Pagina:Poesie siciliane.pdf/255

483 cantu sestu 484

104
     Aprila, dissi, quantu voi sta vucca,
Bistiazza feroci, e micidali;
Accostati unni mia, anzi mi ammucca;
Ma chista nun è pinnula, chi cali;
Cu mia lu feli a li toi fauci sbucca,
Ti sarrà stu vuccuni assai fatali,
E allura apprinnirai chi li mei pari
Nun sù facili a farsi masticari.
105
     Sanciu chi senti fari sti minacci
A li radichi surdi di lu scogghiu,
Cci acchiana supra, e si cci metti in facci,
Dicennu: eu mi protestu, e mi nni spogghiu
Chisti sù sbagghi di testi di macci;
Quali libru lu dici, e in quali fogghiu,
Chi li baleni, ancorchì smisurati,
Sù vistuti di pezzi accarruzzati?
106
     L’ignoranti si divi stari mutu,
Dissi l’Eroi, la storia naturali
Cci presenta di marmura vistutu
Qualchi insettu, ch’è menu d’un armali;
Si tu beni cci avissi riflittutu
Supra li trummi, e pateddi riali,
Cci avirrissi truvatu pri cummogghiu
’Na dura rocca, un vausu, un veru scogghiu.
107
     Accussì ’ntra li tanti meravigghi,
Chi lu mari produci, ’un si pò fari
Un mostru, chi a l’estrinsicu sumigghi
A stu picciulu insettu di lu mari?
Dunca nun mi siccari cu cunsigghi...
Sanciu cumincia un pocu a vacillari,
Pirchì ddi paritati e dd’argumenti
Cci parevanu multu conchiudenti.
108
     S’agghiunci a tutt chistu, chi (o sia stata
Forza d’apprensioni, o fantasia,
O virtigini, o testa scuncirtata)
Cci parsi chi lu scogghiu si muvia.
Si ferma attentu, e duna poi un’occhiata
A lu cumpagnu attonitu, e vulia,
Quasi ’ntra l’occhi leggirci ad un trattu
La pura viritati di lu fattu.
109
     Ma già prova lu solitu sintomu
Di lu sbalancamentu di li rini;
Cci tremanu li gammi povir’omu,
E cci ’gnela lu sangu ’ntra li vini;
Dunca, dicía, mi scantirò d’un nomu?
Pirchì dissi Balena! E un sù chini
L’anguli di lu munnu, e ’gnuni, e ’ngagghi
Di l’enormi, e terribili soi sbagghi?
110
     È veru ca lu prova cu argumenti,
A li quali nun pozzu replicari;
Ma chistu è scogghiu l’áju cca presenti,
E l’evidenza nun si pò negari;
Ma si porta lu casu e l’accidenti,
Chi li senzii mi avissiru a ’ngannari?
S’eu sbagghiu chista, oimè! nun cci pò ajutu;
E s’iddu ’nzerta chista sù pirdutu.
111
     Da stu dubbiu terribili agitatu,
Guarda lu scogghiu, e lu firria tuttu;
Poi versu lu patruni avvicinatu,
Cci dici: lu miu statu è troppu bruttu,
Sugnu da un gran pinseri costernatu;
Sia mostru, arci chi mostru, ma è riduttu
Già supra l’acqui, è saggiu, è mansuliddu,
Accogghi a cui cci veni supra d’iddu.
112
     Forsi chi dormi, e forsi è d’una razza
Chi durmiria di li simani e misi;
TImu chi si adoprati o spata, o mazza,
E contra d’iddu cci tentati offisi,
S’arrispigghia, s’arraggia, e nn’arrimazza
’Mmenzu a lu mari, e dda sarremu ocisi.
Don Chisciotti gridau: dubitu forti
Ca da lu sonnu passirà a la morti
113
     Tu intantu, s’eu nun tornu da st’imprisa,
Portacci su rigordu a Dulcinia;
Portacci un pezzu di sta mia cammisa,
Chi mai si vitti divisa di mia;
Dicci: chi la mia fama è già decisa;
Dicci: chi l’adurai, comu ’na Dia;
Chi fui fidili; e s’idda chianci, o Sanciu,
Cunfortamilla.. eu chiù nun reggiu.. e chianciu.
114
     Signuri, comu accordanu sti ’mbrogghi?
È tempu di pinsari a la picciotta?
’Mmenzu lu mari tra baleni, e scogghi,
Cu la morti d’appressu chi nni trotta!
Autri affanni, autri angustii, ed autri dogghi
Oggi lu statu nostru esiggi e adotta;
E poi quannu vutamu ’nautru tomu,
Cos’è sta Dulcinia? un puru nomu.
115
     L’Eroi si ’nfuria, e dici: ah impertinenti,
A sti bestemii orribili t’azzardi!
Si ’un mi truvassi ccà ’ntra sti cimenti,
Ti vurria fulminari cu li sguardi.
Sacci, chi Dulcinía ’ntra li viventi,
Chidda, chi l’alma ’ntra lu pettu m’ardi,
Sgarrari nun si pò, si giri ’ntunnu
Tutti li beddi, chi cci sù a lu munnu.
116
     Chidda chi truvirai la cchiù perfetta,
Chidda, chi truvirai la cchiù gentili,
Chidda è l’amanti mia, cara e diletta,
A cui stu cori miu sempri è fidili,
Ma la gloria mi chiama, e già m’aspetta
Dintra la gula orribili, e crudili
Di lu mostru superbu, Sanciu addiu,
S’eu cchiù nun tornu, cci dirrai, muriu.
117
     Dissi, e ’un truvannu l’áncora, si adatta
Lu menzu rimu ’mmanu pri trafitta,
Ma, o mei letturi, la cicala scatta,
Si si metti a cantari fitta fitta,
L’antesignani mei cu liggi esata
M’annu ’nsignatu certa botta dritta:
Chi ’ntra lu puntu, chi l’oru si cula,
Lássanu a tutti cu lu pumu in gula.