Pagina:Poesie siciliane.pdf/243

459 d. chisciotti e sanciu panza 460

44
     La sorti a miu pariri si assimigghia
A lu turnaru, e nni semu lignami:
Nni fa strúmmuli d’unu, d’autri brigghia,
D’autru ghiummína, o fusi pri li dami,
Lu fusu trova sempri cui cci vigghia;
La strúmmula firrija pri la fami;
Lu ghiummínu s’intrica tutti l’uri;
Brigghiu è trastullu di li criaturi.
45
     A mia m’ávi pri brigghiu, e cci scummettu,
Pirchì si nni á sbiatu a crepa-panza;
A pinsari di vui nun mi cci mettu,
Ma criu ca nun vi tratta cu crianza;
Nni teni ’mpedi, ma ’un è tuttu affettu;
Nni pigghia ’mmanu, ma poi nni sbalanza;
E forsi ancora sazia ’un è di nui,
E avirrà robba assai pri tutti dui.
46
     Pirchì cu’ è natu pri fari la strúmmula,
Gira, e firría, ma sempri è a ’na banna;
In ch’è tisu, e in chi fa cazzicatúmmula;
Cui pri brigghiu la sorti lu cunnanna,
La testa si farrà búmmula búmmula;
Ma non pri chistu la sorti tiranna
Si placa, o cedi, o cancia di pinseri;
E si lu spinci, è pri ghittarlu arreri.
47
     Ah sceleratu! Don Chisciotti esclama,
A turcu cani fidi di Maumma!
Tu cridi chi la sorti è qualchi dama
D’altu putiri, e d’autoritati summa?
Sorti da li filosofi si chiama,
Lu resultatu, o siasi la summa,
Chi dà lu nostru liberu operatu
Cu l’ostaculi fisici assummatu.
48
     Siasi ’nzoccu sia rispusi Sanciu,
Una cosa è sicura, ed evidenti,
Ch’eu si ’un travagghiu, e si ’un sudu ’un manciu,
Ed autri sedi, mancia, e stà cuntentu;
E st’ostaculi stissi, si nun scanciu,
Chi vi parinu a vui cosa di nenti?
Fannu un muru di brunzu, e forsi cchiui,
Ch’è situatu ’ntra la sorti e nui.
49
     Don Chisciotti fratantu era vutatu
Cu l’occhi a la muntagna, e riflittia;
Quann’eccu un gran giganti smisuratu,
Chi pri dda costa rapidu curria;
Er’áutu cchiù d’un migghiu, e aveva allatu
’Na mazza (comu ad iddu cci paria)
Chi a ’na calata sula era bastanti
A scafazzari un tauru, o un elefanti.
50
     D’un gluriusu ardiri eccu s’accenni,
E grida: all’armi, olà, vegna la spata,
Vegna la lancia, e l’autr’armi tremenni;
Addiu tonica, e vita arripusata.
Sanciu chi lu motivu nun cumprenni,
Resta sturdutu, comu si pitrata
Avissi avutu ’ntesta, poi ripigghia:
E mali forsi chistu, chi vi pigghia?
51
     Chi vi abbinni? chi fu? Guarda, rispusi,
Ddu giganti, chi curri ’ntra dda costa?
Comu avanza li rocchi machinusi!
Comu a gran passi versu nui si accosta!
Sanciu a li primi accenti si confusi;
Poi cu la facci pallida, ma tosta,
Guarda, ed osserva l’umbra, chi ghittava
Un grossu nuvuluni, chi passava.
52
     S’arrisetta lu sangu, e respirannu,
Chi semu miserabili! poi dissi;
Quant’omini si vannu inquietannu
Pri nuvuli, e per umbri uguali a chissi!
Si cirnemu, e si jamu esaminannu
Li causi di li cóluri, e li rissi,
Truvamu, chi sti mostri, e sti giganti
Sunnu nuvuli, ed umbri tutti quanti.
53
     Cu sti riflessioni veri, e giusti,
Sù saviu cchiù di l’autri, già lu viu;
Ma saviizza, aimè! quantu mi custi!
Sti avanzi si sù fatti a costu miu!
L’Eroi fratantu cu l’armi robusti,
Tuttu spiritu, focu, arduri, e briu,
Va girannu la spata, e sfida a morti
Lu mostru, chi paría superbu, e forti.
54
     Cussì ’ntra primavera lu sirpenti,
Lasciata già la vecchia spogghia nuda,
Superbu di la nova, ed insolenti,
Mustra tri lingui, e stà supra la cuda.
Sanciu cci dici: e via cu st’armamenti,
Chi criditi di pigghiari a Buda?
Ma l’Eroi risolutu grida forti:
Cca nun cc’è menzu, o fama eterna o morti.
55
     Eccu s’abbija versu lu giganti,
E mustrannu ch’è mastru di la guerra,
Isa lu scutu di la testa avanti,
Ora s’inquarta, ora si abbassa a terra,
Ora stenni lu vrazzu fulminanti,
Ora si scopri tuttu, ora si serra,
Ora si affretta, ed ora fa li passi,
Comu si appuntu l’ova scarpisassi.
56
     Cussì lu gaddu d’India quannu abbeni
Lu cani, chi camina lentu lentu,
Sbrogghia la nnocca, lu cuntempla beni,
Dipoi va unciannu comu un utru a ventu,
Stenni lu coddu, ’nzaja, e poi si teni,
Avanza un passu, e poi si para attentu,
Si concerta superbu, e pitturutu,
Poi sbruffa pri li naschi un gran stranutu
57
     Tali lu nostru Eroi ’ntra l’armi chiusu,
Si avanza arditu cu la spata in áutu,
E da guerreru espertu, e cautelusu
Cerca lu so vantaggiu, e marcia cáutu;
Scopri di lu nimicu machinusu
Lu ciancu disarmatu; e jetta un sáutu;
Eccu disigna ’na gran botta dritta,
Ma cci trasi ’ntra l’occhi ’na muschitta.