Pagina:Poesie siciliane.pdf/241

455 d. chisciotti e sanciu panza 456

16
     Quali beni a lu munnu ánnu fruttatu
La duttrina, e valuri di li genti?
Liti, guerri, omicidii, pri cui è statu
Oppressu lu bon cori e l’innoccenti;
Tanti librazza, chi s’ánnu stampatu,
’Annu fattu lu munnu, cchiù clementi?
Chi fors’ora ’un s’arrobba, e pudditria,
Comu un tempu senz’iddi si facia?
17
     Chi forsi sannu cchiù di mia taluni
Chi ánnu sfugghiatu librazza, e scritturi?
Chi ’un fui prisenti quannu lu patruni
Argumentava cu quattru dutturi?
Cui trattava lu suli d’un putruni,
Chi stava fissu, e sodu di tutt’uri;
Chi dicía, chi girava comu un mattu;
’Nsumma nun si conchiusi nenti affattu.
18
     Ch’áju bisognu di la sua duttrina,
Pri godiri l’invernu di lu suli?
Senza l’anatomia, e la midicina,
Chi ’un áju fattu pudditreddi, e muli?
Dunca a chi servi la sira, e matina
Sfasciarinni la testa suli suli?
Tutti li librarii ammuntuati
Sunnu civa di corna allammicati.
19
     Cu sti riflessi aggiustati, e maturi,
(Ch’è l’unicu vantaggiu, e lu reali,
Chi nni procaccia lu viaggiaturi
’Ntra coddu, e gammi rutti, ed autri mali)
Sanciu jeva pinsannu a l’avventuri,
E conchiudeva, ch’era statu armali;
Ma supra tuttu poi l’amareggiava,
Ca troppu tardu, oimè! si nni addunava.
20
     Junci duvi lu ciumi, in dui spartutu,
Lassava ’mmenzu un’isuletta asciutta,
E un ponti vecchiu, e quasi già cadutu,
Grida pietati all’acqua, chi cc’è sutta;
Un rumitoriu simplici, e spirutu
’Ntra cersi antichi, e frassini s’ingrutta:
Cca, dici, d’alluggiari áju spiranza,
Si lu ponti ’ntra l’acqua ’un mi sbalanza.
21
     Passa a gran stentu all’autru latu, e scinni
’Ntra l’isula, unni trasi, e s’incammina:
Lu mischinu in guardarla si sovvinni
Di chidda, chi cridia tantu vicina;
Lu meu serviri, oimè, stu premiu ottinni!
Qual’isula lu celu mi destina!
Unni sunnu li trumi, e li tammuri,
Pri fari omaggiu a lu Cuvernaturi?
22
     Chi bedda gala chi portu cu mia!
Li scarpi rutti, un cileccu sfardatu.
’Na causa chi tutta pinnulia.
Un’anca zoppa, e lu nasu tagghiatu!
E certu chi vol’essiri risia,
Truvari alloggiu, e ’un essiri pisciatu;
Oh vicenni di munnu! oh stravaganza!
Nun cc’è ’ntra li pizzenti cui mi avanza.
23
     Trasi ’ntra un urticeddu assai restrittu
D’insalati diversi, e pitrusinu;
Cc’è l’amenta, chi smovi lu pitittu,
Mastrozzu, matricála, e gersuminu,
Dui rumiteddi cu lu mussu afflittu,
Discurrennu sidevanu vicinu;
Sanciu s’accosta, e cu li manu ’mpettu
S’inchina dumannannuci ricettu.
24
     D’unni veni? cui sì? chi vai facennu?
Unu di ddi rumiti cci addimanna,
Sanciu rispusi: patri riverennu,
Jeu vegnu d’una rustica capanna;
’Aju giratu pri cumprari sennu
Di cca di dda ramingu in ogni banna;
Finalmenti ’mmiscatu cu lu fangu
Truvainni un pocu, ma mi custa sangu.
25
     A costu d’anchi rutti, e nasi muzzi,
Di affanni, di travagghi, e di spaventi,
Di suspiri, di lagrimi, e sugghiuzzi,
Di fami, e siti ed autri patimenti,
’Aju vistu e tuccatu cu manuzzi,
Chi mai cci foru un munnu cchiù potenti,
Cchiù granni, cchiù sollenni, e famusuni
Asini, quantu mia, e lu meu patruni.
26
     Era longu, era siccu, e assimigghiava,
Tuttu scurciatu a vostra riverenza;
A lu parrari li genti ammagava,
Ed ogni sua palora era sentenza,
Jeu cu la vucca aperta l’ammirava;
Ma ’un cc’è bugiarda cchiù di l’eloquenza:
Cosi, chi ’un si putianu imaginari,
Vi li faceva vidiri e tuccari.
27
     Si fussi iddu ora cca a lu nostru latu,
Vui sarrissivu un magu in carni, e ’nnossa,
Un colpu ’ntesta ’un vi sarria mancatu,
O una scorcia di coddu grassa, e grossa;
Lu viditi stu nasu, ch’è tagghiatu?
Iddu mi lu tagghiau dintra ’na fossa;
E fratantu ’un criditi ca jucava,
Si poi spiati ad iddu, mi stimava.
28
     Aveva un primu motu bestiali;
Ma a trattarlu era poi ’n’apa di meli;
Tinía massimi eroici, e reali;
E ’ntra lu cori so nun cc’era feli;
Cu tuttu ciò patía d’un certu mali,
Ch’essennu ’nterra si cridia a li celi,
Mendicu, si crideva un signurazzu,
Dijunu saziu, ’nsumma era un gran pazzu.
29
     Nni menti pri la gula, anima ’ngrata,
Lu rumitu gridau comu un liuni;
Chista è la fidi chi tu m’ái jurata?
Cussì si parra di lu to patruni?
S’in canciu di la mia tagghienti spata
Nun mi truvassi cintu stu curduni,
E si tu fussi un paru miu a stu puntu,
Di zoccu ái dittu mi darissi cuntu.