Pagina:Poesie siciliane.pdf/30

35 AUTUNNU 36

     M’addunavi, chi si stava
Sta matina ’ntra un macchiuni;
E di vinu un ciutuluni
Tuttu allegru sustintava.
     Isau l’occhi, e ristau cottu
In scupririti a lu chianu,
Si cci allascanu li manu,
E la ciotula fa un bottu.
     Si nun sgarru, sú tri jorna
Chi ti vitii, benchi arrassu,
E currennu a stagghia-passu,
Ristau ’mpintu pri li corna:
     E si ’un era chi scinnia,
Certu Faunu da ’na rocca,
Comu carni ’ntra li crocca
Appizzatu si vidia.
     Puru ajeri ti smicciau
Supra dd’arvulu acchianatu;
Ansiusu ed affannatu,
Vulia scioniri e scuppau.
     E ti pozzu assicurari,
Ca lu scoppu fu sollenni;
Iddu mustra chi’un l’apprenni,
Ma si vidi zuppicari.
     Tu sì fora di li panni!
Ti nni burri! ma stà allerta;
Una sula chi nni ’nzerta;
Lu cumpensa di li danni.

IDILIU VI.

Martinu.

    L’omu chi nesci fora di la ’mmesta,
Cu scotiri li guidi e la tutela
Di la saggia natura,
Perdi la tramuntana e si smarrisci;
5E quantu cchiù s’è d’idda alluntanatu
Tanta cchiù spersu si ritrova e senti
(Quannu di l’idei vani
Taciti pri pocu lu tumultu riu)
Richiamarisi ddà di unni partiu.
    10L’illudirà pr’un tempu la citati,
Li pompi, li spettaculi, lu lussu,
Li commodi e li gran magnificenzi;
Ma poi multiplicati
Senti l’interni passioni, e chisti
15Crisciri cu lu crisciri di l’anni,
Di lu so cori già fatti tiranni:
    Mentri da chisti è devoratu, chiama
La natura, ma indarnu;
L’abiti cci ànnu stritti li catini
20Di cui nun sapi sciogghirsi, e frattantu
Pr’illudiri a se stissu
Di liberu e giulivu si dà vantu.
    Puru di tantu in tantu: o quannu ridi
La primavera ’ntra lussuriggianti
25Ciuriti praterii: o quannu autunnu
Spinci la testa carrica di frutti
E di racina chi cuntrasta all’oru
Lu biunnu culuritu,
L’omu di la citati a summi sforzi
30Si allunga, o si strascina
Purtannusi a li campi la catina.
    Sugn’iu, sugn’iu (cussì dicia Martinu,
’Ntrà un lucidu intervallu di sua menti)
Lu snaturatu figghiu,
35Cui l’internu affilatu (unicu avanzu
Di la materna ereditati) porta
A la tenera matri, strascinannu
Li servili catini
Di lu vintusu fastu,
40E di la non mai sazia ambizioni.
Chi mi rudinu l’alma di continu,
Oh matri all’occhi toi, chi sù mischinu.
                Trovu attornu a sti aratri,
            ’Ntra rocchi e ’ntra virdura
            45La mia diletta matri
            La provida natura,
                Chi cu li vrazza aperti
            Mi tira ad idda, e chiama,
            E cu affilati certi
            50Mi mustra la sua brama:
                Chi cu sinceri affetti
            Parr’a lu cori, e dici:
            Un essiri ti detti
            Pri fariti felici;
                55Un cori pri gudiri
            Dui veraci istinti
            Spusanu a li doviri
            Piaciri ben distinti.
                Liggi cci trovi impressa
            60Unica e singulari,
            Sculputa da mia stessa,
            Di amari e farti amari.
                Chista ti stendi e accrisci
            L’essiri d’ogni latu,
            65Chista ti attacca e unisci
            A tuttu lu criatu:
                Senz’idda su la terra
            Straniu diventi a tutti
            ’Ntra na perpetua guerra,
            70Chi t’isula, o t’agghiutti.
                La menti e l’intellettu
            Ti detti a rilevari:
            Chi chiddu è giustu e rettu,
            Chi a tutti pò giuvari.
                75Li sensi a custodiri
            La propria tua esistenza,
            E a fariti sentiri
            La grata compiacenza.
                L’occhi pri contemplari
            80L’oggetti varj, e tanti,
            Chi tutti vennu a fari
            Un ordini costanti.
                L’oricchi nova scena
            Ti aprinu grata ancora:
            85Tenera Filomena
            Li alletta e li ristora.
                ’Ntra sulitaria rocca
            D’un passaru la vuci
            Li cori e l’alma tocca
            90Cu lu so cantu duci.
                Li canni armuniusi
            Di li mei pastureddi
            Fann’ecu a graziusi
            Canti di varj oceddi