Pagina:Poesie siciliane.pdf/244

461 cantu quintu 462

58
     Sta muschitta, chi intattu lu so onuri
Pensau di conservari, jia fuennu
Un muscagghiuni, chi d’impuru amuri
Ardía per idda, e la vinía strincennu;
Già già la junci cu trasportu, e arduri;
Idda vicina a lu gran passu orrennu,
Trasi ’ntra l’occhi, e eleggi lu so giru
Pri onestu reclusoriu, e ritiru.
59
     Però chi certi istorici accurati
Vonnu, chi ’ntra stu fattu singulari
Cci fussi intelligenza di li Fati,
E chi si vosi apposta cuncirtari;
Jeu lassu a locu so la viritati,
Pinsativilla vui, comu vi pari;
’Nsumma l’insettu, benchì vili, è tantu,
Chi l’Eroi nun pò téniri lu chiantu.
60
     Tu chianci Don Chisciotti! Ah già comprennu,
Chista è la parti machinali, e bassa,
Pirchì l’insettu, è dintra, e va puncennu:
Si premi l’occhi, e lu licuri abbassa;
Ma sti lagrimi, oimè! pirchì nun vennu
Quannu a la menti Dulcinia ti passa?
Quantu, dimmi, ’na lagrima di chissi,
Quantu ’ntra dd’uri, quantu paghirissi!
61
     Apri fratantu l’occhiu lagrimusu,
Ed eccu, benchì appena cci vidia,
Vidi lu gran griganti portentusu,
Chi all’autru latu già passatu avia;
E cu lu sbraceu so meravigghiusu
Scurri di munti in munti, anzi passia,
Cu genti l’amminazza, e lu disfida,
Si accendi pri la stizza, e dipoi grida:
62
     Aspetta, pirchì fui? sì grassu, e grossu,
’Ai tuttu stu vantaggiu, e pati appagnu?
E di cui timi, dimmi, o gran colossu?
D’unu, chi nun t’arriva a lu calcagnu?
Pruvirai cu tua pena sinu all’ossu
Ddu vrazzu, chi a lu munnu ’un á cumpagna;
Dissi, e cu summu ardiri, e gran baldanza,
Curri, e di váusu in váusu si sbalanza.
63
     Quantu voti cadiu, quantu s’alzau,
Quantu contusioni in vrazza, e rini,
Quantu macchi, o piraini affruntau,
Quantu detti la facci ’ntra li spini,
Quantu voti la carni si sfardau,
Quantu sangu chiuvíacci da li vini;
Cui si fida cuntarli, pò cuntari
Li stiddi in celu, e l’unni ’ntra lu mari.
64
     Ma la sorti purtau, chi giustu appuntu
Mentri stava passannu pri un vadduni,
Si trova anchi a passari ’ntra ddu puntu
L’umbra di chiddu, o d’autru nuvuluni;
Tuttu allegru esclamau: è juntu, è juntu
L’ultimu to momentu, o gran putruni;
Isa dda spata, chi ’un si torci, o stocca,
E jetta un colpu orribili a ’na rocca.
65
     Nun cadi accussì forti a Muncibeddu,
Mentri Vulcanu teni la tinagghia,
Di Steropi, e di Bronti lu marteddu,
Supra lu tronu, chi dda si travagghia,
Comu la spata, chi cadi a liveddu
Contra lu váusu, e in pezzi si sparpagghia;
E foru li sfrantumi tanti e tali,
Chi parsi chi lu váusu avissi l’ali.
66
     È fama (ed è attestatu unitamenti
Da tutti li sculari di Turpinu)
Chi a lu colpu terribili, e potenti,
Tantu li pezzi ficiru caminu,
Chi a una certa cità di l’Orienti
Chiuvéru petri pri un misi cuntinu,
E a ’n’Ebreu, chi bivía cu facci babba,
’Na petra cci rumpiu mussu, e carrabba.
67
     A la tremenna botta un prcu spinu,
Ch’era sutta ddu váusu agnuniatu,
Sgridda, e scocca li dardi da vicinu,
E l’impanna da l’unu e l’autru latu:
Quattru foru ’ntra gargi e cuddarinu,
Unu a lu nasu, ’nautru a lu palatu,
Dui ’ntra li gigghia prossimi di l’occhiu,
Unu a la gamma, ’nautru a lu dinocchiu.
68
     L’Eroi pri lu duluri sbalurdiu;
Poi rivinutu abbampa di russuri;
Cerca lu so nimicu ma spiriu;
Vidi li dardi e nni senti l’arduri;
Ah! dici, negromanti infami, e riu,
Chi canci formi, e muti li figuri;
Finciti comu voi, deformi, e sporcu,
Nun ti timu giganti, e mancu porcu.
69
     Sanciu intantu (era cosa veramenti,
Chi v’arristava l’occhiu pri guardari)
Pri lu suverchiu ridiri, li denti
Tutti si cci putevanu cuntari;
Si strinceva li cianchi fortementi;
Timennu di ’un avirisi a cripari,
E affirrannusi forti ad una rama,
Si turciunia, comu ’na ligama.
70
     Di tantu in tantu cci gridava: evviva...
Ammazzatilu; forti, forti ad iddu...
Ecculu dda ’ntra dd’arvulu d’oliva...
Ah cani! comu sáuta! ch’è griddu?
Sti paroli a finirli nun arriva,
Chi ridi, e ’nguscia comu picciriddu;
Dipoi conchiudi, chi sutta la luna
Nun si pò dari cosa cchiù buffuna.
71
     Si cci fa ’ncontru, e dici: via signuri,
Aviti assai sudatu sutta l’armi;
Sta vota vi facistivu d’onuri;
La cosa è digna di brunzi, e di marmi;
Asciucativi un pocu lu suduri,
Doppu aviri mitutu tanti parmi;
Ora conusciu appettu a sti giganti
Chi voli diri cavaleri erranti.