Pagina:Poesie siciliane.pdf/249

20
     Fici la vucca a risu Don Chisciotti,
Ma quasi in attu di cumpassioni,
Pri la pietà, chi Sanciu Panza ’un potti
Ben penetrari l’erudizioni;
Cussì scursi gran trattu di la notti
Di la currenti a la discrizioni,
Cridennu certu chi dda negghia oscura
Terminari duvía cu ’n’avventura.
21
     Era junta a mitati di la via
La notti cu lu so carru stiddatu;
E li jenchi flimmatici puncía,
Pri passari da l’unu all’autru latu;
Quannu a un raggiu di luna, e di chiaria
Aprennusi la negghia cci á mustratu
’Na ritagghia di celu, e cc’era sutta
’Na gran rocca, ch’a pedi avía ’na grutta.
22
     Davanti di la grutta un pagghiareddu
Facía comu ’na specii di pinnata;
Di sutta cc’era un chianu, e un vijuleddu,
Chi terminava poi ’ntra la vaddata;
Era tuttu in silenziu, ed ogni oceddu
La testa sutta l’ala avía ficcata;
Sula ’ntunava, e ’un si vidia pirsuna,
Cu l’ecu di li grutti sta canzuna.
23
     Pirchì nun áju vacchi, nè jinizzi,
Pirchì nun áju pecuri, nè agneddi,
La bianca Joli di li vrunni trizzi
Torci contra di mia l’occhi soi beddi;
Scórdati, cori miu, li tenerizzi;
’Mmatula ti tormenti, e ti marteddi;
Li poveri, anchi saggi e virtuusi,
Da lu regnu di amuri sunnu esclusi.
24
     L’ultimi accenti l’ecu ripitia
Da li grutti patetici, ed opachi,
L’ecu, chi solitariu si firría
’Ntra li soi membri trasmutati in ciachi;
Di tantu in tantu un tauru muggía;
Nè di chianciri tu, jacobu, abbachi,
Pri lu cui chiantu Sanciu esclama: oh sorti
Chistu canta l’esequii a la mia morti.
25
     La varca s’alluntana, e d’ogni latu
La negghia sempri chiù s’addenza e quagghia;
Eccu arreri lu celu cummigghiatu!
Eccu a lu cori crisci la gramagghia!
Sanciu dintra la varca rannicchiatu,
Dici: oimè! lu pistuni feti d’agghia!
Moru a lu scuru, e mancu pri cunfortu
Jeu stissu sapirrò comu sù mortu?
26
     Si l’umbra, e la bittarma di me’ gnuri
Dda jusu spiirà: comu muristi?
Sulu dirrò: chi ’ntra li morti scuri
La cchiù scura fu mia; ’ntra li cchiù tristi
La cchiù trista fu mia; nè mai favuri
La vita a mia mi fici cchiù di chisti;
Ma la mia vita, e la mia morti foru
O cucini carnali, o puru soru.
27
     ’Ntra lamenti, e lamenti si nni veni
Lu sonnu, chi spargennu paparini,
Va inalzannu teatri, ed apri sceni
’Ntra la testa di l’omini mischini;
E zoccu sapi, o di mali, o di beni,
Di cosi o veri, o finti, o peregrini,
L’impasta cu l’immagini ideali,
E li presenta chiari, e naturali.
28
     Sanciu sunnava, ch’era mortu, ed era
’Ntra la varca affumata di Caronti,
Lu quali cci facía ’na brutta cera;
E lu trattava cu dispetti, ed onti;
Iddu si cogghi, e cala di manera,
Chi pari un arcu misu sutta un ponti;
’Nzumma, dici, cui nasci sfortunatu,
E dda ’mpisu, ed è cca marturiatu.
29
     È cchiù di veru, chistu è lu distinu,
(Dicía Caronti cu la varva granni)
Di cui pensa, e ávu un senziu accussì finu
Chi di natura penetra l’inganni,
Lu fa jiri, com’érramu, e scintinu,
Pirchì ’un voli scuverti li malanni;
Filosofu sarrai, ma avverti a tia:
Povera, e nuda vai filosofia.
30
     Fratantu Don Chisciotti ad occhi aperti,
Ma cechi da la negghia, ed offuscati,
S’appoja all’asta; e ’ntra se stissu avverti
Chi sia guidatu in aria da li fati;
Prima suspetta, e poi nn’á provi certi,
Pirchì senti rumuri da li lati;
Era un mulinu, ed iddu si cridia,
Chi fussi di li celu l’armunia.
31
     O Pitagora, o gran filosofuni!
(Esclamau tuttu chinu di stupuri)
Ora conusciu beni, ch’ái ragiuni,
Ca nni aju provi stabili, e sicuri;
Sarrò juntu in Callistu, o in Oriuni,
Pirchì è troppu vicinu lu rumuri;
O sù ’ntra la via Lattea; o almenu in parti
Di lu circu di Veneri o di Marti.
32
     Sù curiusu forti di sapiri,
Zoccu voli di mia Giovi, o lu celu;
Naturalmenti cosa mi ávi a diri,
Mentri mi chiama cca cu tantu zelu;
Pocu cchiù a menu vaju a previdiri,
Chi mi vurrà parrari senza velu
Di l’affari ’mbrugghiati di lu munnu
Pri dari assettu a tutti quantu sunnu.
33
     In primis parrirà di li Baruni,
Di li Capi, e supremi Magistrati;
Chiddi, chi pri modeli a li persuni
Sù stati da lu celu destinati;
L’áju ’ntisu lodari cu ragiuni
Giusti, benigni, saggi, ed onorati;
Ciò non ostanti Giovi cerni strittu:
E nui lodamu, e forsi è cca un delittu.