeil' ils bos, E dunn' e feglia cuntschan, tagliond ragischs e cos. Giu dal casti descenda plaunsiu il castellan, Per prender l' aria frestga, sco signuria fan. 15 Vegnend pli demaneivel, cul det sils bos mussond, El dat de quei garmadi al pur sequent commond: „Quei ei genetschas grassas, ein pleinas carn e saun, Jeu laschel far cun quellas in bien furtem damaun. En miu casti ti meinas la carn uss spertamein, 20 Till' ora la stuéra — nibutscha mira bein!“ Il pur fa buc risposta. Tgei less el dir po mai? Encunter las genetschas ses pass ein sedrizzai. El carga la stuéra — gl' ei sco sch' ei fuss striégn: El tilla, stauscha, storscha, mo la stuéra tégn! 25 Il castellan marmugna, lez smaledescha brav: „Till' ora la stuéra, puranghel, schlamper, sclav! Schiglioc cun mia spada tei fendel empermiez, Che tia sgregna sgola in toc giu dal culiez!“ „Ach, ord la tamintschala,“ il pur di cun plirar, 30 „Jeu sai oz la stuéra nongrazia rabitschar. — Mo empruei vusezi, — — o grazius signur! Vus veis pli gronda possa, ch' in pauper fleivel pur!“ Il castellan crudeivel, che mira sco in luf, Per schar ver sia possa, sederscha sur il giuf. 35 El tschappa la stuéra — oz vul il cavalier Al pur er' ina gada mussar siu pugn de fier. Il pur denton il culter ha spèrt sut ora tratg, Per quel smenar cun forza sul lader de siu fatg. Cun ina solia frida ha 'l culter beinmulau 40 A miez tras la totona spartiu navent il tgau. Il scroc a funs serocla, el zuolc cun buc in tien, Quel lai dacheudenvia puraglia franc cumbien! Mo dunn' e fegli' ein pleinas da temas e scumbégls. La scena schi termenta fa stgir avon lur égls. 45 „Cavei ad el la fossa,“ exclom' il bab dabod, „Quel ha uss fatg avunda cul pievel il barlot! Miu êr ei siu senteri, cheu ha el spons siu saun, Cheu deigi sia tschendra far crescher pastg e graun.“ La foss' ei spert cavada, — els han en in fudétg 50 La tocca dil cadaver cun crapp' e tratsch cuvrétg. Els aran ed arpegian aunc gl' êr toch' alla fin: Quel mai ha la talina cargau cun ton salin. Navent da quest' uriala stuleschan ils trabants. Si el casti uss calan slamuzs e pasts e cants. 55 Il pievel ditg carteva, ch' il giavel hagi priu Da notg tiran e suita en igl uffiern leu giu.