Pagina:Poesie siciliane.pdf/247

467 cantu quintu 468

100
     E ch’è ’na quinta vucca sta muntagna,
Pri cui si scinni jusu a casa-cauda,
E chi Bolena di la gran Brittagna
Cci fu purtata, e s’abbruscau la fauda,
E chi nuddu castíu si cci sparagna,
Pirchì fu mariola, e fu rifauda;
E poi conchiusi: sulu veni ammisu
L’amicu di la paci in Paradisu.
101
     Patri, dissi l’Eroi, da paru vostru,
Lu sermuneddu è statu ben tissutu;
Ma nun è adattu pri lu casu nostru,
La guerra in nui nun è fururi, è vutu;
Comu vui vi spusati cu lu chiostru,
Eu spusu pri la paci spata e scutu,
Pri la paci cummattu, e st’eserciziu
Fu fattu pri addestrari stu noviziu.
102
     Patri, ripigghia Sanciu, in santa paci
Nni avemu ruttu, e grattatu la facci,
E pacificamenti a taci-maci
Nni avemu datu cáuci comu macci:
Nun sacciu si chist’arti a vui vi piaci;
Si vuliti vidiri li procacci,
Eccu lu nasu, e lu sangu, chi chiovi
Da chist’autri firiti frischi e novi.
103
     E zoccu aviti vistu, e chi viditi
È statu un passatempu veramenti,
Pirchì ’ntra nui nun cci sù stati liti,
E nni vulemu beni estremamenti;
St’eserciziu nni ammazza, ma dirriti:
Morsiru pri ammulari li strumenti;
Chi vita saggia! chi bellu campari!
Diciti, patri miu, chi vi nni pari?
104
     Ripigghia Don Chisciotti: boni genti
Avíssivu, ’nzamai, qualchi molestia
Di qualchi magu, o ciclopu insolenti?
Di fieru dragu, o di salvaggia bestia?
S’aviti rastu cca d’incantamenti?
O folletti, chi stannu cu smodestia?
Dicitilu, e ’nsignatimi la via,
Ch’eu vi li sdugnu, chista è l’arti mia.
105
     Pri mia ripigghia Sanciu, si sapiti
Unni fussi un ripostu o ’na ’ncantina,
Un porcu sanu cu tutti li ’nziti,
O un stufatu di carni sarvaggina,
Vi pregu pri pietà chi lu diciti,
Pirchì mi trovu ’na fami canina;
L’astanti tutti tri s’insalaneru,
Si guardaru ’ntra l’occhi, e si nni jeru.


CANTU SESTU


ARGUMENTU

     Sanciu e l’Eroi s’imbarcanu; un torrenti
Si porta la varcuzza; ’na profunna
Negghia li copri; un pugnu ’ntra li denti
Vusca l’Eroi, chi di progetti abbunna;
Cci succedi un stranissimu accidenti;
Storia d’un pastureddu; porta l’unna
La varca a manzu mari; Sanciu è in pena;
L’Eroi si scagghia in bucca a ’na balena.
1
     Cc’era ’ntra dd’isuletta arrimurchiata
’Na piccula varcuzza di piscari;
’Na nassa cci pinnía menza sfasciata,
Un rimu ruttu, e cordi di giummari;
Don Chisciotti cci duna ’na varata,
Cci sáuta dintra e poi metti a parrari:
La varca è pronta, signu chi li fati
A tutti dui nni bramanu ’mmarcati.
2
     Ddocu ’un jamu d’accordu, dissi Sanciu,
Nun mi pari una bona cuncurdanza;
Jeu la terra cu l’acqua ’un cci la canciu;
Anzi cci áju perfetta ripugnanza;
Diu nun mi fici tenchia, e mancu granciu;
’Nsumma ’un è armali d’acqua Sanciu Panza;
Chi criditi, sia cosa picciridda
Jeu cu vui ’ntra ’na scorcia di nucidda?
3
     È veru, chi ddu ponti è sfasciateddu;
E chi mi duna timuri a passari;
Veru ancora chi chistu è un ciumiceddu,
Ed è multu diversu di lu mari;
Veru puru, ch’eu sugnu sciancateddu,
E m’incommoda assai lu caminari;
Ma lu cani squadatu all’acqua ardenti,
Quannu vidi la fridda, fa spaventi.
4
     Ma quannu, replicau lu nostru Eroi,
Sti antichi pregiudizii spugghirai?
Tu ora navigari forsi ’un voi,
Pri lu timuri chi ti annighirai?
Forsi chi ’nterra móriri nun poi?
Cridimi, chi nni mórinu cchiù assai
’Nterra, ’ntra li soi casi arrisittati,
Di chiddi chi periscinu annigati.
5
     È veru, pirchì pocu sunnu chiddi,
Rispusi Sanciu, accusì arrisicati,
Chi cu la morti fannu li sganghiddi,
A un jidutu di tavula affidati...
Besta, chi dici! sù middi, e poi middi,
Dissi l’Eroi: li seculi passati
Vantanu a Tiru, chi lu mari fici
La cchiù ricca cità di li Fenici.