Pagina:Poesie siciliane.pdf/240

453 cantu quintu 454

2
     Regna ancora a lu nasciri di tutti;
Iddu fa li vassalli, e li patruni,
Cui fa nasciri in tetti, e cui fra grutti;
Cui bassu, cui mircanti, e cui baruni;
Iddu forma li beddi, iddu li brutti;
Perciò a li boti un érramu jippuni
Fa cchiù fracassu, cchiù gala, e cchiù scrusciu.
Di lu cchiù riccu e usfrazzusu cantusciu.
3
     Benchì è fraschetta, non ostanti è tali,
Chi affari di rimarcu, e d’impurtanza
Li ruina c’un ciusciu, e tantu vali,
Chi scoti ad Astria stissa la valanza;
Mai si previdi, d’improvisu assoli;
Pirchì s’ammuccia in qualchi circustanza;
L’armi soi sù impalpabili invisibili,
Nun si cci bada, e puru sù terribili.
4
     Perciò spissu è fatali, pirchì sgridda,
Ammucciatu ’ntra baddi di scupetta;
Ora si occulta dintra ’na faidda;
E fa tuttu ddu dannu, chi ’un s’aspetta;
Ora s’agnuna dintra ’na pupidda
D’un maritu gilusu, e si diletta
Li contrabanni scopriri, e li ’mbrogghi
Di la fidili ad autru, amata mogghi.
5
     Stracanciatu di notti soli jiri;
Si ammuccia ’ntra purtuni, e cantuneri;
Cu vacabunni cci mustra piaciri;
Poi lu so sbiju sunnu li sumeri,
Li proteggi, e li pigghia a ben vuliri,
Li tratta pri parenti, e amici veri;
Siccomu ancora è ’n’amicu viraci
Di li bizzarri, capricciusi, e audaci.
6
     Infatti di l’audacia, e bizzarria,
Di l’Eroi nostru s’era innamuratu;
’Ntra periculi gravi l’assistia.
Indivisibilmenti cc’era allatu;
Perciò vittoriusu nni niscia
Da tant’imprisi in cui s’avia ficcatu;
Nè criditi chi ancora moribunnu
Lu lassi stari di lu ciumi a funnu.
7
     ’Ntra li visceri alpestri di lu munti
Per occulti canali, e obbliqui vini,
Trapilavanu l’acqui, chi poi junti
’Ntra li cavi voragini, a la fini
Sbuccanu impetuusi, e fannu frunti
A váusi, e grutti, e a forza di ruini
S’ánnu ’ncavatu ’ntra la rocca dura
’Na strata suttirrania, ed oscura.
8
     Incognita a lu munnu, e a li viventi,
Scurri un gran trattu l’unna in cechi grutti,
Po’ a pedi di lu munti li soi argenti
Mustra in facci lu suli, e avviva a tutti;
Bagna l’aperti campi a passi lenti
Fecundannuli d’erbi ciuri, e frutti;
Cadi in vaddi, entra in silvi, e s’incamina
Cu murmuriu suavi a la marina.
9
     Di la cava voragini a lu funnu,
Unni cecu lu ciumi scaturia,
Già cadutu l’Eroi, l’agira ’ntunnu
Lu vortici, chi strepita, e firriia:
Ma l’Accidenti, ch’è sempri fecunnu
Di menzi, pri cui teni in sua balia,
Lu sulleva, e a chidd’unna lu cunsigna,
Chi scurri sutta placida e benigna.
10
     ’Ntra un lettu accussì morbidu sdrajatu,
L’umidi passi di l’acqui assecunna;
Pallidu, semivivu e rilassatu,
Cu nenti cibu, e viviri, chi abbunna;
Cussì scurriu gran trattu l’incavatu
Suttirraneu canali, e quannu l’unna
A pedi di lu munti sbuccau fora,
Sbuccau cun idda Don Chisciotti ancora.
11
     A lu sbuccari detti un sammuzzuni;
S’attufau sutta, e visitau lu funnu;
Senza siti tummau cchiù d’un vuccuni;
Poi vinni supra lassu, e moribunnu;
Eccu nun ciata cchiù, nè lu pulmuni
Dà l’aliti magnanimi a lu munnu;
Lu sangu ’un gira, l’anima è sopita
’Ntra ’na vera parentisi di vita.
12
     E manu, e testa, e gammi, e coddu, e vrazza
Sù senza sensu di l’unna in balía,
L’unna li movi, l’unna l’arrimazza,
L’unna li gira, l’unna li carría;
Finalmenti lu ’mbrogghia, e lu ’mbarazza
’Ntra junchi, e cannizzoli, e si ’un juncía
Unu, chi dda vicinu aveva l’ortu,
A la surda e a la muta sarria mortu.
13
     Lu sulitariu Sanciu afflittu, e mestu,
Allattu ïa di lu ciumi pinsitusu:
Quantu, diceva, oimè! sfumanu prestu
Li spiranzi di l’omitti cca ghiusu!
Oh chi munnu ’mbrugghiatu, e senza sestu!
Beatu cui in sua casa stà oziusu;
Cchiù chi si cerca, e chi si gira ’ntunnu,
Cchiù ’mbrogghi, e guai si scoprinu a stu munnu.
14
     Sempri áju avutu, oimè, sti sentimenti!
Ma lu patruni, e li soi gran librazza
Mi ánnu ’nsaccatu, oimè! ca sti saccenti
Sù armali, e nun discurrinu capazza!
Stu grann’omu, chi struggi ’ncantamenti,
Chi spila a li giganti li mustazza,
Chi raddrizza li torti a manu franca,
Pirchì ’un raddrizza a mia lu nasu, e l’anca?
15
     Quantu nni paghiría si lu vidissi!
Chi sfogu vurria fari contra d’iddu!
Oh li soi libbra ’mputíri l’avissi!
Certu ’un cci farria sentiri cchiù friddu!
Mi ammagava cu chiacchiari, e prumissi,
E m’infasciava comu un picciriddu!
La duttrina, e valuri, eu mi cridia,
Ch’eranu boni cosi, e sù pazzia.