Questa pagina è ancora da trascrivere o è incompleta. |
Merda, ve torni a dí,
Marcanaggi pajasc de forestee!
Andee foeura di pee;
E inanz de torna chi,
Speccee de prima che vel diga mi.
E chi hin sti forestee
Che se la scolden tant contra Milan?
Hin Chines, hin Persian?
Sur nò; hin tutt gent chi adree;
Hin d’Italia anca lor Peh! la minee!
Oh Italia desgraziada,
Cossa serv andá a toeulla cont i mort,
In temp che tutt el tort
De vess insci strasciada
L’è tutt de ti, nemisa toa giurada!
Sur si, se te set senza
Legg e lenguagg, se tutt hin forestee
I tò usanz, i mestee,
Se, a dilla in confidenza,
Te tegnen i dandinn, l’è provvidenza.
E fin ch’el naturai
Noi te giusta on deluvi o on terremott,
L’ess insci Tè nagott:
Mej i Turch coi soeu pai.
Che l’invidia e i descordi nazional.
Ma stemm a la reson:
Eel1 sto porch d’on paes che ve despias?
Lasséll in santa pas;
Andemm, spazzetta, allon!
V’emm forsi ligaa chi per i mincion?
Alto, donca, tabacchi2
Andee foeura di ball, sanguadedí!
Giá che podem guari
La piaga del destacch
Forsi mej col buttèr che coi triacch.
- ↑ Eel: è egli. (Nota transclusa da pagina 245)
- ↑ tabacch: imperativo del verbo tabacca =: per utdanene solleciti. (Nota transclusa da pagina 245)