Pagina:Poesie siciliane.pdf/239

451 d. chisciotti e sanciu panza 452

52
     E chi li tanti mei stenti, e travagghi,
Ch’áju patutu, e patu tuttavia,
Moranu sipilluti ’ntra li ’ngagghi
Di li rocchi e vadduni a la campia;
Un auturi disíu, chi l’autri magghi
Vaja tissennu di la storia mia;
Acciò nun resti incognitu lu casu
Di l’anca rutta, e lu tagghiatu nasu.
53
     E si saccia cu quali attenzioni
L’áju sirvutu fidili, e indefessu,
Di li timpesti a l’indiscrizioni,
Pedi cu pedi sempri d’iddu appressu;
Chi cci áju avutu sempri opinioni,
Mentr’eu nun fui da tanti mali oppressu,
Ora chi sugnu, oimè! sminnittiatu,
Pinsari a casi mei nun è piccatu.
54
     Multu cchiù ca pri liggi naturali
Doppu simani chi ’un si nn’ávi nova,
’Ntra dda grutta terribili, e fatali,
Avirrà fattu già l’ultima prova;
Sarrà mortu all’urvisca da un minnali,
’Ntra puzzangari, e petri comu chiova;
Pertantu pozzu oprari a miu piaciri,
Pirchì la morti sciogghi ogni duviri.
55
     Chisti, e mult’autri storii cci cuntau
’Ntra tutti chiddi jorna, chi dda stetti,
Doppu chi poi la coscia cc’ingummau,
Pensa a la mogghi, ed a li figghi schetti;
Di dda chiancennu si licenziau;
Sulu suliddu in viaggiu si metti;
Avia ’ncoddu lu pani ’ntra un saccuni,
’Na manu all’anca e l’autra a lu vastuni.
56
     Avía da li pasturi ’ntisu diri:
Chi attraversannu tutta dda muntagna,
Si vidia da ’na grutta scaturiri
Un ciumi, chi scurreva la campagna,
E chi chistu putevacci sirviri
Pri guida, pirchì a mari l’accumpagna,
E chi arrivatu sinu a la marina,
Truviria la sua terra assai vicina.
57
     Lassamu a Sanciu ’ntra lu so viaggiu,
Sulu ed afflittu, cu filatu, e grunna;
Jamu a l’Eroi chi chinu di coraggiu
’Ntra dd’orribili grutti si sprofunna.
Cridi da cavaleri accortu e saggiu,
Chi dda dintra lu magu si nascunna;
Perciò si ficca dda senza riguardu
Dicennu: no, nun scappirai codardu.
58
     Maghi, razza briccuna, infami, audaci,
Chi cu li vostri sortilegii oscuri
Arditi ancora rimpiri la paci
E lu riposu di li sepolturi;
Di l’ossa venerandi anchi vi piaci
Farni vili strumenti ad usi impuri
E cu li vostri scelerati incanti
Siti la pesti a’ cavaleri erranti.
59
     Jeu purghirò lu munnu di... Ma senti
Un strepitu, un rumuri, un gran fracassu,
Cci pari un campu in armi, cummattenti
Cu l’arduri di Artù, Bovu, e Gradassu;
E dici tra se stissu: o gran portenti
D’arti magica! e affretta cchiù lu passu,
Ed abbenchì li strati sianu oscuri,
S’indrizza unni lu chiama lu rumuri.
60
     Cchiù chi s’accosta, chiù lu gridu crisci;
La testa cci scamina, e cchiù nun reggi;
L’oricchia a ddu fracassu si sturdisci;
Tant’ira di l’Eroi cui cchiù la reggi?
Eccu l’amatu nomu proferisci,
Chi li spiriti renni arditi e leggi;
Avvampa dintra, ed á l’estremi friddi,
E in frunti sù a l’addritta li capiddi.
61
     E già compostu in attu di battagghia,
Alza lu vrazzu, e pri li naschi sbruffa;
Trimati, dici, olà! vili canagghia,
Don Chisciotti è chi trasi ’ntra sta zuffa;
Cussì dicennu, subitu si scagghia
Dintra l’armi, e l’incanti... oh no s’attuffa
’Ntra un ciumi, chi sbuccava di ’na grutta,
L’agghiuttíu l’acqua, e si pirdíu dda sutta.


CANTU QUINTU.


ARGUMENTU

     L’Accidenti l’Eroi guida, e proteggi;
Facennu pr’iddu insoliti prodiggi;
Di pernottari in rumitoriu eleggi
Sanciu: e veni c’un monacu a litiggi;
Don Chisciotti d’un Magu a li dispreggi
Dà ad un Giganti, e un vausu trafiggi;
Dipoi cu Sanciu per un sbija-sonnu
Si dannu pugna e cauci quantu ponnu.
1
     Soli ingerirsi tra l’umani affari
Un certu non-so-chì, figghiu putenti
Di la Fortuna; solitu scherzari
Cu tutti; ed è chiamatu l’Accidenti:
Chistu in jochi di sorti esercitari
Soli l’imperiu so, li soi portenti;
E tannu godi, e nni ávi cuntintizza,
Quannu lu jucaturi cchiù si stizza.