Parabula del fi prodigh

dialetto tergestino

Giuseppe Mainati 1841 Paràbula del fi prodigh Intestazione 5 settembre 2015 25% Da definire

11. Un òmis l'hau bù dò fiòi.

12. El fi plùi zòuem um di el ghàu dit a sòu pare: missiòr pare uòi che me dèi la mèja part de l'eredità che me uèm: e sòu pare hàu sparti la roba in dòi, e 'l ghàu dà la sòua part che ghe tocheua.

13. Chel fi plui zouem, dopò poch dì l'hau ingrumàda la sòua roba, e 'l xe zù uia intùm pajès lontàm, lontàm, e inlò l'hau magna dut el sòu colis femenis chiatiuis.

14. Dopò che l'hau consumà dut el soù (sic) malamént xe uignùda in chel pajès una granda caristia, e lu che 'l jera deuentà um pouer stracom,

15. el xe zù da um siòr, aciò che'l ghe dàis nàlch de fa per bruscàsse um toch de pam; chel siòr l’hau bù compassiom, e l’hau manda intòla sòua mandria a pascola i temporai.

16. La fàm che lo tormenteua ghe fièua brama de impignisse la panza de chèlis jàndis che magnèuem i temporai, e nissùm ghe ne deva.

17. In chela uolta l’hau scomencà pensaghe su; e l'hau [-u aggiunto] dìt: quanti famèi in chiàsa de mio pare che gham del pam plui del sòu bisògn, e mi chilò me muar de fam!

18. Mi uèi zì uia de ca, e zierài da mei pare, e ghe dirai: Missiòr pare hai pecà contra el Siòr Idio, e contra de uòi:

19. mi no soi plui degn d'èsse uestro fi, uè prèi de mèteme a serui coi uestri famèi.

20. In chèla uòlta el se ghau leva su, e 'l xe zù adritura da sou pare: quand che l'jera aimò lontàm, e che sou pare l'hau uidù, el se ghau mossù a misericordia e prest el ghe xe zù incontra, e 'l se gha butà sul col, e l'hàu bussa.

21. In chela uòlta ghàu dìt chel sou fi: missiòr pare hai pecà contra el Sior Idio, e contra de uòi, mi no soi plui degn che me chiamèi uestro fi:

22. e sòu pare ghàu dit ai soui famèi: portei ca prest el plui biel abit, uestilo, e meteghe in tola soua mam l’ànul, e lis schiàrpis in tòi sòui pei,

23. menei cà um uedèl grass, e copèlo che lo magnarèm, e farèm alegrìa,

24. percè chest mei fi el jera muart e l'hau torna uiu, el se jera piardù, e l'hauèm trouà; e dopò i xem zudi a magnà alegramènt.

25. El fi plui uèch el jera intòla mandria. Quand' che l'hau tornà, e che jera rent la chiasa l'hau sentì che soneuem, e chianteuem alegramènt,

26. l'hau chiamà um famei e ‘l ghau domandà percè che feuem tanta alegrìa;

27. e chel famei ghau dit: xe uignù [forma corretta da altra] uestro fradel, e uestro siòr pare l'hau fat copà um uedel grass, perce che l'hau torna sam e salf.

28. Sientènd sta roba l'hau chiapà una fùfa malignaza, e noi uoleva zi drent in chiasa. Quand che sou pare l'hau sientù cussi el xe zù fora da chest fi plui uièch e lo prejèua ch'el uigniss drent.

29. In chela volta el ghau respòst a sou pare: uarèi missiòr pare, xem tant agn che uè fac el famèi, e uè ghai sèmpre ubidì, e mai che me ues dà um caurèt per fa un alegria coi mei amici ; 30. e aimò che xe tornà chel schiauèca col de uestro fi, che l’hau magna dut el sòu còlis uàchis, ghauèi fat copà um uedèl grass;

31. ma sòu pare ghàu respost: caro fi ti som sempre com mi, e dut chel che xe mèi xe anchia tòu,

32. scugnéva donca fa una granda fiesta, e stà alegrament, percè chest tou fradel ch’el jera muart l'hau torna uiu; e’l jèra piardù, e 'l se trouest.

Nota dell’autore: Osservazioni intorno la pronunzia dell’antico dialetto Triestino. Il c avanti una vocale sta in luogo di z. doppio. Per esempio: Schiauèca, Scomènca, Percè si pronunzia Schiauèzza, Scomènzza, Perzzè etc. L’v. consonante mai viene pronunziato ma sempre dolcemente la u. vocale. In verun caso vengono raddoppiate le lettere fuorché li ss