Pagina:Poesie siciliane.pdf/246

465 cantu quintu 466

86
     Sanciu alluccutu di sta nova dosa
Di pazzia, dici: e stativi cuetu;
Jocu di manu cu qualch’autra cosa,
Criditilu di mia ca vennu a fetu.
Ma Don Chisciotti intantu nun riposa;
L’aguanta, e dici: ’un fari lu discretu;
Orsù viguri, armu, distrizza, o Sanciu,
E chidda chi nun servi ti la canciu.
87
     Accussì dittu, scarrica c’un pugnu,
Chi ’ntunau ’ntra li spaddi strepitusu:
Ddocu chi ’un cci stà nuddu? eu chi ’un cci sugnu
Dissi Sanciu, o pruvati lu dammusu?
Basta... non cchiù... lu nasu vi lu scugnu...
Nò, nun vulutu starivi?... a tia pusu...
Cci abbija ’na tistata ’ntra li ganghi,
Poi ’ntipa forti ad iddu tinghi e tanghi.
88
     S’accicciaru ’ntra d’iddi a signu tali,
Chi paria di dui corpi un corpu sulu,
Sanciu d’ira è ’na bestia, un animali;
Dava tistati, e cauci comu un mulu;
Lu nostru Eroi gridava: o beni, o mali
Jeu certu nun sugn’omu, chi arrinculu;
Dissi ed un pugnu ’ntra li costi affunna;
Sanciu intantu una tempula cci ciunna.
89
     S’imbrogghianu li gammi, e testi, e vrazza,
Chi ’un si conusci di cui sunnu cchiui;
Ora un pugnu, ora scinni ’na gargiazza,
Nè si sà da cui vinni, ed a cui fui;
Cui sgranfugna, cui duna, cu’ amminazza,
Sù accicati da l’ira tutti dui;
Li vastunati chiovinu a tempesta;
E nni risona l’aria e la foresta.
90
     Ancora ávi a resistiri! dicia
’Ntra se stissu l’invittu Don Chisciotti;
L’antica forza, ch’è già morta in mia?
Un tintu servu reggi a li mei botti?
Pri pietà nu lu saccia Dulcinia:
Sanciu fratantu comu megghiu potti
Sciogghi ’na manu, e ’ntesta cci rubumma
’Na botta tali chi parsi ’na bumma.
91
     Sturdiu l’Eroi, e tanti stiddi, e tanti
Cci passaru pri l’occhi a jornu chiaru;
Fu di cadiri in forsi, ma a l’istanti
Li spiritazzi soi l’arrispigghiaru;
Li sguardi sù di focu fulminanti:
Guárdati Sanciu, oimè! cerca riparu;
Sanciu, chi già previdi la timpesta,
Si ripara cu l’uvitu la testa.
92
     Comu da un tenebrusu nuvuluni
Prima si senti in aria lu bisbigghiu,
Poi cadennu li grandini abbuluni,
Tinta dda matri chi cci ávi lu figghiu;
Sbuccanu pri la china li vadduni,
Tuttu lu munnu si vidi in scumpigghiu;
Li turbini, e li trona fannu guerra,
E s’impasta lu celu cu la terra;
93
     Tali l’Eroi ’ntra l’ira sua trimenna
Fulmini, e focu da li naschi sbruffa;
Si sgarra un colpu, lu difettu emenna;
Torna a dari di novu, e l’accutuffa;
Sanciu fratantu cu ’na furia orrenna
Lu so patruni pri li cerri acciuffa;
Ma pirchì di capiddi nn’era spanu,
Si nni vinniru allura ’ntra li manu.
94
     Circau mettirci un pedi pri traversu,
’Mpidugghiarlu, e poi darci un ammuttuni
Ma l’anca zoppa nun cci jeva a versu,
E l’afflittu frimía comu un liuni;
Finalmenti pinsau persu pri persu
L’espedienti cchiù prontu, e comuni,
E li spiranzi comu megghiu potti,
’Ntra li causi funnau di Don Chisciotti.
95
     Passa un vrazzu pri sutta, e cci l’aguanta,
Li tirau forti, e nni rumpiu la cinta,
Cala la tila, e scopri tutta quanta
La mappa cu la sfera ben distinta;
Vidi lu so vantaggiu, e si nni vanta,
Sanciu gridannu: la battagghia è vinta,
La breccia è rutta, e apertu è lu vadduni
Pri fina dintra di lu pavigghiuni.
96
     Don Chisciotti avvampannu di russuri,
Cci strinci li gariddi fortementi;
Sanciu spatedda l’occhi, e a lu duluri
Si torci tuttu, e zurrichia li denti;
Era già quasi juntu all’ultimi uri.
Si ’un s’appigghiava a certu espedienti:
Stenni la manu, e cu distrizza immenza
Di Don Chisciotti turciunía l’essenza.
97
     Attaccatu chi fu stu contrafocu,
L’Eroi vacilla, e la sua forza stagghia;
Va cadendu in deliquiu, e appocu appocu
Già quasi manca, s’abbannuna, e quagghia:
Fratantu sunnu cursi ’ntra stu locu
A lu fracassu di sta gran battagghia
Un omu, chi zappava ’na nuara,
Un rumiteddu, ed una lavannara.
98
     L’unu si cci fa avanti cu la zappa,
Dicennu: via spartemu sta discordia;
L’autru cu la pacenzia, e la cappa,
Grida: fratelli mei, paci, e cuncordia;
La fimmina in scupriricci la chiappa,
Esclama: chi sfrinzia! misiricordia!
’Nsumma pri menzu di sti boni genti
Foru divisi sti dui cummattenti.
99
     Mentri l’Eroi si accommoda li causi,
Lu rumiteddu cu l’occhi modesti
Tessi un sermuni cu dovuti pausi,
Riccu di boni frasi, auturi, e testi;
Pruvannu chi l’infernu nni fa sausi
Di chiddi, chi sù torbidi, e molesti;
E chi fu vistu un jornu Farfareddu,
Chi nni purtava quattru a Muncibeddu.