Questa pagina è stata trascritta e formattata, ma deve essere riletta. |
35 | AUTUNNU | 36 |
M’addunavi, chi si stava
Sta matina ’ntra un macchiuni;
E di vinu un ciutuluni
Tuttu allegru sustintava.
Isau l’occhi, e ristau cottu
In scupririti a lu chianu,
Si cci allascanu li manu,
E la ciotula fa un bottu.
Si nun sgarru, sú tri jorna
Chi ti vitii, benchi arrassu,
E currennu a stagghia-passu,
Ristau ’mpintu pri li corna:
E si ’un era chi scinnia,
Certu Faunu da ’na rocca,
Comu carni ’ntra li crocca
Appizzatu si vidia.
Puru ajeri ti smicciau
Supra dd’arvulu acchianatu;
Ansiusu ed affannatu,
Vulia scioniri e scuppau.
E ti pozzu assicurari,
Ca lu scoppu fu sollenni;
Iddu mustra chi’un l’apprenni,
Ma si vidi zuppicari.
Tu sì fora di li panni!
Ti nni burri! ma stà allerta;
Una sula chi nni ’nzerta;
Lu cumpensa di li danni.
IDILIU VI.
Martinu.
L’omu chi nesci fora di la ’mmesta,
Cu scotiri li guidi e la tutela
Di la saggia natura,
Perdi la tramuntana e si smarrisci;
5E quantu cchiù s’è d’idda alluntanatu
Tanta cchiù spersu si ritrova e senti
(Quannu di l’idei vani
Taciti pri pocu lu tumultu riu)
Richiamarisi ddà di unni partiu.
10L’illudirà pr’un tempu la citati,
Li pompi, li spettaculi, lu lussu,
Li commodi e li gran magnificenzi;
Ma poi multiplicati
Senti l’interni passioni, e chisti
15Crisciri cu lu crisciri di l’anni,
Di lu so cori già fatti tiranni:
Mentri da chisti è devoratu, chiama
La natura, ma indarnu;
L’abiti cci ànnu stritti li catini
20Di cui nun sapi sciogghirsi, e frattantu
Pr’illudiri a se stissu
Di liberu e giulivu si dà vantu.
Puru di tantu in tantu: o quannu ridi
La primavera ’ntra lussuriggianti
25Ciuriti praterii: o quannu autunnu
Spinci la testa carrica di frutti
E di racina chi cuntrasta all’oru
Lu biunnu culuritu,
L’omu di la citati a summi sforzi
30Si allunga, o si strascina
Purtannusi a li campi la catina.
Sugn’iu, sugn’iu (cussì dicia Martinu,
’Ntrà un lucidu intervallu di sua menti)
Lu snaturatu figghiu,
35Cui l’internu affilatu (unicu avanzu
Di la materna ereditati) porta
A la tenera matri, strascinannu
Li servili catini
Di lu vintusu fastu,
40E di la non mai sazia ambizioni.
Chi mi rudinu l’alma di continu,
Oh matri all’occhi toi, chi sù mischinu.
Trovu attornu a sti aratri,
’Ntra rocchi e ’ntra virdura
45La mia diletta matri
La provida natura,
Chi cu li vrazza aperti
Mi tira ad idda, e chiama,
E cu affilati certi
50Mi mustra la sua brama:
Chi cu sinceri affetti
Parr’a lu cori, e dici:
Un essiri ti detti
Pri fariti felici;
55Un cori pri gudiri
Dui veraci istinti
Spusanu a li doviri
Piaciri ben distinti.
Liggi cci trovi impressa
60Unica e singulari,
Sculputa da mia stessa,
Di amari e farti amari.
Chista ti stendi e accrisci
L’essiri d’ogni latu,
65Chista ti attacca e unisci
A tuttu lu criatu:
Senz’idda su la terra
Straniu diventi a tutti
’Ntra na perpetua guerra,
70Chi t’isula, o t’agghiutti.
La menti e l’intellettu
Ti detti a rilevari:
Chi chiddu è giustu e rettu,
Chi a tutti pò giuvari.
75Li sensi a custodiri
La propria tua esistenza,
E a fariti sentiri
La grata compiacenza.
L’occhi pri contemplari
80L’oggetti varj, e tanti,
Chi tutti vennu a fari
Un ordini costanti.
L’oricchi nova scena
Ti aprinu grata ancora:
85Tenera Filomena
Li alletta e li ristora.
’Ntra sulitaria rocca
D’un passaru la vuci
Li cori e l’alma tocca
90Cu lu so cantu duci.
Li canni armuniusi
Di li mei pastureddi
Fann’ecu a graziusi
Canti di varj oceddi