Pagina:Poesie siciliane.pdf/250

473 d. chisciotti e sanciu panza 474

34
     Avirrà multu assai forsi chi diri
Di l’Avvocati e di li Professuri;
Genti chi a liti, sciarri, e dispariri
Cci ánnu attaccatu l’utili, e l’onuri;
La società fratantu ávi a nutriri
Sti tali, a costu di li soi suduri;
L’apa cogghi lu meli in ciuri, e in frutti,
Ma ciarmulia l’apuni, e si l’agghiutti.
35
     Mi aspettu pri li Medici un catuni,
Pirchì l’abusi sunnu a cintinara;
Parranu in tonu musicali alcuni,
Ma nun ánnu un’idia, chi fussi chiara;
E fratantu lu vulgu simpliciuni
Adura lu misteriu, e si pripara,
Di dari chiddu, ch’ávi di cchiù caru
’Mputiri ad un sollenni strifizzaru;
36
     Ultra di chisti quantu mancia-franchi,
Quantu scotula-vurzi, e allampa-cucchi,
Chi vannu attornu ’ncipriati, e bianchi,
O stannu ’ntra li banchi mucchi mucchi!
Quanti uziusi cu li manu all’anchi!
Quanti chi di lu jocu mai li scucchi!
Quanti vívinu sempri in gioja, e spassu,
E li rénniti soi sù donna, ed assu!
37
     E la terra fratantu abbandunata
A pochi vrazza mercenarii, e vili,
Chi meravigghia, si si attrova ingrata,
E nun rispunni cu l’usatu stili?
Prima di tuttu a Giovi ’na parrata
In termini farrò chiari, e virili,
Pruvannu, chi la prima prima cura
Divi essiri fra nui l’agricoltura.
38
     Parrirò poi di lu commerciu, o in parti
Spieghirò li mei massimi cchiù estisi,
Conchiudirò cu li scienzi, e l’arti,
Adattati a li climi, e a li paisi:
Di poi di sulu a sulu, ed indisparti,
Lu preghirò, chi fussi cchiù curtisi
Cu la genti da beni, e a li briccuni
Chi cci mustrassi un pocu li scagghiuni.
39
     Chi giuva si li peni e li vinditti
Sù all’autra vita eterni, ed indefessi?
È megghiu preveniri li delitti,
Chi castigarli, quannu sù successi;
Si li rei dda sù fritti, e sù rifritti,
Non perciò si riparanu l’eccessi;
Lu vivu nu’ li vidi, e ’un pò imparari;
Lu mortu è mortu, e ’un ávi ch’emendari.
40
     Unn’eu vurria, ch’esempiu si facissi,
Mentri dura sta vita transitoria;
Acciò chi l’omu bonu ’un si avvilissi,
Nè lu birbanti avissi vincitoria.
Chist’ultimi paroli appena dissi,
Quann’eccu, o casu dignu di memoria!
Sanciu sáuta durmennu, ed a tantuni
Cci duna ’ntra lu mussu un sucuzzuni.
41
     Dicennucci: e va zíttuti, vavusu;
Stava sunnanu: ch’un diavulicchiu
Si cci mittia davanti prosuntusu;
E cci dicía: c’un cáuciu ti stinnicchiu;
Sanciu dissi ’ntra se: tantu fitusu
Pri una testa sarrò, quantu pri un spicchiu;
Accussì dittu, ’ntipa un sucuzzuni,
Sgarra lu spirdu, e ’nzerta lu patruni.
42
     L’istorici accurati, e diligenti
Portanu: chi a la furia di la botta
Cci caderu di vucca quattru denti,
Comu fussiru stati di ricotta.
Allampau Don Chisciotti, e prestamenti
Si arrunchiau tuttu, comu trippa cotta;
Pirchì lu colpu barbaru, e lu mali
Cci rigorda, ch’è fragili, e murtali.
43
     Ma di poi scossu da lu smarrimentu,
Senti a Sanciu, chi rúnfula profunnu;
Si meravigghia, e dici: è gran portentu,
A spiegarlu mi perdu, e mi cunfunnu;
Sanciu comu appi mai tali ardimentu?
E Sanciu dormi di la varca in funnu!
Ultra di chistu nun áju l’idía,
D’avirlu vistu a lu celu cu mia.
44
     Cussì parra stunatu, e titubanti;
Quann’eccu supra l’aria risunari
’Ntisi ’na vuci, chi diceva ansanti:
Veni, tiranna, e vídimi vulari;
Comu lampu, chi adduma, ed a l’istanti
Junci lu tronu, e fa terra-trimari:
Tali a dda vuci, oh casu! oh meravigghia!
Succedi un precipiziu, un para-pigghia.
45
     Chiovi un omu di l’aria, e fa un fracassu,
Chi già la varca in pezzi pari rutta;
Si scossi tantu, chi ’un mancau, ch’un assu
Ad abbuccari, e ghirisinni sutta,
E Sanciu, chi durmia piegatu, e bassu,
Si ’ntisi fracassari quasi tutta
La spica di li rini; e Don Chisciotti
Prova a li gammi dui tremenni botti.
46
     Chi successi? gridau, chi fu? ch’è statu?
La causa di sta guerra nun discernu;
Rispusi Sanciu: mi l’avia ideatu;
Chi nni spirati? semu ’ntra l’infernu;
Chi scacci? Don Chisciotti á replicatu,
Vegnu da l’autu empireu supernu,
’Mmenzu a li stiddi fissi, ed a l’erranti,
Pri l’affari di statu cchiù impurtanti.
47
     Ed eu, rispusi Sanciu, sacciu certu,
Chi ’ntra l’infernu un spirdu malandrinu,
Mentri a li ganghi lu culpisciu, e ’nzertu,
Mi duna la risposta ’ntra lu schinu:
Nell’attu chi cuntrastanu, l’incertu,
Chi ’mmenzu d’iddi stava a capu chinu,
Isa la testa, cumincia a parrari
’Mbrugghiatu a modu di tartagghïari.